ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1503/2025

Ședința publică din data de 21 octombrie 2025

Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În primul litigiu, a fost înregistrată la 10.02.2021 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub nr. x/2021, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A.. în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., pe care a precizat-o oral la termenul de judecată din data de 04.03.2021 și a restrâns-o oral la termenul de judecată din data de 31.01.2023 și prin concluziile scrise, prin care a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care: să se constate tardivitatea și netemeinicia modului de soluționare al Inginerului; să se constate că A. este îndreptățită să obțină plata costurilor suplimentare generate de schimbarea soluțiilor de fundare; să se dispună obligarea pârâtei la plata costurilor suplimentare în valoare de 14 012 541,37 RON, fără TVA.

Prin sentința civilă nr. 618/15.03.2023 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă cererea reclamantei A..

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta A..

Prin decizia nr. 1021/2023 din 22 iunie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă A.. împotriva sentinței civile nr. 618/15.03.2023 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

A schimbat în tot sentința primei instanțe, în sensul că:

A admis excepția inadmisibilității capetelor de cerere referitoare la constatarea tardivității și netemeiniciei modului de soluționare al inginerului și la constatarea faptului că reclamanta este îndreptățită să primească costurile suplimentare generate de schimbarea soluțiilor de fundare.

A respins capetele de cerere referitoare la constatarea tardivității și netemeiniciei modului de soluționare al inginerului și la constatarea faptului că reclamanta este îndreptățită să primească costurile suplimentare generate de schimbarea soluțiilor de fundare, ca inadmisibile.

A admis în parte capătul de cerere privind acordarea contravalorii costurilor suplimentare.

A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 9.242.672,90 RON fără TVA reprezentând costuri suplimentare generate de schimbarea soluțiilor de fundare.

În cel de-a doilea litigiu, prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de 10.02.2021 în dosarul nr. x/2021 constituit la Tribunalul București, secția a VI-a civilă, reclamanta A.. a chemat în judecată pe pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., solicitând constatarea tardivității și nelegalității documentului intitulat "Modul de soluționare al inginerului", constatarea îndreptățirii reclamantei la plata costurilor suplimentare generate de schimbarea soluțiilor de fundare, obligarea pârâtei la plata costurilor suplimentare în sumă totală de 5.283.243,00 RON, fără TVA, reprezentând costurile suportate de către reclamantă, generate de schimbarea soluțiilor de fundare, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

Prin sentința civilă nr. 10/2024 din data de 04.01.2024 pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A.. în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 5.283.243 RON (fără TVA), reprezentând costuri suplimentare generate de schimbarea soluției de fundare, a respins capătul de cerere privind constatarea tardivității și nelegalității documentului "modul de soluționare al inginerului" ca neîntemeiat și a obligat pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 105.664,86 RON, reprezentând taxă de timbru, și în cuantum de 25.000 RON, reprezentând onorariu de expert; a respins în rest cu privire la plata onorariului avocațial și a taxei de timbru în cuantum de 450 RON, ca neîntemeiat.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A.

Cererea de apel a fost înaintată împreună cu dosarul cauzei, înregistrându-se pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, în data de 30.04.2025, sub același număr de dosar.

Prin întâmpinarea formulată în data de 13.05.2025, în conformitate cu art. 55 alin. (4) raportat la art. 50 alin. (6) din Legea nr. 101/2016, intimata-reclamantă A.. a solicitat, cu titlu prealabil, să se constate puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1021/26.06.2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2021, să se respingă ca nefondat apelul formulat de pârâtă, să se mențină hotărârea primei instanțe ca fiind legală și temeinică, precum și să fie obligată apelanta la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Prin decizia civilă nr. 1091 A din 19 iunie 2025 pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. împotriva sentinței civile nr. 10/2024 din data de 04.01.2024 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în Dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A..; a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că: a respins, în integralitate, cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată; de asemenea, a respins cererea apelantei-pârâte având ca obiect obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată în apel.

Împotriva acestei din urmă decizii, la 21 iulie 2025 (plic dosar), A.. a formulat cerere de revizuire, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 și urm. C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea cererii de revizuire, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii de revizuire, după prezentarea parcursului procesual al litigiilor în care s-au pronunțat hotărârile pretins potrivnice, s-a susținut, în esență, următoarele:

Raportat la data începerii procesului în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se solicită, este aplicabil C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, susținându-se că acest din urmă act normativ a vizat și prevederile alin. (4) al art. 513 C. proc. civ.

