ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 844/2025

Ședința publică din data de 20 mai 2025

Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința arbitrală nr. 79/21.09.2023 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosarul arbitral nr. x/2022 a fost admis capătul 2 din cererea de arbitrare formulată în dosarul nr. x/2019 și a fost obligată pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. la plata către reclamantă a sumei 13.254.777,66 de RON reprezentând costuri suplimentare ocazionate reclamantei de întârzierea cauzată de pârâtă prin neexecutarea obligațiilor sale la termen; de asemenea, a fost admis capătul 3 din cererea de arbitrare formulată în dosarul nr. x/2019 și a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a următoarelor sume: suma de 1.275.584,80 de RON cu titlu de dobândă legală penalizatoare calculată pentru perioada 3 decembrie 2016 - 1 septembrie 2020 pentru costurile suplimentare suportate proporțional cu 154 de zile de întârziere reținute în sarcina pârâtei, respectiv suma de 3.351.945,18 RON cu titlu de dobândă legală penalizatoare calculată pentru perioada 3 decembrie 2016 - 6 iulie 2023 și în continuare până la data plății pentru costurile suplimentare suportate proporțional cu 205 zile de întârziere reținute în sarcina pârâtei; a fost admis capătul 4 din cererea de arbitrare formulată în dosarul nr. x/2019 și a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 166.617,02 RON cu titlu de cheltuieli arbitrale în respectivul dosar; a fost admisă cererea reclamantei și a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 115.507,59 de RON cu titlu de cheltuieli arbitrale în rejudecare; au fost respinse ca neîntemeiate toate celelalte cereri.

De asemenea, prin sentința arbitrală de îndreptare nr. 85/02.11.2023 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosarul nr. x/2022 a fost admisă în parte cererea de îndreptare eroare materială, lămurire și completare formulată în dosarul privind pe reclamanta Asocierea dintre A. S.R.L. și B. S.R.L. și pe pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - C.N.A.I.R. S.A. și, în consecință, a fost îndreptată sentința arbitrală nr. 79 din 21 septembrie 2023 în sensul că a fost admis capătul 4 din cererea de arbitrare formulată în dosarul nr. x/2019 și a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 166.590,02 RON cu titlu de cheltuieli arbitrale în respectivul dosar; de asemenea, au fost respinse celelalte cereri de îndreptare eroare materială, lămurire și completare.

Împotriva sentinței arbitrale nr. 79/21.09.2023, astfel cum a fost îndreptată prin sentința arbitrală de îndreptare nr. 85/02.11.2023, a formulat acțiune în anulare pârâta (din cadrul litigiului arbitral) Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., solicitând admiterea acesteia, anularea acestei sentințe arbitrale și, în consecință, reținerea cauzei și respingerea acțiunii arbitrale; de asemenea, a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în data de 16.11.2023, sub nr. x/2023.

În data de 19.12.2023, reclamanta (din cadrul litigiului arbitral) Asocierea dintre A. S.R.L. și B. S.R.L. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei competenței funcționale a secției a VIII-a contencios administrativ și fiscal; de asemenea, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii în anulare; a mai solicitat obligarea Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiu.

Prin sentința civilă nr. 699/19.04.2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2023 a fost admisă excepția de necompetență material-funcțională a secției a VIII-a contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, invocată de către pârâtă și instanță; ca atare, a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind acțiunea în anulare formulată de reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. în contradictoriu cu pârâta Asocierea dintre A. S.R.L. și B. S.R.L., prin liderul Asocierii - A. S.R.L., având ca obiect acțiune în anulare împotriva sentinței arbitrale nr. 79 din 21 septembrie 2023 pronunțate de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosarul arbitral nr. x/2022, îndreptată prin sentința arbitrală nr. 85/02.11.2023 în același dosar arbitral, în favoarea uneia din Secțiile a V-a/a VI-a civile ale Curții de Apel București - complet specializat litigii cu profesioniști.

Ulterior, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă în data de 22.05.2024, sub nr. x/2024.

Prin sentința civilă nr. 76 din 12 septembrie 2024, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins acțiunea în anulare formulată de reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., împotriva sentinței arbitrale nr. 79/21.09.2023, astfel cum a fost îndreptată prin sentința arbitrală de îndreptare nr. 85/02.11.2023, pronunțate de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu pârâta Asocierea dintre A. S.R.L. și B. S.R.L., prin liderul asocierii A. S.R.L., ca neîntemeiată; de asemenea, a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 11.831,93 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - CNAIR S.A. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 76 din 12 septembrie 2024, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate, cu consecința trimiterii spre rejudecare a acțiunii în anulare la Curtea de Apel București.

După expunerea parcursului procesual al litigiului, recurenta a susținut că sentința recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină fiind incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În acest context, recurenta a susținut că sentința atacată este nemotivată cu privire la aspectele invocate de aceasta în actiunea în anulare. Or, procedând în acest mod instanța a încălcat dispozițiile imperative ale art. 425 alin. (1), pct. (b) din C. proc. civ.

S-a mai arătat că, prin nemotivarea deciziei cu privire la aspectele indicate, prima instanță a privat recurenta de dreptul la un proces echitabil, încălcând dispozițiile art. 6 par. I din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, întrucât CNAIR S.A. nu are garanția că argumentele sale au fost analizate.

