ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.10.2022

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2201/2022

HOTĂRÂRE
27.10.2022
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2201/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 27 octombrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 96 din data de 26.10.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Arbitral din cadrul Curții de Arbitraj Comercial a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă; a admis în parte cererea de arbitrare astfel cum a fost precizată și a dispus revizuirea Modului de soluționare emis de inginerul DRDP în data de 06.08.2019; prelungirea Duratei de execuție cu 581 zile; a obligat pârâta la plata următoarelor sume cu titlu de daune interese constând în: 2.950.672,26 RON - costurile indirecte aferente perioadei de mobilizare după data rezilierii, până la predarea șantierului către pârâtă (perioada 19.05.2018 - 17.01.2019); 4.444.492,56 RON - costurile indirecte aferente perioadei de mobilizare din perioada agreată contractual (14.10.2014 - 14.10.2016) nerecuperate prin certificări ca urmare a rezilierii Contractului; 2.259.911,47 RON - profilul nerealizat de reclamantă ca urmare a rezilierii contractului; 12.591.466,20 RON - costuri indirecte aferente perioadei de prelungire a Duratei de execuție (perioada 14.10.2016 - 18.05.2018); 13.927.068,65 RON - costuri suplimentare cu chirii de echipamente/utilaje suportate ca o consecință a prelungirii Duratei de execuție; 398.149,05 RON - costuri suportate cu întocmirea expertizei pentru verificarea calității și cantităților de lucrări executate în perioada aprilie 2017 - august 2017; 193.277,20 RON - costuri suportate cu expertizarea și proiectarea soluțiilor de conservare și punere în siguranță a lucrărilor pe durata suspendării; 1.778.182,60 RON - daune interese pentru certificarea și plata cu întârziere a lucrărilor executate în perioada aprilie — august 20 17; 7.365.450,94 Ici - dobânda legală penalizatoare calculată pentru suma acordată de 38.543.219.99 RON pentru perioada 08.09.2019 - 26.08.2021 și în continuare, până la data efectivă a plății, dobândă a cărei rată este egală cu rata dobânzii de politică monetară a BNR plus 8 puncte procentuale, potrivit art. 3 alin. 2

1

din O.G. nr. 13/2011; a respins capătul de cerere constând în obligarea pârâtei la plata TVA; a respins capetele de cerere constând în obligarea pârâtei la plata următoarelor sume:524.294,86 RON - echivalentul pierderii de oportunitate ca urmare a finanțării proiectului din resurse proprii; 3.288.520 RON- echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a diferenței de curs valutar leu - euro dintre data transferurilor către România și data executării hotărârii nrbitrale; 36.251,62 RON - costuri suportate cu pregătirea documentației tehnice în vederea obținerii Autorizațiilor de desființare pentru cele 27 de construcții situate în amplasament; 20.250 RON - costuri suportate cu activitățile necesare obținerii accesului în cele 27 de construcții situate în amplasament; 769.832,50 RON - costuri suportate cu realizarea celor 4 sectoare experimentale pe zona de Est și pregătirea notelor tehnice aferente; 47.088,13 RON și 133.800 RON costuri suportate cu investigațiile și proiectarea unei noi soluții pentru nodul rutier de la Km 0+000; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1.586.307,20 RON cu titlu de cheltuieli arbitrale.

Împotriva acestei sentințe pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. a formulat acțiune în anulare și a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 613 alin. (3) lit. b), teza a-II-a, raportat la art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., admiterea acțiunii în anulare și, pe cale de consecință, desființarea în parte a sențintei arbitrale nr. 96 din data de 26.10.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019 și respingerea cererii arbitrale ca neîntemeiată, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 17 din 22 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă a fost respinsă acțiunea în anulare formulată de petenta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. împotriva sentinței arbitrale nr. 96/26.10.2021 pronunțate în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul Arbitral din cadrul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în contradictoriu cu intimata A.. ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A.

