ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 36/2024

HOTĂRÂRE

17.01.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 36/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 17 ianuarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată, pe rolul Tribunalului Prahova, la 8 noiembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. și M. au chemat în judecată pârâții Direcția de Investigare a Infracțiunilor dc Criminalitate Organizată și Terorism și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (D.I.I.C.O.T.), solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism la recunoașterea și plata drepturilor salariale cu includerea unui spor la salariul de bază de 25%, corespunzător nivelului de secretizare Secrete de stat nivelul strict secret și secrete de serviciu, care îl dețin sus-numiții, cu excepția reclamantului A., în exercitarea funcției cu acces la informații clasificate, în condițiile legii; respectiv Strict secret de importanță deosebită și secret de serviciu, deținut de reclamantul A.; plata către reclamanți a diferențelor dintre drepturile salariale pe care le-ar fi încasat de la data intrării în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 157/2020 pentru completarea anexei nr. VI la Legea - cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și până la recunoașterea drepturilor de către pârât sau apariția unei modificări legislative, precum și pentru viitor, drepturi actualizate cu indicele de inflație, precum și cu dobânda legală corespondentă, calculată de la data exigibilității sumelor până la data plății efective a drepturilor.

Pârâta Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a formulat întâmpinare prin care, în temeiul art. 245 coroborat cu art. 130 alin. (2) și al art. 248 C. proc. civ., cu aplicarea art. 132 din același cod, a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței privind soluționarea litigiului dedus judecății de reclamanții al căror loc de muncă este la D.I.I.C.O.T. - Biroul teritorial Buzău, respectiv la D.I.I.C.O.T. – Biroul teritorial Dâmbovița, având în vedere dispozițiile art. 208 coroborat cu art. 210 din Legea nr. 62/2011, republicată.

Prin sentința civilă nr. 454 din 22 martie 2023, Tribunalul Prahova – secția I Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Prahova, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

În esență, Tribunalul Prahova a reținut că reclamanții au calitatea de procuror în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală, la data promovării acțiunii desfășurând activitate, după caz, în cadrul unor structuri de parchet distincte, respectiv Serviciul Teritorial Dâmbovița, Serviciul Teritorial Prahova și Serviciul Teritorial Buzău și au învestit instanța cu soluționarea unui litigiu de muncă. A mai reținut că, față de dipsozițiile art. 127 C. proc. civ., instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Brașov.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluționare Tribunalului Brașov – secția I Civilă.

Prin sentința civilă nr. 1617/MAS din 23 noiembrie 2023, Tribunalul Brașov – secția I Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secția I civilă, a constatat conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecării cererii de chemare în judecată și a înaintat dosarul instanței supreme, pentru soluționarea conflictului.

În esență, Tribunalul Brașov a reținut că reclamanții au calitatea de procurori în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală, la data promovării acțiunii desfășurând activitate, după caz, în cadrul unor structuri de parchet distincte, respectiv Serviciul Teritorial Dâmbovița, Serviciul Teritorial Prahova și Serviciul Teritorial Buzău, învestind Tribunalul Prahova, inițial și apoi prin hotărâre de declinare Tribunalul Brașov cu o acțiune în pretenții salariale, îndreptate împotriva angajatorului. A mai reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 127 C. proc. civ., iar instanța competentă, determinată potrivit art. 269 alin. (2) Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011, este Tribunalul Prahova.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Prahova – secția I Civilă competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele, respectiv Tribunalul Prahova – secția I Civilă și Tribunalul Brașov – secția I Civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Nici una din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu un litigiu de muncă, având ca obiect drepturi salariale, reclamanții având calitatea de procurori în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală, la data promovării acțiunii desfășurând activitate, după caz, în cadrul unor structuri de parchet distincte, respectiv Serviciul Teritorial Dâmbovița, Serviciul Teritorial Prahova și Serviciul Teritorial Buzău.

Art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, prevede: (1) "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit alin. (2), "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care își acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii."

Totodată, potrivit art. 127 alin. (3) C. proc. civ., dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Sintagma utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 127 alin. (3) din C. proc. civ. "se aplică în mod corespunzător" trebuie înțeleasă ca referindu-se la desfășurarea activității în cadrul unei unități de parchet ce funcționează pe lângă instanța arătată la alin. (1).

Instanța supremă apreciază că în cauza de față nu sunt incidente prevederile art. 127 C. proc. civ. deoarece rațiunea normei legale menționate rezidă în înlăturarea oricărei suspiciuni de soluționare părtinitoare a cauzei prin prisma calității părții.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 78/2016, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism funcționează ca structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și este condusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin intermediul procurorului-șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism; are personalitate juridică și sediul în municipiul București.

Prin urmare, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism are o structură organizatorică de sine-stătătoare, subunitățile acesteia nefiind arondate instanțelor, astfel că ipoteza avută în vedere la instituirea art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu-și găsește aplicabilitatea în cauzele în care sunt părți procurorii sau personalul auxiliar al acestei instituții.

Cum reclamanții își desfășoară activitatea în cadrul Serviciului Teritorial Dâmbovița, Serviciului Teritorial Prahova și Serviciului Teritorial Buzău ale Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, competența teritorială nu poate fi determinată în condițiile art. 127 C. proc. civ.

Așa fiind, competența teritorială trebuie stabilită conform dispozițiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii, în favoarea instanței de la domiciliul, după caz, sediul reclamantului și art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, conform cărora "cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."

Raportat la dispozițiile legale anterior evocate, concluzia care se impune este că obiectul cererii de chemare în judecată nu atrage incidența unor norme de competență teritorială exclusivă, ci a unora de ordine privată, care reglementează o competență alternativă, alegerea instanței revenind reclamanților care au ales să învestească Tribunalul Prahova.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova – secția I Civilă, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.