ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2626/2023

Ședința publică din data de 12 decembrie 2023

Asupra cererii de față, constată următoarele:

Prin sentința arbitrală nr. 30 din 12.05.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a admis în parte, cererea reclamantelor-pârâte, astfel cum a fost precizată, a obligat pârâta-reclamantă la plata sumei de 5.955.463,24 RON, reprezentând costuri suplimentare rezultate din prelungirea duratei de execuție a contractului, a obligat pârâta-reclamantă la plata sumei de 2.475.846,27 RON, reprezentând costurile suplimentare suportate cu remedierea fisurilor la km 2+700-3+060 și km 5+680-5+535, a obligat pârâta-reclamantă la plata sumei de 7.773,89 RON, reprezentând sume avansate de reclamantele-pârâte în temeiul gestiunii de afaceri, la care se adaugă o dobândă de 2.264,88 RON, a respins cererea reconvențională, ca neîntemeiată și a obligat pârâta-reclamantă să plătească reclamantelor-pârâte suma de 240.066,37 RON reprezentând cheltuieli de arbitrare.

Pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. a formulat acțiune în anulare prin care a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 613 alin. (3) lit. b) teza I, raportat la art. 608 alin. (1) lit. h) din C. proc. civ., admiterea acțiunii în anulare, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare Tribunalului Arbitral; cu obligarea la suportarea cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 6F din 26 ianuarie 2023, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins acțiunea în anulare formulată de pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., împotriva sentinței arbitrale nr. 30 din 12.05.2022, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu reclamantele A. e B. S.A., C. S.R.L. și A. e B..

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate, cu consecința trimiterii spre rejudecare a acțiunii în anulare la Curtea de Apel București, iar în subsidiar, în cazul reținerii spre judecare, solicită casarea sentinței recurate, admiterea acțiunii în anulare formulată de CNAIR S.A., așa cum a fost formulată, iar pe cale de consecință, desființarea în parte a sentinței arbitrale nr. 30 din 12.05.2022 pronunțată în dosarul arbitral nr. x/2019.

În temeiul dispozițiilor art. 451 și art. 453 C. proc. civ., obligarea intimatei-pârâte la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

După o prezentare generală a contractului și a situației litigioase dintre părți, recurenta-reclamantă a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut că sentința atacată este nemotivată cu privire la aspectele pe care le-a invocat în acțiunea în anulare. Or, procedând în acest mod instanța a încălcat dispozițiile imperative ale art. 425 alin. (1) pct. (b) din C. proc. civ.

Prin nemotivarea deciziei cu privire la aspectele indicate, prima instanță a privat recurenta-reclamantă de dreptul la un proces echitabil, încălcând dispozițiile art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât CNA1R S.A. nu are garanția că argumentele sale au fost analizate.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părțile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanță în pronunțarea soluției, iar instanța ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalității și temeiniciei hotărârii, și considerentele pentru care s-a pronunțat soluția respectivă.

Sentința pronunțată în fond nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază din perspectiva tuturor motivelor invocate de recurentă, iar trimiterea la anumite prevederi legale generale, dar fără a prezenta raționamentul juridic, echivalează cu nemotivarea sentinței, împrejurarea care atrage casarea hotărârii recurate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În practica judiciară s-a decis că motivarea sumară și confuză a unei hotărâri judecătorești echivalează cu nemotivarea hotărârii, iar nemotivarea hotărârii este un viciu de formă care atrage nulitatea hotărârii.

Pentru toate aceste motive decizia atacată este lovită de nulitate în conformitate cu art. 174 din C. proc. civ., nemotivarea deciziei recurate echivalând cu necercetarea fondului cauzei, motiv de casare cu trimitere spre rejudecare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. (6) din C. proc. civ.

Motivul de casare/nelegalitate invocat de recurenta-reclamantă este și cel prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acesta intervenind în caz de încălcare prin hotărâre sau aplicare greșita a normelor de drept material. În cauză, este incident acest motiv de nelegalitate având in vedere ca instanța de fond, deși a adus in discuție textele de lege substanțiala aplicabile spetei, aceasta nu le-a explicat sub aspectul în care acestea nu pot fi invocate de recurentă în susținerea motivului de acțiune în anularea hotărârii.

Astfel, instanța de fond, prin hotărârea dată face o analiză generală asupra motivelor invocate de recurentă prin cererea în anulare, fără a se apleca asupra celor susținute, astfel încât să poată ajunge la concluzia că din toate susținerile CNAIR S.A. aceasta nu poate verifica legalitatea hotărârii.

De asemenea, consideră că în mod greșit instanța de fond a apreciat că dacă nu a fost indicat în concret un articol de lege, aceasta nu are posibilitatea de a analiza și verifica legalitatea unei hotărâri arbitrale. În virtutea rolului activ al instanței de judecată, aceasta era ținută de a analiza toate aspectele invocate de recurentă, indiferent daca acestea erau "vag" susținute. Câtă vreme societatea recurentă a susținut că s-au încălcat prevederi dintr-o anumită lege (lege indicată în cuprinsul acțiunii în anulare), instanța de fond era ținută să le analizeze, raportat la încălcarea acestora de către tribunalul arbitral.