Recurenta invocă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. arătând că în mod greșit s-a apreciat că referirile acesteia la H.G. nr. 1405/2010 nu pot fi reținute ca subsumându-se motivului de anulare invocat. În opinia recurentei, dispozițiile contractuale au valoarea unor norme imperative deoarece sunt aprobate printr-un act normativ, respectiv H.G. nr. 1405/2010.

În acest sens, contractul ce stă la baza pretențiilor deduse judecății a fost încheiat în numele statului român de către CNAIR S.A. în calitatea acesteia de unic administrator al infrastructurii rutiere publice a statului român, și are ca obiect proiectarea și execuția unor lucrări de interes public.

Având în vedere definiția doctrinară a contractului administrativ și trăsăturile acestuia, coroborat cu faptul că voința autorității publice a fost impusă printr-un caiet de sarcini, iar clauzele contractuale sunt reglementate prin H.G. nr. 1405/2010, apreciază recurenta că aceste clauze dobândesc valoarea juridică a unei norme imperative.

În consecință, recurenta apreciază că argumentele expuse în acțiunea în anulare privesc nelegalitatea hotărârii arbitrale și nu netemeinicia acesteia, cum eronat a considerat instanța, în cauză fiind incident motivul de anulare prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ.

Intimata a formulat intâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte reține următoarele:

Acțiunea în anularea unei hotărâri arbitrale este o cale de atac specială, iar specificitatea acesteia constă în faptul că nu permite instanței cenzurarea temeiniciei hotărârii arbitrale, ci numai un control judecătoresc al legalității acesteia din perspectiva motivelor expres și limitativ prevăzute de art. 608 lit. a)-i) C. proc. civ.

Întrucât acțiunea în anulare nu are caracter devolutiv, instanța nu procedează în cadrul acestei acțiuni la o reevaluare și interpretare a probelor administrate, ci doar la verificarea legalității hotărârii arbitrale din perspectiva dispozițiilor art. 608 C. proc. civ. care prevede motivele pentru care o astfel de hotărâre poate fi desființată.

Raportat la motivul de anulare invocat de petentă, și anume 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., prin sentința atacată s-a reținut că hotărârea arbitrală contestată nu încălcă dispoziții legale imperative, argumentele pentru care partea a contestat soluția instanței arbitrale vizând în fapt soluția pronunțată de instanța arbitrală cu privire la fondul pretențiilor pretinse de reclamantă.

Cum din dispozițiile care reglementează acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale, rezultă că aceasta poate fi exercitată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege și nu ar putea fi extinsă și la o situație ca cea de față care privește în realitate temeinicia hotărârii.

În ceea ce privește încălcarea unor dispoziții imperative ale legii, pornind de la definiția normei dispozitive și a celei imperative în raport cu caracterul conduitei prescrise, după cum părțile pot sau nu să deroge de la ele, instanța a reținut că normele dispozitive sunt acelea a căror aplicare este lăsată la aprecierea subiectelor de drept civil îngăduind, prin chiar conținutul lor, să se deroge de la dispozițiile pe care le cuprind, iar normele de drept civil imperative sunt cele impun părților o anumită conduită de la care ele nu pot deroga. Prin urmare, doar încălcarea acestora din urmă ar atrage incidența în cauză a cazului prevăzut de art. 608 lit. h) teza ultimă C. proc. civ.

Motivul de recurs indicat de recurentă în susținerea criticilor formulate este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în conformitate cu care casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Referitor la motivul de recurs invocat, recurenta critică sentința atacată susținând că greșit s-a apreciat că dispozițiile contractuale invocate a fi fost încălcate nu au valoarea unor norme imperative deși sunt aprobate printr-un act normativ, respectiv H.G. nr. 1405/2010, astfel că acestea aparțin ordinii publice atrăgând în consecință incidența motivului de anulare art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ.

Potrivit art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare dacă aceasta încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii.

Recurenta a avut în vedere teza ultimă a acestui text de lege și anume încălcarea dispozițiilor imperative ale legii.