Această modificare legislativă a avut în vedere faptul că art. 509 pct. 8 din C. proc. civ. presupune sancționarea încălcării autorității de lucru judecat, iar art. 430 - 431 din același cod consacră deopotrivă, efectul pozitiv și cel negativ al autorității lucrului judecat. Astfel, a fost reglementată expres calea de urmat pentru cazul în care se invocă efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, soluție aplicabilă și anterior modificării indicate, în condițiile în care noul C. proc. civ. a reconfigurat instituția efectelor lucrului judecat, concluzia contrară, aceea a inadmisibilității revizuirii, determinând lipsirea părții de remediul procedural în cazul în care se invocă pct. 8 al art. 509 din C. proc. civ.

În consecință, determinarea sferei de aplicare a motivului de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., presupune analiza acestuia corelat cu dispozițiile art. 430 - 431 din C. proc. civ., cele care dau expresie autorității de lucru judecat, ca efect al hotărârii judecătorești.

Atâta vreme cât aspectul litigios a fost consemnat și rezolvat în actul jurisdicțional anterior, indiferent că s-a făcut pe calea dispozitivului sau numai în considerente, înseamnă că el nu mai poate constitui obiect al analizei ulterioare proprii din partea instanței, impunându-se noii judecăți ca un "dat" ce nu poate fi ignorat" (C. proc. civ., comentat vol. I, ed. U.J., p. 1192-1193, de V.M. Ciobanu, s.a.).

De asemenea, jurisprudența CCR a dat eficiență efectului pozitiv al lucrului judecat, privind, atât dispozitivul, dar, mai ales asupra considerentelor (decizia nr. 495/25.06.2020, par. 18), iar CEDO a statuat în mod constant, asupra imposibilității de a se contrazice hotărârile definitive anterioare și a necesității asigurării unei practici judiciare unitare (Ex. Hotărârea în cauza Amurăriței vs. România, s.a.).

Se solicită instanței supreme să observe că cererile formulate în cadrul celor două dosare sunt identice în ceea ce privește părțile și cauza, iar temeiul îl constituie contracte identice în conținut, ceea ce le diferențiază fiind numai lotul pentru care a fost încheiat, în urma aceleiași proceduri de achiziție publică.

Revizuenta a subliniat, în esență, că decizia nr. 1021/2023 din 22.06.2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, între aceleași părți și în legătură cu un contract identic din punct de vedere al condițiilor contractuale, în cadrul aceluiași proiect de infrastructură rutieră, a stabilit cu caracter definitiv o serie de dezlegări obligatorii, ce privesc aceeași problemă de drept și situație de fapt, astfel cum au fost redate în cuprinsul cererii de revizuire. Dezlegările de drept arătate privesc în mod evident aceeași problemă de drept între aceleași părți, în cadrul aceleiași documentații de atribuire și al aceluiași ansamblu contractual.

Prin urmare, decizia nr. 1091/2025 din 19.06.2025 (dosar nr. x/2021), care a interpretat în mod opus aceleași clauze contractuale și a tranșat în mod contrar aceeași situație de fapt, este o hotărâre potrivnică în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrunind condițiile de admisibilitate a revizuirii.

Revizuenta a susținut temeinicia cererii de revizuire, evidențiind caracterul vădit contradictoriu al soluției, chiar și în lipsa motivării deciziei nr. 1091/2025.

S-a arătat, în esență, că decizia definitivă pronunțată anterior - decizia nr. 1021/2023 - a tranșat, în mod irevocabil, o serie de chestiuni de drept esențiale, care se regăsesc identic în cauza de față: distribuția riscului între părți, culpa exclusivă a Beneficiarului, aplicabilitatea Sub-clauzei 5.3 și modalitatea de utilizare a rezervei de implementare.

De asemenea, a evidențiat imposibilitatea acceptării unor soluții judiciare contradictorii, imposibilitatea ajungerii, în mod legal, la o concluzie contrară având în vedere că: ambele contracte au aceleași părți contractante: A. și CNAIR; se bazează pe aceleași principii juridice: interpretarea FIDIC Galben și distribuția riscurilor contractuale; privesc aceleași circumstanțe de fapt: necesitatea trecerii de la soluții de fundare indirecte; directă la soluții; se întemeiază pe aceleași documente: Studiul de Fezabilitate din 2007 și Cerinței - includ aceleași clauze relevante: Sub-clauza 5.3, prevederile privind rezerva de: Beneficiarului; implementare, orice soluție contrară celei stabilite deja prin hotărârea definitivă nr. 1021/2023 nu ar putea avea, în mod obiectiv, o justificare legală, fiind posibilă doar prin ignorarea ori eludarea dezlegărilor obligatorii date anterior.

