ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1778/2025

Ședința publică din data de 20 noiembrie 2025

Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secția Civilă sub nr. x/2019, la 8 aprilie 2019, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâtul ORAȘUL OTOPENI, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 3.169.888,19 RON, inclusiv TVA, și a dobânzii legale aferente debitului principal, calculată începând cu data scadenței obligației de plată și până la data achitării lui efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secția Civilă la 24 decembrie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta B. S.R.L., prin lichidator C.., a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții ORAȘUL OTOPENI și A. S.R.L., să oblige primul pârât la plata către reclamantă a sumei de 3.757.759,04 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate în baza contractului de proiectare și execuție de lucrări pentru obiectivul de investiție "infrastructură de bază în Orașul Otopeni" nr. 15836 din 12 septembrie 2011 și să dispună rezoluțiunea contractului de cesiune de creanță nr. x din 5 aprilie 2017 încheiat între reclamantă, în calitate de cedent, și pârâta A. S.R.L., în calitate de cesionar, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea nr. 240 din 6 mai 2021, Tribunalul Ilfov, secția Civilă, dosarul nr. x/2020 a fost conexat la dosarul nr. x/2019 aflat pe rolul aceleiași instanțe.

Prin încheierea din 14 februarie 2023, tribunalul a respins cererea de suspendare a judecății ca neîntemeiată, precum și obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de B. S.R.L., ca neutile cauzei, a încuviințat în parte cererea de majorare a onorariului de expert și a dispus suplimentarea onorariului cu suma de 3.000 de RON, în sarcina reclamantului A. S.R.L. și cu suma de 3.000 de RON, în sarcina pârâtului ORAȘUL OTOPENI.

Prin sentința civilă nr. 1872 din 28 iulie 2023, Tribunalul Ilfov, secția Civilă a admis cererea principală și cererea conexată, a obligat pârâtul ORAȘUL OTOPENI să plătească reclamantei suma de 3.169.888,19 RON, precum și dobânda legală aferentă, calculată potrivit art. 3 alin. (2)

1

din O.G. nr. 13/2011, începând cu 15 aprilie 2018 și până la data plății integrale a debitului principal, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei din cererea conexată din dosarul x/2020, ca neîntemeiată, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește capătul din cererea conexată privind rezoluțiunea contractului de cesiune nr. x din 5 aprilie 2017 și, în consecință, l-a respins ca prescris, a respins în rest cererea conexată ca neîntemeiată, și a obligat pârâtul ORAȘUL OTOPENI să achite reclamantei A. S.R.L. cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru în cuantum de 35.303.88 RON și onorariu de expert în cuantum de 6.000 de RON.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta B. S.R.L. a declarat apel, iar pârâtul ORAȘUL OTOPENI a promovat apel împotriva aceleiași sentințe și a încheierii din 14 februarie 2023.

Prin decizia nr. 472A din 19 martie 2025, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins apelul pârâtei îndreptat împotriva încheierii atacate, a admis apelurile declarate împotriva sentinței primei instanțe, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins excepția prescripției dreptului material la acțiunea în rezoluțiunea contractului de cesiune nr. x din 5 aprilie 2017, ca neîntemeiată, a respins acest capăt de cerere ca nefondat, a admis în parte cel de-al doilea capăt al cererii conexate și a obligat apelantul-pârât la plata către apelanta-reclamantă a sumei de 587.870,85 RON, reprezentând lucrări și a obligat pârâtul la plata către intimata-reclamantă a sumei de 4.500 RON, cu titlu de onorariu expert, menținând restul dispozițiilor cu privire la acțiunea principală; a respins cererea apelantului-pârât de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nefondată.

Împotriva hotărârii instanței de apel, reclamanta B. S.R.L. și pârâtul ORAȘUL OTOPENI au declarat recurs, ambele părți solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei pentru o nouă judecată curții de apel.

Motivându-și recursul, recurenta-reclamantă a arătat, sub un prim aspect, că hotărârea atacată este dată cu încălcarea prevederilor art. 13 și 14 C. proc. civ., întrucât instanța de apel nu a pus în discuția părților calificarea contractelor de cesiune de creanță nr. x din 29 martie 2017 și nr. 59 din 5 aprilie 2017, ca fiind contracte de dare în plată. Astfel, a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Sub un al doilea aspect, a afirmat că este incidentă ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. - hotărârea cuprinde motive contradictorii, întrucât instanța de apel a reținut, pe de o parte, că analizează contractul nr. x din 5 aprilie 2017 ca fiind o cesiune de creanță, iar, pe de altă parte, ca fiind o dare în plată.

Sub un al treilea aspect, autoarea căii de atac a susținut că s-a dat o calificare greșită contractului de cesiune de creanță, ca fiind o dare în plată, potrivit art. 1.493 alin. (1) C. civ., în condițiile în care din probele administrate rezultă o altă situație de fapt decât cea reținută de instanța de prim control judiciar, care nu se circumscria cerințelor normei legale enunțate. Pe acest temei, a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul-pârât, în motivarea propriului recurs, a arătat, în primul rând, că instanța nu a analizat apărări esențiale invocate, întrucât a respins cererea de suspendare a cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., fără a verifica efectiv impactul dosarului penal nr. x/2022 asupra validității actelor juridice pe care se fundamentează cererea de chemare în judecată, omițând să examineze plățile contestate în procesul civil și cele cercetate în penal.

