ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 246/2025

Ședința publică din data de 6 februarie 2025

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea de arbitrare înregistrată pe rolul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României sub nr. x/29.07.2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - CNAIR S.A., a solicitat obligarea acesteia la plata costurilor și a profitului în valoare totală de 15.419.087,96 RON (fără TVA) și la plata taxei pe valoare adăugată aferentă acestora; obligarea CNAIR la plata dobânzii legale penalizatoare aferentă sumelor menționate în primul capăt de cerere, calculată începând cu data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective; obligarea pârâtei la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu arbitral.

Prin sentința arbitrală nr. 67 din 20 iulie 2023 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în dosarul arbitral nr. x/2019, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta-reclamantă.

A fost respinsă excepția puterii de lucru judecat invocată de ambele părți, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii de formulare a unor noi pretenții, invocată de pârâta-reclamantă.

A fost admisă în parte cererea de arbitrare formulată de reclamanta-pârâtă, astfel cum a fost precizată și s-a dispus prelungirea duratei de execuție a lucrărilor cu 321 de zile.

A fost obligată pârâta-reclamantă la plata următoarelor sume: 1.182.222,52 RON - costuri cu personalul; 195.020,78 RON - costuri cu garanția de bună execuție; 101.868,42 RON - costuri cu asigurările; 97.337,09 RON - costuri administrative cu organizarea de șantier; 442.420,77 RON - costuri pregătire revendicare; 3.147.833,53 RON - costuri indirecte aferente perioadei de prelungire a duratei de execuție cu 321 de zile până la 29.07.2016; 3.266.872,93 RON - costuri cu articole generale aferente perioadei de prelungire a duratei de execuție cu 321 de zile până la 29.07.2016; 257.076,82 RON - profit rezonabil aferent perioadei de prelungire a duratei de execuție cu 321 de zile; 2.699.391 RON - dobânda penalizatoare aferentă costurilor de mai sus, calculată începând cu data de 15.07.2016 până la data de 27.04.2023 potrivit sub-clauzei 14.8 din Contract (4.75% pe an), datorată și în continuare, până la plata debitului principal.

A fost admis capătul de cerere privind obligarea pârâtei-reclamante la plata TVA, dacă este datorată, în condițiile legii. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă.

A fost obligată pârâta-reclamantă să plătească reclamantei-pârâte suma de 471.348,01 RON cu titlu de cheltuieli arbitrale.

Prin încheierea de îndreptare, din 31 august 2023, a sentinței arbitrale nr. 67 din 20 iulie 2023, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a dispus: rectificarea erorii de calcul constând în numărul de zile aferente perioadei 15.07.2016-27.04.2023 ca fiind 2477 de zile în loc de 2387 de zile; rectificarea sumei acordate cu titlu de dobândă penalizatoare aferentă debitului de 8.690.625,86 RON, ca fiind 2.800.900,68 RON în loc de 2.699.391 RON; rectificarea procentului de admitere a cererii de arbitrare, ca fiind 56,61% în loc de 56,14%; rectificarea sumei reprezentând cheltuieli arbitrale admise ca fiind 475.287,05 RON în loc de 471.348,01 RON; rectificarea sumelor componente ale sumei reprezentând cheltuielile arbitrale ca fiind: 213.144,47 RON taxă arbitrală aferentă sumei admise, în loc de 211.374,85 RON; 180.848,95 RON onorarii avocațiale, în loc de 179.347,47 RON; 80.450,79 RON onorariu expert B., în loc de 79.782,85 RON; rectificarea erorii materiale constând în numărul de zile de extensie de timp solicitate de reclamantă, menționate în sub-titlul 7.9 ca fiind 452 de zile în loc de 482 de zile.

Împotriva încheierii interlocutorii din 16 martie 2020 și a sentinței arbitrale nr. 67/2023, astfel cum a fost îndreptată, lămurită completată prin încheierea de îndreptare din 31 august 2023 pronunțate de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosarul arbitral nr. x/2019, petenta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - CNAIR S.A. a formulat acțiune în anulare, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă, la data de 29 septembrie 2023, sub nr. x/2023.