Totodată, a susținut caracterul evident al încălcării autorității de lucru judecat.

În acest sens, s-a arătat că art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sancționează existența a două hotărâri definitive potrivnice. Nu este necesar ca această contradicție să rezulte exclusiv din motivare; este suficient ca, prin dispozitiv, cele două hotărâri să statueze în mod diametral opus asupra aceleiași chestiuni de drept.

În această lumină, chiar și în lipsa motivării deciziei nr. 1091/2025, simplul fapt că instanța a respins pretențiile reclamantei în mod contrar unei decizii definitive anterioare care statuează în sens diametral opus pentru o problemă identică de drept atrage incidența automată a cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte este chemată să restabilească unitatea de interpretare și aplicare a legii, consacrând aplicabilitatea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat între cauze conexe, în care se regăsesc aceleași principii juridice fundamentale. În acest fel, va fi consolidată coerența sistemului de drept și protejată încrederea legitimă a justițiabililor în predictibilitatea actului de justiție.

Intimata Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. a transmis întâmpinare prin care a solicitat, în principal, respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca nefondată.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecății, prin raportare la dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În ceea ce privește revizuirea, cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Conform art. 513 alin. (3) C. proc. civ., se constată că dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază. Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (…) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Astfel, invocarea normei de drept citate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie contradictorii; hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Prin urmare, hotărârile pretins contradictorii trebuie să fi fost pronunțate în procese sau dosare diferite, iar în al doilea proces, să nu fi fost invocată autoritatea de lucru judecat, sau chiar dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.

În ipoteza în care, însă, în litigiul în care a fost dată cea din urmă hotărâre, instanța s-a pronunțat asupra autorității de lucru judecat, acest aspect nu mai poate fi reanalizat de către instanța de revizuire.

Rațiunea acestei condiții este aceea ca instanța de revizuire învestită cu soluționarea unei cereri întemeiate pe art. art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., să nu încalce ea însăși autoritatea de lucru judecat a hotărârii a cărei anulare se solicită.

Autoritatea de lucru judecat, respectiv efectele lucrului judecat sunt reglementate în art. 430 C. proc. civ., respectiv art. 431 C. proc. civ., rațiunea acestei reglementări o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității de lucru judecat atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, atât în ceea ce privește efectul negativ, cât și cel pozitiv.

În aplicarea dispozițiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile expres cerute de lege.

În concret, se observă că, prin întâmpinarea formulată în faza procesuală a apelului, intimata-reclamantă A.. a solicitat, printre altele, să se constate puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1021/26.06.2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2021, iar, în considerentele deciziei a cărei revizuire se solicită a fost analizată autoritatea de lucru judecat a hotărârii invocate, astfel încât, raportat la dispozițiile legale menționate, instanța de revizuire nu poate să efectueze un control judiciar asupra dezlegării date respectivei chestiuni a autorității de lucru judecat de către instanța în fața căreia s-a invocat acest aspect, așa cum tinde să solicite revizuenta.

Nu îi este permis instanței de revizuire să se transforme în instanță de recurs și să cenzureze modalitatea în care o altă instanță a dat efect sau nu autorității de lucru judecat în forma sa pozitivă/negativă. Din moment ce o instanță s-a pronunțat asupra acestui aspect, infirmarea unei astfel de soluții se poate face exclusiv într-o cale de atac de reformare, și nu pe calea unei revizuiri formulate în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în care instanța este chemată să statueze ea însăși asupra incidenței acestei instituții și nu să cenzureze o judecată anterioară.

Prin cererea de revizuire de față nu se urmărește retractarea unei decizii pronunțate cu nesocotirea autorității de lucru judecat, ci rediscutarea modului în care curtea de apel a rezolvat problema incidenței dispozițiilor art. 430 din C. proc. civ. și art. 431 alin. (2) din același cod, operațiune evident nepermisă.

Așa fiind, din cele menționate anterior, rezultă că în speță nu este îndeplinită condiția dedusă din dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căreia în al doilea proces să nu se fi analizat autoritatea de lucru judecat.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 1091 A din 19 iunie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 1091 A din 19 iunie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2025.