În al doilea rând, a susținut că decizia recurată a fost dată cu încălcarea normelor de drept material privind validitatea și exigibilitatea creanței cesionate, în condițiile în care s-a reținut că suma aferentă facturii nr. x/15 din 7 ianuarie 2015 reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă la 15 aprilie 2018, fără a se avea în vedere că aceeași creanță era contestată de un alt creditor în baza unui drept de ipotecă constituit anterior cesiunii, aceasta este identificată ca fiind parte dintr-un posibil circuit contractual fictiv, lipsit de contraprestație reală, iar recurenta nu a refuzat nejustificat plata, ci a contestat calitatea de creditor și existența unei obligații certe de plată.

Recursul recurentului-pârât a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

La 14 august 2025, intimata-reclamantă a depus întâmpinare la recursul recurentei-reclamante prin care a invocat nulitatea recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) Cod procedură și excepția lipsei de interes; pe fond, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

La aceeași dată, intimata-reclamantă a depus întâmpinare și la recursul recurentului-pârât prin care a invocat excepția nulității recursului, fundamentată pe același text de lege, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin întâmpinarea depusă la recursul recurentei-reclamante transmisă la dosar la 19 august 2025, recurentul-pârât a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Astăzi, în ședință publică, Înalta Curte a invocat, din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motivul de recurs de ordine publică întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 din același Cod, asupra căruia, cu prioritate, reține următoarele:

Conform art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale.

Reclamantele au învestit Tribunalul Ilfov pe cale principală, respectiv pe cale reconvențională, cu cereri ce vizează contractul de cesiune de creanță nr. x din 5 aprilie 2017, intervenit între recurenta-reclamantă și intimata-reclamantă.

Astfel cum au reținut instanțele devolutive, încheierea contractului în litigiu a avut la bază contractul de proiectare și execuție de lucrări pentru obiectivul de investiție "infrastructură de bază în orașul Otopeni" nr. 15836 din 12 septembrie 2011, astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr. x din 8 decembrie 2011, contract atribuit recurentei-reclamante de către recurentul pârât, pe calea procedurii de achiziție publică reglementată de O.U.G nr. 34/2006.

Pretențiile deduse judecății își au izvorul în executarea acestui din urmă contract, creanța ce constituie obiectul cesiunii reprezentând valoarea agregatelor minerale furnizate de către intimata-reclamantă în șantierele recurentei B. S.R.L., în realizarea contractului de proiectare și execuție de lucrări sus-menționat.

În condițiile factuale reținute de instanțele anterioare, verificarea obiectului și a cauzei acțiunii impun concluzia că aceasta este în legătură cu executarea unui contract de achiziții publice.

În forma în vigoare la data relevantă, 8 aprilie 2019, determinată potrivit normelor tranzitorii, dispozițiile art. 53 alin. (1

1

), coroborate cu art. 1 alin. (2) și art. 3 alin. (81) lit. c) pct. (i) și cele ale art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 recunoșteau calea de atac a recursului, ca unic remediu posibil a fi exercitat împotriva hotărârii pronunțate în primă instanță în procesele și cererile care decurg din executarea contractelor de achiziție publică.

Prin decizia nr. 40/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis, în interpretarea și aplicarea art. 55 alin. (3) raportat la art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016, în forma în vigoare anterior modificării prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 23/2020 pentru modificarea și completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achizițiilor publice, că hotărârea pronunțată în primă instanță în procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se atacă cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare la instanța ierarhic superioară, secția sau completul specializat în litigii cu profesioniști, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 101/2016.

Prin urmare, față de cele arătate mai sus, sentința civilă nr. 1872 din 28 iulie 2023 a Tribunalului Ilfov, secția Civilă este supusă numai recursului.

Conform art. 54 din Legea nr. 304/2004, în forma aplicabilă cauzei, raportat la data inițierii procesului, apelurile se judecă în complet format din 2 judecători, iar recursurile, în complet format din 3 judecători, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel.

Cum decizia nr. 472A din 19 martie 2025 a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în complet format doar din 2 judecători, motivul de casare invocat din oficiu se dovedește a fi fondat, în cauză singurul remediu procesual justificat fiind desființarea hotărârii.

Prin urmare, dând eficiență normelor enunțate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 și art. 497 C. proc. civ., va admite recursurile, va casa decizia atacată și va trimite cauza curții de apel, spre o nouă judecată în compunerea prevăzută de lege pentru judecarea recursurilor, cu luarea în considerare a tuturor cererilor și apărărilor părților formulate de părți și în această etapă procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurenta-reclamantă B. S.R.L., prin lichidator judiciar C.., și de recurentul-pârât ORAȘUL OTOPENI împotriva deciziei nr. 472A din 19 martie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L. și cu intimata-intervenientă D. S.R.L., prin lichidator judiciar Consorțiul format din E. Filiala București și F..

Casează decizia atacată și trimite cauza aceleiași curți de apel pentru o nouă judecată în completul prevăzut de lege pentru judecata recursurilor.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 noiembrie 2025.