A mai susținut că instanța de fond, în mod greșit, a apreciat că simpla indicare de către recurentă a unui articol din Constituție, face imposibil controlul pe calea acțiunii în anulare. Arată că nu doar a indicat articolul din Constituția României și din Convenția CEDO, a și explicat de ce anume nu a ținut cont tribunalul arbitral. Faptul că nu a fost apreciat în mod total și corespunzător probatoriul efectuat în cauză, a condus la încălcarea de către tribunalul arbitral a dreptului la apărare al recurentei un drept consacrat atât de Constituția României, cât și de Convenția CEDO.

Prin urmare, recurenta-reclamantă apreciază că instanța de fond a nesocotit și de aceasta dată dispozițiile legii, alegând să omită să își exprime punctul de vedere referitor la susținerile recurentei din acțiunea în anulare.

Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a o admite și, în consecință, va anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Alin. (3) al aceluiași articol stipulează că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta formulează critici de nelegalitate a hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Aceasta întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, autoarea acestuia trebuind să invoce motivele în tiparele fixate de lege.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

Înalta Curte constată că recurenta a indicat formal în susținerea recursului dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textelor de lege indicate.

Față de motivele de recurs, astfel cum au fost dezvoltate de către recurentă, Înalta Curte reține că, în cuprinsul acestora, nu se regăsesc critici care să vizeze raționamentul prezentat de curtea de apel în cuprinsul hotărârii atacate prin care au fost expuse argumentele care au stat la baza respingerii acțiunii în anulare.

Relativ la motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că argumentele expuse de recurentă sunt generice sau pur teoretice, criticile la adresa hotărârii atacate prezintă doar o succesiune de afirmații, fără a fi expuse în concret aspecte de nelegalitate care să poată fi circumscrise acestui motiv de casare.

Astfel recurenta susține că sentința recurată este nemotivată cu privire la aspectele invocate în acțiunea în anulare și nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția instanței de respingere a acțiunii în anulare, subliniind, totodată, că a fost privată de dreptul la un proces echitabil, încălcându-se dispozițiile imperative ale art. 425 alin. (1) pct. (b) din C. proc. civ., respectiv ale art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât nu are garanția că argumentele sale au fost analizate.

Or, susținerile prezentate de recurentă din memoriul de recurs nu pot fi circumscrise cazului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., deoarece recurenta se limitează la expunerea unor considerații teoretice referitoare la noțiunea de motivare a hotărârii judecătorești, fără a indica, în mod concret, sub ce aspecte hotărârea pronunțată nu a respectat exigențele motivării, care au fost aspectele sau apărările invocate și neanalizate de către instanța care a soluționat acțiunea în anulare.

Așadar, deși se invocă ipoteza nemotivării, în cuprinsul cererii formulate, recurenta nu a indicat argumente de nelegalitate care să susțină această situație și nici în ce modalitate hotărârea instanței nu este conformă legii.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată, de asemenea, că în expunerea argumentelor în susținerea motivului de recurs reglementat de 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta se limitează la a invoca incidența acestuia pe considerentul că instanța de fond "deși a adus în discuție textele de lege substanțială aplicabile speței, nu le-a explicat sub aspectul în care acestea nu pot fi invocate în susținerea motivului de acțiune în anularea hotărârii".

Prin urmare, este vorba tot despre o critică cu caracter general, care nu arătă concret în ce a constat încălcarea ori aplicarea greșită a dispozițiilor de drept material, astfel de argumente generice neputându-se converti în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1- 8 C. proc. civ.

În aceeași notă de generalitate, în finalul recursului au fost reluate aspecte legate mai degrabă de nemotivarea sentinței, prin raportare la o pretinsă omisiune a instanței de fond de a-și exprima punctul de vedere referitor la susțineri din acțiunea în anulare, privitoare la lipsa unei aprecieri totale și corespunzătoare a probatoriului administrat în cauză și încălcarea dreptului la apărare.

Se reține că dezvoltarea motivelor de recurs la care se referă art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. vizează formularea unor critici de nelegalitate care să fie îndreptate împotriva considerentelor hotărârii recurate, or criticile recurentei care vizează modalitatea în care au fost administrate și analizate probele, succinta relatare a situației de fapt, precum și simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, din perspectiva aplicării dispozițiilor art. 608 C. proc. civ., nu pot constitui obiectul analizei instanței de recurs în raport de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Așa fiind, întrucât recurenta nu s-a conformat obligației reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul.

În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită cererea intimatei-pârâte SECOL SOCIETA EDILE COSTRUZIONI E B. S.A. privind obligarea recurentei-reclamante COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 7080,02 RON, conform dovezilor de la paginile 70-71 din dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. împotriva sentinței civile nr. 6F din 26 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Obligă pe recurenta-reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. la plata sumei de 7080,02 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SECOL SOCIETA EDILE COSTRUZIONI E B. S.A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2023.