Dispozițiile legale evocate au în vedere accepțiunea restrânsă a noțiunii de lege imperativă ca sumă de reguli de conduită cu caracter general, obligatoriu și impersonal, care stabilesc modul de comportament al subiectelor de drept în cadrul raporturilor juridice civile. Legea imperativă este, în acest sens, diferită de legea părților, care, deși prevede la rândul ei o conduită nederogatorie pentru părți, are în vedere doar cadrul contractual în limitele căruia părțile sunt obligate să se conformeze întocmai obligațiilor asumate.

Așadar, evaluarea modului defectuos de conformare a părților la conținutul unei clauze contractuale nu poate fi reținut ca o încălcare a unei norme imperative a legii, atunci când partea care o contestă face referire în acest sens la dispozițiile contractului, chiar și în situația unui contract administrativ, deoarece acest fapt se situează în afara domeniului încălcării legii imperative, prima instanță operând corect cu aceste distincții pentru a înlătura acest motiv de anulare a hotărârii arbitrale.

Contrar susținerilor recurentei, curtea de apel a făcut un judicios examen de legalitate din perspectiva criticilor ce vizau ipoteza de anulare reglementată de art. 608 lit. h) C. proc. civ., constatând că nu este incident în cauză acest motiv de anulare al hotărârii arbitrale întrucât dispozițiile contractuale invocate nu au caracterul unor norme de ordine publică, chiar dacă acestea preiau conținutul unei hotărâri de guvern.

Înalta Curte constată că, deși recurenta a susținut că prin hotărârea arbitrală au fost încălcate norme de ordine publică, aceasta critică în realitate modul de interpretare a unor dispoziții contractuale sub pretextul că acestea ar avea caracterul unor norme imperative.

Pentru a întări cele susținute în acțiunea în anulare recurenta a arătat că dispozițiile contractuale invocate a fi fost încălcate sunt aprobate printr-un act normativ, respectiv H.G. nr. 1405/2010.

Critica construită pe acest motiv de către reclamanta reeditează în fapt fondul litigiului arbitral, ceea ce nu este permis prin exercițiul acțiunii în anulare deoarece cazurile pentru care instanța de judecată poate dispune desființarea unei sentințe arbitrale sunt restrictiv prevăzute de lege.

Interpretarea proprie și nuanțarea unei calificări juridice a contractului părților nu se încadrează în motivul acțiunii în anulare prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., deoarece nu vizează încalcarea dispozițiilor imperative ale vreunei legi ci dispozițiile contractuale, chiar dacă acestea vizează un contract administrativ, cum este cazul în speță.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând că sentința recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată prin prisma criticilor formulate în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. împotriva sentinței civile nr. 17 din 22 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2022.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2025-02-06
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 246/2025
a lucrărilor cu 321 de zile. A fost obligată pârâta-reclamantă la plata următoarelor sume: 1.182.222,52 RON - costuri cu personalul; 195.020,78 RON - costuri cu garanția de bună execuție; 101.868,42 RON - costuri cu asigurările; 97.337,09 R
ÎCCJ 2022-03-02
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 471/2022
Ședința publică din data de 2 martie 2022 Examinând cauza, constată: Prin sentința arbitrală nr. 49/12.08.2020, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a admis în parte acțiunea formul
ÎCCJ 2022-03-30
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 728/2022
Ședința publică din data de 30 martie 2022 Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de arbitrare înregistrată pe rolul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera d
ÎCCJ 2023-11-16
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2399/2023
data inițială de finalizare a lucrărilor și data încetării raporturilor contractuale, în cuantum de 815.630,7 RON; (vi) la plata dobânzii legale penalizatoare; (vii) la plata cheltuielilor arbitrale generate de soluționarea cauzei; Prin not
ÎCCJ 2023-11-16
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2399/2023
la plata dobânzii legale penalizatoare; la plata cheltuielilor arbitrale generate de soluționarea cauzei; Prin notele de ședință din 30 martie 2021, la solicitarea Tribunalului arbitral de defalcare a prejudiciului suportat de reclamantă, a
Sursă