Prin sentința civilă nr. 38/2024 din 28 martie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea în anulare a încheierii interlocutorii din 16 martie 2020 și a sentinței arbitrale nr. 67/20.07.2023 pronunțate de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosarul arbitral nr. x/2019, formulată de petenta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - CNAIR S.A., în contradictoriu cu intimata A. prin reprezentant legal A. - Sucursala România.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, recurenta-pârâtă Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - CNAIR S.A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre o noua judecată aceleiași curți de apel.

În argumentarea memoriului de recurs, recurenta susține că sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea normelor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității și nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

În contextul criticilor întemeiate pe art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurenta susține că instanța de fond a făcut aplicarea art. 608 alin. (1) lit. g) din același Cod, stricto sensu cu încălcarea art. 425 și art. 6 C. proc. civ.

În acest sens, arată că prin instituirea art. 608 alin. (1) lit. g) din C. proc. civ., voința legiuitorului a fost să fie supus controlului statal nu doar aspectul formal al existenței motivării (considerentelor) ca și structură a hotărârii arbitrale, ci și conținutul considerentelor, caracterul pertinent, complet, omogen, convingător al motivării.

În acest context, recurenta susține că, deși a arătat că tribunalul arbitral a încălcat dispozițiile imperative ale art. 1538 C. civ. la momentul respingerii cererii reconvenționale, dispozițiile imperative ale art. 595 din C. proc. civ. la momentul stabilirii cuantumului cheltuielilor arbitrale, instanța nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind plata TVA-ului, încălcând dispozițiile art. 5 din C. proc. civ. Curtea de Apel București respingând fără nicio analiză criticile CNAIR, arătând într-o singură frază faptul că acestea privesc aspecte care țin de reanalizarea chestiunilor de fond ale litigiului și nu pot face obiectul analizei din perspectiva prevederilor art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ.

Încălcarea, prin hotărârea arbitrală, a unor dispoziții imperative ale legii reprezintă critici care duc la desființarea hotărârii arbitrale, chiar dacă acestea nu se subsumează motivului de nelegalitate prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ., ci art. 608 alin. (1) lit. h) din același Cod, judecătorul fondului, în virtutea rolului său activ are căderea de a încadra criticile invocate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 608 C. proc. civ.

Așadar, prin omisiunea primei instanțe de a analiza și a cerceta, în mod efectiv, criticile de nelegalitate invocate de CNAIR S.A. în cadrul acțiunii în anulare, au fost nesocotite principiile fundamentale ale procesului civil - dreptul CNAIR S.A. la un proces echitabil și dreptul de acces la justiție din perspectiva dublului grad de jurisdicție.

Prin urmare, dreptul la un proces echitabil, nu poate fi considerat efectiv decât dacă observațiile părților sunt corect examinate de către instanța, care are în mod necesar obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă, cel puțin pentru a le aprecia pertinenta, în acest sens pronunțându-se și Înalta Curte.

În acest sens, recurenta apreciază că este îndreptățită să solicite admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris și depus la dosar.

Prin întâmpinarea formulată la 16 iulie 2024, intimatul-reclamant a invocat excepția de netimbrare, precum și excepția nulității recursului, ir pe fond respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.

La 3 februarie 2025, recurenta-pârâtă a depus note scrise în combaterea excepțiilor solicitând înlăturarea acestora ca nefondate.

În ceea ce privește excepția de netimbrare, Înalta Curte a luat act de declarația reprezentantului intimatei, în sensul că aceasta nu va mai fi susținută, raportat la măsurile dispuse prin încheierea din 17 septembrie 2024.

Înalta Curte va examina cu precădere excepția nulității recursului invocată de intimată, prin întâmpinare, în temeiul art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care stabilește condițiile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă cererea de recurs, printre acestea înscriindu-se motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.

Raportând dispozițiile de mai sus la cererea de recurs se constată că prin recursul promovat s-au indicat motivele de nelegalitate prevăzute de punctele 5 și 6 ale art. 488 C. proc. civ.. În ce privește dezvoltarea motivelor de nelegalitate, se constată din cuprinsul argumentelor aduse în sprijinul motivelor, că recurenta a expus în fapt greșelile, care în opinia sa, au dus la pronunțarea unei soluții netemeinice și nelegale.

Aprecierea acestor argumente și măsura în care se încadrează în cerințele motivelor de nelegalitate invocate presupune examinarea acestora de către instanța de recurs, așa încât, în situația dată nu va putea fi reținută excepția invocată de intimată privind nulitatea recursului în conformitate cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reține că recursul declarat de recurenta-pârâtă Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - CNAIR S.A. este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

În argumentarea memoriului de recurs, recurenta susține că sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea normelor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității și nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, critică subsumată motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din C. proc. civ.

Cu referire la pretinsele încălcări ale prevederilor procedurale, recurenta susține că instanța de fond a făcut aplicarea art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ., stricto sensu cu încălcarea art. 425 și art. 6 din același Cod, fără însă a dezvolta această critică și a arăta care dintre considerentele instanței de fond au condus la încălcarea acestor dispoziții legale.

În cauză, se constată că recurenta a atacat hotărârea arbitrală în cadrul acțiunii în anulare, pentru motivul prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. g) din C. proc. civ., potrivit căruia:

"Hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare pentru unul dintre următoarele motive: g) hotărârea arbitrală nu cuprinde dispozitivul și motivele, nu arată data și locul pronunțării ori nu este semnată de arbitri".

Astfel, recurenta susține încălcarea dispozițiilor art. 1538 C. civ., criticând raționamentul tribunalului arbitral din perspectiva respingerii cererii reconvenționale și a reținerii faptului că nu există nicio întârziere în cauză a antreprenorului.

Aceasta în contextul în care, în cadrul acțiunii în anulare, petenta CNAIR a arătat că tribunalul arbitral ar fi reținut obligația dovedirii existenței unui prejudiciu contrar dispozițiilor art. 1538 alin. (1) și (4) C. civ. și ar fi apreciat în mod neîntemeiat că CNAIR nu a suferit niciun prejudiciu prin faptul că recepția la terminarea lucrărilor a fost efectuată la 7 decembrie 2016.

În acest sens, se constată că criticile referitoare la modul de soluționare a cererii reconvenționale și motivarea modului în care a fost stabilit procentul de admitere a pretențiilor sunt neîntemeiate, aspecte corect reținute de către instanța de fond care a apreciat că reanalizarea aspectelor de fond ale litigiului nu pot face obiectul analizei din perspectiva prevederilor art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ., întrucât petenta nu a criticat sentința arbitrală în sensul că aceasta nu cuprinde motivele soluției de respingere a cererii reconvenționale.

În ceea ce privește stabilirea cuantumului cheltuielilor arbitrale, în cadrul acțiunii în anulare, petenta CNAIR a arătat că tribunalul arbitral nu ar fi motivat pertinent modul de stabilire a procentului de admitere a cererii de arbitrare de 56,61 %, procent la care s-a raportat la momentul stabilirii cheltuielilor arbitrale, însă petenta putea critica sentința arbitrală doar din perspectiva eventualelor lipsuri de motivare, în raport cu temeiul evocat - art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ.

Prin urmare, instanța de fond nu ar fi putut să aprecieze dacă soluția tribunalului arbitral a încălcat prevederile art. 595 C. proc. civ., pentru că nu a fost învestită cu o acțiune în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. h) din același Cod, potrivit cărora, hotărârea arbitrală poate fi desființată numai dacă încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii, întrucât prevederile privind cheltuielile arbitrale nu sunt norme imperative, în sensul arătat de dispozițiile evocate.

Referitor la nesoluționarea capătului de cerere privind plata TVA, în cadrul acțiunii în anulare, petenta CNAIR a susținut că tribunalul arbitral ar fi refuzat să soluționeze capătul de cerere al reclamantei A. privind plata TVA și că nu ar fi motivat soluția dată cu privire la această cerere.

In cauză, instanța de fond a considerat în mod legal că o asemenea critică nu poate face obiectul unei acțiuni în anulare, întemeiate pe art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ., având în vedere că lipsa soluționării unui capăt de cerere nu este avută în vedere de dispozițiile evocate, însă eventuala nesoluționare a unui capăt de cerere al reclamantei profită pârâtei, astfel că, aceasta din urmă nu are niciun interes procesual să modifice sentința și, prin urmare, această critică este și lipsită de interes.

Într-o altă critică, recurenta susține încălcarea principiilor de drept, susținându-se că instanța de fond nu ar fi analizat criticile sale din acțiunea în anularea ceea ce poate fi rezonabil asociat unei denegări de dreptate, încălcării principiului înfăptuirii justiției pe mai multe grade de jurisdicție și a dreptului la un proces efectiv și echitabil la nivelul căii de atac.

Aceste critici au fost în mod corect respinse de către instanța de fond, din perspectiva încadrării acestora în aria de reglementare a art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ., astfel că, în raport cu dispozițiile art. 9 alin. (2) coroborate cu art. 22 alin. (6) C. proc. civ., fiind în prezența unei căi extraordinare de atac, instanța nu ar fi putut analiza criticile CNAIR din altă perspectivă, iar judecătorul fondului nu se putea substitui petentei pentru încadrarea criticilor formulate în cadrul art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., în condițiile în care, acțiunea în anulare a fost întemeiată doar pe dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. g) din același Cod.

Așadar, nu poate fi analizată încălcarea principiilor de drept procesual din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în contextul în care, recurenta susține că această încălcare se datorează nemotivării sentinței recurate, aspect distinct avut în vedere de pct. 6 al art. 488 din același Cod.

Astfel, din perspectiva cerințelor impuse de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se constată că recurenta nu a invocat nicio neregularitate de ordin procedural ce ar putea conduce la nulitatea actului.

În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este de reținut că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ. are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.

În raport de cele reținute, Înalta Curte apreciază și această critică a fi nefondată, întrucât contrar susținerilor recurentei, hotărârea este pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., aceasta cuprinzând motivele de fapt și de drept pe care se sprijină și care au format convingerea instanței și, prin urmare, motivarea hotărârii este temeinică și nu încalcă prevederile evocate, în cauză nefiind incidentă ipoteza nemotivării sentinței atacate.

Motivarea este, așadar, un element esențial al hotărârii judecătorești, o garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 alin. (1) din C.E.D.O.

Dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu pot fi reținute, întrucât instanța și-a expus într-o manieră clară și convingătoare argumentația de fapt și de drept, raționamentele logico-juridice care au stat la baza adoptării soluției de respingere a acțiunii în anulare.

Raportat la argumentele expuse în cuprinsul acțiunii în anulare și la motivele de recurs, instanța supremă constată că nu au fost invocate critici care să ducă la concluzia că hotărârea atacată nu cuprinde dispozitivul și motivele și care ar putea conduce la desființarea sentinței atacate și nici nu s-a dovedit că aceasta nu ar arăta data și locul pronunțării ori că nu ar fi semnată de arbitri.

Referitor la cererea intimatei-reclamante A. prin reprezentant legal A. Sucursala România privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține următoarele:

Intimata-reclamantă A. a solicitat obligarea recurentei la plata sumei de 15.695,93 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, cu titlu de onorariu avocațial dovedite prin înscrisurile aflate la dosar.

Conform art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la acest text de lege, instanța supremă, constatând îndeplinite cerințele art. 452 și pe cele ale art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta-pârâtă Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - CNAIR S.A. să plătească intimatei-reclamante suma de 15.695,93 RON constând în onorariu avocațial.

Pentru toate argumentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - CNAIR S.A. împotriva sentinței civile nr. 38/2024 din 28 martie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, pe care o va obliga la plata sumei de 15.695,93 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. - CNAIR S.A. împotriva sentinței civile nr. 38/2024 din 28 martie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. prin reprezentant legal A. SUCURSALA ROMÂNIA.

Obligă recurenta la plata sumei de 15.695,93 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2025.