ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1282/2021

HOTĂRÂRE

20.05.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1282/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 20 mai 2021

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență se constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 09.07.2020 pe rolul Tribunalului Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ în dosarul nr. x/2020, reclamanții A., B., C., D., E., F. și G., în contradictoriu cu pârâții Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, au solicitat:

Să se recunoască reclamanților, începând cu data de 16.10.2018 la zi și în continuare, pe perioada desfășurării activității in cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism ca procurori numiți cu funcții de conducere sau execuție, dreptul la plata diurnei procurorilor detașați in cuantum de 2% din indemnizația de încadrare bruta lunara (stabilit pentru fiecare zi de lucru), dar nu mai puțin decât cuantumul prevăzut pentru personalul din unitățile bugetare, drept prevăzut de art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27/2006, cu obligarea pârâtei, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT), Ia emiterea unor noi ordine salariale in acest sens.

Obligarea pârâților la plata lunară către reclamanți a diurnei în cuantum de 2% din indemnizația de încadrare brută lunară, stabilită pentru fiecare zi de lucru ca drept de care beneficiază procurorii detașați, dar nu mai puțin decât cuantumul prevăzut pentru personalul din unitățile bugetare, prevăzuta de art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27/2006, începând cu data de 16.10.2018 la zi și în continuare, respectiv a diferenței dintre venitul la care suntem îndreptățiți (care include aceasta diurna) și venitul efectiv plătit, diferență ce va fi actualizată cu indicele de inflație, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Cu privire la competența de soluționare a cauzei, reclamanții, procurori în cadrul D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Suceava, au arătat că au sesizat Tribunalul Neamț ca instanță de judecată competentă din punct de vedere material și teritorial, conform art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ.

Pârâta Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care, în temeiul art. 245 coroborat cu art. 130 alin. (2) C. proc. civ. și al art. 248 C. proc. civ. cu aplicarea art. 132 C. proc. civ., a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței privind soluționarea litigiului dedus judecății, având în vedere dispozițiile art. 127 alin. (1) si alin. (3) C. proc. civ. și decizia nr. 7/16.05.2016 a Înaltei Curți de Casație si Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Tribunalul, analizând excepția de necompetență teritorială invocată prin întâmpinarea formulată în cauză de pârâta Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, a admis-o cu motivarea că nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (1) sau ale art. 127 alin. (2) indice 1 C. proc. civ., cu referire și la alin. (3) al textului legal citat, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 7/16.05.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Astfel, dispozițiile art. 127 C. proc. civ. reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, rațiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei din pricina calității părții. Textul de lege se aplică întocmai și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor și vizează două situații, respectiv: când una dintre aceste persoane are legitimare procesuală activă (este reclamant) și când are legitimare procesuală pasivă (este pârât).

În cea dintâi situație, potrivit legii, reclamantul "va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea". Pentru a opera însă această competență specială, obligatorie când este vorba despre legitimarea procesuală activă a subiectelor vizate de textul legal, este necesar a fi îndeplinite două condiții: a) reclamantul să aibă calitatea de judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier la instanța competentă potrivit legii; b) sesizarea altei instanțe, de același grad, din circumscripția unei curți de apel învecinate.

Tribunalul a constatat însă că în cauză nu este îndeplinită prima condiție, în sensul că reclamanții nu funcționează ca procurori în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță, respectiv Tribunalul Suceava. Sintagma conținută în textul art. 127 C. proc. civ., "competența instanței la care își desfășoară activitatea", trebuie interpretată restrictiv, astfel după cum obligă și Decizia RIL nr. 7/16.05.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul că nu semnifică curtea de apel în a cărei circumscripție își desfășoară activitatea judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul, ci reprezintă instanța judecătorească la care acesta funcționează efectiv.

Or, reclamanții nu funcționează ca procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, ci în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava, astfel încât instanța competentă nu reprezintă instanța unde aceștia își "desfășoară efectiv activitatea" potrivit dispozițiilor art. 127 C. proc. civ.

