ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 200/2022

HOTĂRÂRE

01.02.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 200/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 1 februarie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 3 martie 2021 pe rolul Tribunalului Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ, sub nr. x/2021, reclamanții A., B., C., D., E. și F., procurori în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava în contradictoriu cu pârâții Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, precum și în contradictoriu cu expert parte Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, au solicitat recunoașterea și plata drepturilor salariale cu includerea unui spor la salariul de bază de maxim 25%, corespunzător nivelului maxim de secretizare pe care îl dețin în exercitarea funcției cu acces la informații clasificate, în condițiile legii și plata diferențelor dintre drepturile salariale pe care le ar fi încasat de la data intrării în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 157/2020 pentru completarea anexei nr. VI la Legea - cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și până la recunoașterea drepturilor de către pârât sau apariția unei modificări legislative, precum și pentru viitor, drepturi actualizate cu indicele de inflație, precum și cu dobânda legală corespondentă, calculată de la data exigibilității sumelor până la data plății efective a drepturilor.

În drept, reclamanții au invocat Legea nr. 157/2020 pentru completarea anexei nr. VI la Legea - cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate și H.G. nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în România, dispozițiile art. 253 alin. (1) și (2), art. 266, art. 270, art. 272 și art. 275 din Codul muncii, Decizia nr. 685 din data de 28 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 11 iulie 2012, Decizia nr. 594 din data de 14 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 917 din data de 15 noiembrie 2016, Decizia nr. 667 din data de 9 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din data de 19 ianuarie 2017, Decizia nr. 318 din data de 21 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din data de 23 iulie 2019, prevederile art. 14 din Convenția europeană a drepturilor omului, precum și cele statuate prin Decizia nr. 46 din data de 15 decembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite privind recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la acordarea sporului de confidențialitate judecătorilor, procurorilor și personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din data de 16 iulie 2009.

În prealabil, reclamanții au arătat că au calitatea de procurori în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava, iar sub aspectul competenței instanței sesizate, au considerat că Tribunalul Neamț este competent material și teritorial să judece prezenta cerere, având în vedere calitatea acestora de magistrați pe raza Curții de Apel Suceava, astfel încât sunt incidente dispozițiile art. 127 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 886 din 9 iulie 2021, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ, în dosarul nr. x/2021 s-a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Neamț, invocată de pârâta DIICOT și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

În motivarea soluției, tribunalul a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., raportat la obiectul acțiunii și la calitatea reclamanților de procurori în cadrul Serviciului Teritorial Suceava din cadrul DIICOT, fiind aplicabile dispozițiile de drept comun, respectiv art. 269 alin. (2) Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011 ce prevăd că, în materia conflictelor individuale de muncă, competența revine instanței de la domiciliul sau locul de muncă al reclamantului.

În cauză, tribunalul a arătat că reclamanții îndeplinesc funcțiile de procurori în cadrul DIICOT-Biroul Teritorial Suceava, având domiciliul în județul Suceava și potrivit art. 269 alin. (2) Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011 competent teritorial să soluționeze cauza este Tribunalul Suceava.

Cauza a fost înregistrată la 25 august 2021 pe rolul Tribunalul Suceava, secția I civilă, sub același număr.

Prin încheierea nr. 2080 din 04.11.2021, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepția necompetentei teritoriale a Tribunalului Suceava, invocată din oficiu, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și, în consecință, s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În argumentarea soluției, tribunalul a reținut incidența dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. ca fiind o derogare de la normele de competență, reglementând o situație excepțională și, având în vedere că este îndeplinită condiția premisă, aceea ca judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul să funcționeze la instanța competentă să soluționeze cauza, a constatat că operează prorogarea de competență în favoarea Tribunalului Neamț, instanță judecătorească de același grad, aflată în circumscripția Curții de Apel Bacău.

Totodată, instanța a amintit în acest sens și Decizia Curții Constituționale a României nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23.07.2018, referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat la 7 ianuarie 2022 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub același număr.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Tribunalul Neamț și Tribunalul Suceava, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ, competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Cererea de chemare în judecată formulată privește un conflict de muncă, prin care reclamanții, în calitate de procurori, angajați ai Serviciului Teritorial Suceava din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, au solicitat recunoașterea unor drepturi salariale și plata drepturilor restante.

Potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii, cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncă "se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul" iar conform art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, "cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Din dispozițiile legale evocate, coroborate cu cele ale art. 95 pct. 1 C. proc. civ., rezultă că, pentru situația în care salariatul are calitatea de reclamant, competența teritorială de soluționare a cauzei aparține tribunalelor de la locul de muncă sau domiciliul reclamantului.

Având în vedere calitatea de procurori a reclamanților, se vor aplica normele de competență speciale prevăzute la art. 127 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea" și alin. (3) "dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor".

Cum art. 127 alin. (1) C. proc. civ. este aplicabil și procurorilor, conform alin. (3) al aceluiași articol, rezultă că funcția de procuror în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava a reclamanților atrage incidența acestui text de lege.

Întrucât Curtea de Apel Bacău, în circumscripția căreia se află Tribunalul Neamț, instanță la care a fost înregistrată acțiunea introductivă, este una dintre curțile de apel aflate în vecinătatea Curții de Apel Suceava, în circumscripția căreia își desfășoară activitatea reclamanții, rezultă că Tribunalul Neamț era competent teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3), raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț.