ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1336/2025

Ședința publică din data de 24 septembrie 2025

Asupra revizuirii de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 1090A/19.06.2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2022, Asocierea A., prin liderul de asociere A. SPA, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea cererii și, pe cale de consecință, anularea hotărârii deoarece încalcă autoritatea de lucru judecat al deciziei civile nr. 1711A/15.11.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2021, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, cu privire la aspectele procedurale privind cererea de revizuire, a afirmat că, prin decizia a cărei anulare o solicită a fost evocat fondul litigios al cauzei, că prezenta cerere a fost introdusă cu respectarea termenului prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., că cele două dosare în care au fost pronunțate hotărârile potrivnice vizează aceleași părți și aceleași raporturi contractuale, derivate din contractul nr. x/4113, precum și faptul că instanțele au analizat aceeași chestiune litigioasă însă, în timp ce prima hotărâre a stabilit că aceasta, în calitate de antreprenor, a respectat perioada de proiectare și a transmis toate documentele necesare cu respectarea termenului de 12 luni, calculat de la data emiterii ordinului de începere pentru activitatea de proiectare, dispunându-se prelungirea duratei de execuție și plata unor costuri suplimentare, prin decizia a cărei retractare o solicită s-a stabilit contrariul, respectiv că nu a respectat termenul aferent perioadei de proiectare, cu consecința recunoașterii dreptului intimatei de a aplica penalități de întârziere.

Cu referire la încălcarea efectului pozitiv al lucrului judecat produs de decizia civilă nr. 1711A/15.11.2022, revizuenta a învederat că, prin această hotărâre, s-a statuat în mod definitiv că antreprenorul a transmis toate documentele de proiectare anterior datei limită până la care s-a obligat, precum și că nu se poate reține în sarcina sa vreo pretinsă nerespectare a termenului ori neconformitate a documentelor de proiectare, acesta fiind și motivul pentru care s-a dispus prelungirea duratei de execuție și acordarea unor costuri suplimentare, în timp ce în dosarul în care a fost pronunțată decizia atacată, instanța a fost învestită cu analiza inexistenței dreptului intimatei de a aplica penalitățile de întârziere prevăzute de dispozițiile sub-clauzei 8.7, astfel cum a fost modificată prin acordul contractual, pentru pretinsa nerespectare a termenului asumat pentru activitatea de proiectare.

Potrivit revizuentei, Curtea de Apel București, cu încălcarea dispozițiilor art. 430 și art. 431 C. proc. civ., a pronunțat o hotărâre potrivnică ca urmare a încălcării autorității de lucru judecat, prin care, pe de o parte, se contestă nu doar aspectele litigioase decelate prin decizia civilă nr. 1711A/15.11.2022, din perspectiva respectării termenului aferent activității de proiectare, ci și îndreptățirea antreprenorului la prelungirea duratei de execuție.

A conchis în sensul că respingerea apelului declarat de aceasta, cu consecința menținerii modului de soluționare a diferendului emis de către inginer - prin care se constată că antreprenorul nu ar fi respectat termenul aferent activității de proiectare -, contrazice în mod direct cele tranșate anterior.

Intimata, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepția tardivității și inadmisibilității cererii de revizuire, iar, pe fond, a solicitat respingerea acesteia ca nefondată. Dacă excepția de tardivitate nu a mai fost ulterior susținută, în argumentarea excepției inadmisibilității a afirmat că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative întrucât nu există hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice, iar în al doilea proces, respectiv în dosarul în care a fost pronunțată decizia a cărei anulare se solicită, apelanta, în prezent revizuenta, a invocat excepția autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 1711A/15.11.2022 iar instanța a analizat-o și a soluționat-o motivat, în sensul respingerii ca neîntemeiată.

A evidențiat că, prin decizia civilă nr. 1711A/15.11.2022 instanța nu a cercetat conformitatea documentației de proiectare aferentă etapelor III și IV, astfel cum a fost învestită în dosarul nr. x/2022, respectiv că evenimentul de risc cu privire la care s-a pronunțat instanța în acest dosar - inexistența dreptului beneficiarului de a aplica penalități ca urmare a nesocotirii de către antreprenor a obligației contractuale de a respecta cerințele beneficiarului privind structura rutieră - este diferit de cel cu privire la care s-a pronunțat în prima decizie - repararea prejudiciului cauzat asocierii din cauza neîndeplinirii obligației contractuale de asigurare a vizei verificatorilor autorizați pentru detaliile de execuție aferente podului suspendat, asumate de beneficiar.

Prin rezoluția din 28.07.2025 s-a fixat termen în ședință publică la 24.09.2025, cu citarea părților.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecății, prin raportare la dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 și art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit art. 513 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile asupra unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea acestei căi de atac și la faptele pe care se întemeiază. Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, fără a se repune în discuție și fără a se cerceta chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate ca temei juridic al cererii de revizuire, prevăd că: "revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Prin reglementarea acestui motiv de revizuire s-a urmărit crearea unei posibilități juridice de rezolvare a situațiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze și neobservându-se existența lucrului judecat, s-ar ajunge la ipoteza unor hotărâri definitive potrivnice, prin care autoritatea de lucru judecat consființită printr-o hotărâre definitivă să fie nesocotită printr-o altă hotărâre definitivă. Rațiunea dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este tocmai aceea de a constitui un remediu procesual pentru înlăturarea acestei situații juridice nefirești, rezultată ca urmare nesocotirii autorității de lucru judecat a unei hotărâri.

Deși textul de lege nu reglementează expressis verbis, drept condiție de admisibilitate a revizuirii, ca în cel de-al doilea litigiu excepția autorității de lucru judecat să nu fi fost invocată, analizată și tranșată, această condiționare decurge, în mod necesar, din caracterul extraordinar al căii de atac a revizuirii menită să remedieze încălcarea autorității de lucru judecat a unei hotărâri anterioare. Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea nu poate împrumuta din trăsăturile unei căi de atac de reformare în cadrul căreia, modalitatea în care o instanță a dezlegat excepția autorității de lucru judecat, este deferită spre analiză instanței superioare în grad.

Drept urmare, pe calea revizuirii, ca mijloc procedural pus la dispoziția părții, nu se poate produce o reformare a hotărârilor pretins contradictorii în urma exercitării controlului judiciar asupra legalității acestora, ci se verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu nesocotirea principiului autorității de lucru judecat și, în caz afirmativ, se procedează la anularea ultimei hotărâri. Tocmai de aceea, dacă excepția autorității de lucru judecat a fost invocată în cadrul celui de al doilea proces, a fost analizată și tranșată de instanță, fiind respinsă ca nefondată, această soluție - a inexistenței vreunei nesocotiri a lucrului judecat - se consolidează de îndată ce hotărârea rămâne definitivă iar partea nu are deschisă calea de atac a revizuirii pentru a relua dezbaterile contradictorii între părți asupra unei excepții ce a făcut deja obiect de analiză și care a fost soluționată prin hotărâre definitivă.

Prin raportare la aceste considerente preliminare, Înalta Curte observă că, prin cererea de revizuire, se solicită anularea deciziei civile nr. 1099A/19.06.2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2022, întrucât ar nesocoti efectul pozitiv al lucrului judecat produs de decizia civilă nr. 1711A/15.11.2022, pronunțată de aceeași instanță, în dosarul nr. x/2021, în ceea ce privește chestiunea respectării de către antreprenor a termenului de 12 luni aferent activității de proiectare, respingerea apelului având drept consecință menținerea modului de soluționare emis de către inginer și constatarea dreptului intimatei de a aplica penalități pentru întârzieri în perioada de proiectare.

Pentru a fi incident motivul de revizuire invocat se cer a fi întrunite cumulativ condițiile mai sus enunțate, care însă nu se verifică însă în prezenta cauză. Astfel, este necesar să existe hotărâri definitive, potrivnice ale căror dispozitive sau considerente sunt contradictorii, condiție ce rezultă din dispozițiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ. și, în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată.

Această condiție se aplică în mod corespunzător și în ipoteza invocării efectului pozitiv al autorității lucrului judecat, pentru admisibilitatea revizuirii fiind necesar să nu se invocat, în procesul finalizat cu hotărârea a cărei revizuire se solicită, acordarea eficienței cuvenite efectului pozitiv al autorității lucrului judecat ori, deși s-a solicitat, instanța să fi omis să se pronunțe. Dimpotrivă, în ipoteza în care această excepție a fost invocată în fața instanței, fiind analizată și respinsă, cu înlăturarea argumentată a tezei autorității de lucru judecat, această statuare intră ea însăși în autoritatea lucrului judecat iar raționamentul și soluția instanței nu pot face obiect al revizuirii.

Dintre aceste cerințe, pentru cauza dedusă judecății prezintă interes cea privind lipsa dezbaterii, în cel de-al doilea litigiu, în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită, a efectului pozitiv al autorității de lucru judecat atașat deciziei civile nr. 1711A/15.11.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

Această condiție de admisibilitate nu este îndeplinită, deoarece chestiunea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat al deciziei civile menționate a fost invocată de parte și analizată de instanța devolutivă de control judiciar din al doilea litigiu, purtat în dosarul nr. x/2022.

Lectura deciziei civile nr. 1090A/19.06.2025, pretins potrivnică, relevă că, în judecarea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 7/04.01.2024, Curtea de Apel București a analizat criticile deduse judecății, inclusiv din perspectiva celor statuate prin decizia civilă nr. 1711A/15.11.2022. În acest sens, se observă că apelanta, revizuenta din prezenta cauză, prin primul motiv de apel, a afirmat greșita stabilire a situației de fapt, inclusiv din perspectiva celor stabilite sub efectul lucrului judecat, iar, prin cel de-al doilea motiv, a susținut nerespectarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat al hotărârii definitive anterioare, pronunțate în dosarul nr. x/2021.

Așadar, în speță, nu doar că cea de-a doua hotărâre, a cărei anulare se solicită, pe calea revizuirii, nu a ignorat cele statuate jurisdicțional anterior, ci, prin considerentele cuprinse la paginile 16 și 19-22, a argumentat de ce nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 430 alin. (2) și art. 431 alin. (2) C. proc. civ., pentru a se reține efectul pozitiv al autorității de lucru judecat în sensul solicitat de parte (actuala revizuentă).

Astfel, a statuat că, în dosarul nr. x/2021, instanța nu a reținut că etapa de proiectare a fost finalizată prin emiterea avizului CTE-CNAIR nr. 4796/09.11.2018, respectiv că nu a dispus cu privire la pretinsele neconcordanțe ale proiectului tehnic care au fost invocate în cauză, neexistând nicio mențiune despre nerespectarea structurii rutiere pentru drumurile de clasa tehnică II în cuprinsul deciziei civile nr. 1711A/15.11.2022 sau despre finalizarea etapei de proiectare cu respectarea termenului contractual.

Având în vedere considerentele anterior redate, întrucât în dosarul nr. x/2022 a fost invocat și analizat efectul pozitiv al deciziei civile nr. 1711A/15.11.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2021, o eventuală reevaluare a acestei chestiuni în cadrul prezentei căi extraordinare de atac ar echivala cu exercitarea controlului judiciar reformator asupra unui aspect tranșat în mod definitiv. Or, revizuirea întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este o cale de atac de retractare iar nu de reformare astfel că nu poate genera un astfel de control jurisdicțional reformator și nici nu poate avea o asemenea finalitate.

Concluzionând, se constată că aspectele invocate prin cererea de revizuire îmbracă, în realitate, caracterul unor critici de nelegalitate a deciziei civile nr. 1090A/19.06.2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă. În calea de atac a revizuirii, care este una de retractare și nu de reformare, instanța nu are căderea de a exercita un control judiciar asupra modalității în care o altă instanță a dat o dezlegare unei excepții procesuale ori unei apărări de fond, nici chiar dacă această excepție/apărare privește chestiunea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat al deciziei civile nr. 1711A/15.11.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

Cu privire la această chestiune, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat asupra faptului că instituirea normei de la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865 [ normă regăsită astăzi în art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. actual, în vigoare de la 15 februarie 2013] răspunde acestui imperativ al respectării puterii de lucru judecat, dar și celui al asigurării securității raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-o cale de atac de natură a permite rejudecarea cauzei pentru simplul fapt că "există două puncte de vedere diferite asupra aceleiași chestiuni" (Cauza Stanca Popescu împotriva României din 7.07.2009).

Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt întrunite cerințele formale impuse de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta Asocierea A., prin liderul de asociere A. SPA, împotriva deciziei civile nr. 1090A/19.06.2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2022, ceea face de prisos analiza celorlalte aspecte invocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta Asocierea A., prin liderul de asociere A. SPA, împotriva deciziei civile nr. 1090A/19.06.2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 septembrie 2025.