De asemenea, în speță nu este incidentă nici cea de-a doua situație prevăzută de dispozițiile art. 127 C. proc. civ. referitoare la calitatea de pârât în cauză a instanței competente, și anume Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava nu a fost acționat în judecată de către reclamanți, aceștia înțelegând să se judece în contradictoriu cu Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism București, structură distinctă, și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu participarea și citarea în proces a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

Prin urmare, cum în cauză nu operează prorogarea legală de competență reglementată de art. 127 C. proc. civ., iar prin cererea de chemare în judecată reclamanții au indicat locul de muncă ca fiind D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Suceava, tribunalul a constatat că, în raport de dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, competența de soluționare aparține Tribunalului Suceava, în a cărei circumscripție se află structura de parchet în cadrul căreia aceștia funcționează .

Pentru considerentele mai sus arătate, Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ prin sentința civilă nr. 764 din 25 noiembrie 2020 a admis excepția de necompetență teritorială invocată de pârâta Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și, în temeiul dispozițiilor art. 132 C. proc. civ., raportat la art. 269 alin. (1) Codul muncii și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava. Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Suceava la data de 18.01.2021 sub nr. x/2020.

La termenul din data de 25 martie 2021, instanța, din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 131 C. proc. civ., a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Suceava și, deliberând asupra acesteia, a reținut următoarele:.

Reclamanții, în calitate de procurori în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava, au sesizat Tribunalul Neamț cu soluționarea cererii de chemare în judecată, ca una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția unei curți de apel învecinate cu Curtea de Apel Suceava, în a cărei circumscripție se află instanța competentă la care își desfășoară activitatea.

Cum dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. conțin o derogare de la normele de competență, reglementând o situație excepțională, și cum este îndeplinită condiția premisă, aceea ca judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul să funcționeze la instanța competentă să soluționeze cauza, instanța constată că operează prorogarea de competență în favoarea Tribunalului Neamț, instanță judecătorească de același grad, aflată în circumscripția Curții de Apel Bacău.

În acest sens, trebuie amintită și Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 638/23.07.2018, referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.

Astfel, Curtea Constituțională a reținut că: "legiuitorul a urmărit să scoată această categorie specială de cereri, în care un judecător este parte în proces, de sub incidența aplicării strămutării procesului civil pe motiv de bănuială legitimă cu privire la lipsa de imparțialitate a judecătorilor din cauza calității părților, eventualul disconfort al părții judecător creat prin ieșirea acestor cauze din circumscripția curții de apel trebuind a fi minimalizat în considerarea principiului imparțialității justiției și a intereselor legitime ale celeilalte părți. Astfel, indiferent dacă competența de soluționare a unor astfel de cauze revine judecătoriei, tribunalului sau chiar curții de apel, acestea vor fi soluționate de instanțe de același grad din circumscripția unei curți de apel învecinate, măsura fiind mult mai energică decât în cazul strămutării, unde o eventuală admitere a cererii ar conduce la învestirea doar a unei instanțe de același grad din circumscripția aceleiași curți de apel, putând da naștere în aplicarea normelor legale unor situații neprevăzute la edictarea acestora".

De asemenea, a arătat Curtea Constituțională: "Dispozițiile art. 127 din C. proc. civ. se încadrează în regulile instituite de legiuitor în vederea asigurării independenței obiective a instanței, fiind capabile să înlăture orice suspiciune de soluționare cu părtinire a cauzei din pricina calității părților, stabilind de la debutul procesului civil reperele după care acesta se va desfășura.

Din acest punct de vedere, Curtea Constituțională a constatat că, de principiu, "competența facultativă este o expresie a dispozițiilor constituționale ale art. 126 alin. (2) și ale art. 124, însă, prin limitarea sferei sale de aplicare la instanța la care își desfășoară efectiv activitatea reclamantul judecător, nu este aptă să acopere, într-un mod complet, toate situațiile care pot, în mod rezonabil, apărea în cursul unei judecăți. De aceea, dispoziția legală criticată nu își atinge scopul pentru care a fost edictată, justițiabilii fiind nevoiți să recurgă, în diferite momente ale parcursului cauzei lor, la mijloace procedurale alternative în vederea asigurării egalității armelor în soluționarea cauzei lor în mod echitabil".

Având în vedere cele de mai sus, Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. sunt neconstituționale, încălcând principiul imparțialității justiției cuprins în art. 124 alin. (2) și, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție, prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul lor.

În consecință, Tribunalul Suceava, secția I Civilă prin încheierea nr. 693 din 08 aprilie 2021 a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Suceava, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț și, constatând ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe, în temeiul disp. art. 235 C. proc. civ., a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție constatând că în cauză există un conflict negativ de competență între cele două instanțe care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind în favoarea Tribunalului Neamț, secția I Civilă competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Acțiunea introductivă are ca obiect obligarea pârâților la recunoașterea începând cu data de 16.10.2018 la zi și în continuare, pe perioada desfășurării activității in cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism ca procurori numiți cu funcții de conducere sau execuție, a dreptului la plata diurnei procurorilor detașați in cuantum de 2% din indemnizația de încadrare bruta lunara (stabilit pentru fiecare zi de lucru), dar nu mai puțin decât cuantumul prevăzut pentru personalul din unitățile bugetare, drept prevăzut de art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27/2006, cu obligarea pârâtei, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT), Ia emiterea unor noi ordine salariale in acest sens.

De asemenea, obligarea pârâților la plata lunară către reclamanți a diurnei în cuantum de 2% din indemnizația de încadrare brută lunară, stabilită pentru fiecare zi de lucru ca drept de care beneficiază procurorii detașați, dar nu mai puțin decât cuantumul prevăzut pentru personalul din unitățile bugetare, prevăzuta de art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27/2006, începând cu data de 16.10.2018 la zi și în continuare, respectiv a diferenței dintre venitul la care suntem îndreptățiți (care include aceasta diurna) și venitul efectiv plătit, diferență ce va fi actualizată cu indicele de inflație, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Se reține că litigiul de față face parte din categoria celor date de lege în competența jurisdicției muncii, în raport de prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Tribunalul Neamț a fost învestit cu soluționarea unui litigiu căruia i se aplică jurisdicția muncii față de dispozițiile art. 266 din Codul muncii conform cărora "Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod.", iar potrivit dispozițiilor art. 269 din Codul muncii "Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul."

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că în raport de data introducerii acțiunii, respectiv 09.07.2020 în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (3) coroborat cu art. 127 alin. (1) în forma modificată și completată a acestui articol prin Legea nr. 310/2018.

Totodată, conform art. 129 din C. proc. civ., necompetența este de ordine publică in cazul încălcării competentei teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

Dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că, dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție de află instanța la care își desfășoară activitatea.

Potrivit dispozițiilor art. 127 alin. (3) C. proc. civ. dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor.

Curtea reține că reclamanții își desfășoară activitatea în calitate de procurori ai Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul Teritorial Suceava.

Prin decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată, în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

Potrivit dispozițiilor art. 127 alin. (3) C. proc. civ., dispozițiile alin. (1) și (2) ale art. 127 se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Conform deciziei nr. 7/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noțiunii de "instanța la care își desfășoară activitatea" în mod restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță.

Calitatea de procurori a reclamanților la instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță, respectiv Tribunalul Suceava, determină incidența textului de lege care reglementează competența teritorială exclusivă, respectiv art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

În aceste condiții, competența de soluționare a cauzei revine uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu instanța de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi competentă, potrivit legii.

În considerarea celor arătate mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 127 alin. (2) și alin. (2)

raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.