După prezentarea unor considerații teoretice referitoare la noțiunea de motivare a hotărârii judecătorești, recurenta a susținut că sentința pronunțată în fond cuprinde motive contradictorii sau motive atât de generale, încât nu permit reținerea unui raționament juridic, ceea ce echivalează cu nemotivarea sentinței; prin urmare, se impune casarea hotărârii recurate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Așa cum s-a arătat, Curtea de Apel Bucuresti - sectia a VI-a Civilă a reținut în considerentele hotărârii faptul că tribunalul arbitral s-a limitat la obiectul cererii de arbitrare, raportându-se atât la cele statuate cu autoritate de lucru judecat prin sentința civilă nr. 35/11.01.2021, definitivă prin decizia nr. 2553/24.11.2021, cât și la situația de fapt din momentul pronunțării, ceea ce nu corespunde realității, întrucât la 19.10.2020, CNAIR S.A. a achitat sumele la care a fost obligată prin sentința arbitrală nr. 51 din 1 septembrie 2020 (prima hotărâre arbitrală - titlu executoriu la acel moment), astfel încât, la data pronunțării celei de-a doua hotărâri, CNAIR S.A. nu mai datora suma de 13.254.777,67 RON reprezentând costuri suplimentare.

Contradictorialitatea hotărârii rezidă și în faptul că instanța de fond a reținut că tribunalul arbitral nu a încălcat prevederile art. 501 C. proc. civ., întrucât acesta nu este incident în speță, fără a observa că, prin paragraful 766 din hotărârea arbitrală, tribunalul arbitral a reținut aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 501 C. proc. civ.

A mai arătat recurenta că nici Curtea de Apel București și nici tribunalul arbitral nu au expus un raționament juridic clar cu privire la obligarea sa la plată, în integralitate, a cheltuielilor arbitrale, din ambele dosare.

Invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a menționat, în sinteză, că sentința recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, întrucât instanța de fond, deși a adus în discuție textele de lege substanțiale aplicabile speței, nu le-a explicat sub aspectul în care acestea nu pot fi invocate de parte în susținerea motivului de acțiune în anularea hotărârii.

În acest context, recurenta a arătat că instanța de fond, prin hotărârea dată, face o analiză generală asupra motivelor invocate prin cererea în anulare, fără a se apleca asupra celor susținute, astfel încât să poată ajunge la concluzia că, din toate afirmațiile CNAIR S.A., nu se poate verifica legalitatea hotărârii.

De asemenea, în virtutea rolului activ al instanței, aceasta era ținută a analiza toate aspectele invocate de parte.

Instanța de fond a analizat sumar cele sustinute de CNAIR și nu a argumentat în niciun fel soluția pronuntată, rezumându-se doar la simple susțineri, potrivit cărora tribunalul arbitral ar fi analizat temeinic cele arătate de parte.

Intimata a transmis întâmpinare, prin care a solicitat: anularea recursului, ca netimbrat; anularea, în parte, a recursului, ca nemotivat, respectiv respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

În ședința publică din 20 mai 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că a fost complinită chestiunea timbrajului, a pus în discuție excepția nulității recursului și a reținut cauza în pronunțare sub acest aspect.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Alin. (3) al aceluiași articol stipulează că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta formulează critici de nelegalitate ale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Aceasta întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, autorul acestuia trebuind să invoce motivele în tiparele fixate de lege.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

Recursul de față este îndreptat împotriva unei sentințe pronunțate în temeiul art. 613 C. proc. civ., iar această cale de atac este supusă unei duble limitări; pe de o parte, rămâne supusă exigențelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ. și obligă pe autorul său să prezinte critici concrete împotriva sentinței, obiect al recursului, numai acestea fiind admisibile și având vocația de a fi examinate de instanța de control judiciar, în condițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Pe de altă parte, cenzura de legalitate nu poate privi decât modalitatea în care s-a dat dezlegare motivelor acțiunii în anulare, astfel cum s-a statuat în Decizia nr. 1/2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

Având în vedere aceste repere, Înalta Curte constată că recurenta a indicat, formal, în susținerea căii extraordinare de atac formulate, dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., fără a arata în concret în ce constă nelegalitatea sentinței recurate din perspectiva textelor de lege indicate, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale textului de lege anterior menționat.

Relativ la motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că argumentele expuse de recurentă sunt generice sau pur teoretice, fără a fi expuse în concret critici de nelegalitate care să poată fi circumscrise acestui motiv de casare.

Aceeași abordare se observă și în ceea ce privește motivul de casare întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta nearătând care sunt aspectele de nelegalitate ale sentinței atacate, în motivele de recurs neregăsindu-se considerații cu privire la modalitatea în care curtea de apel a justificat menținerea soluției instanței arbitrale, ci aprecieri generale și factuale legate de analiza sumară a cele susținute de C.N.A.I.R și a neargumentării soluției pronuntate, în opinia recurentei, or, aceste chestiuni nu pot forma obiect de analiză în recurs.

Afirmațiile recurentei potrivit cărora sentința recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, întrucât instanța de fond, deși a adus în discuție textele de lege substanțiale aplicabile speței, nu le-a explicat sub aspectul în care acestea nu pot fi invocate de parte în susținerea motivului de acțiune în anularea hotărârii, nu au relevanța unor critici de nelegalitate, câtă vreme nu se aduc argumente concrete în sprijinul acestora, simplele afirmații în sensul neexplicării de către curtea de apel a textelor legale de drept material și nemulțumirea recurentei față de concluzia la care a ajuns instanța neavând relevanța atribuită de autoarea demersului judiciar.

În concret, recurenta nu arată care sunt aspectele invocate de aceasta și asupra cărora curtea de apel nu s-a pronunțat, dar nici care sunt motivele contradictorii pe care le afirmă sau normele de drept material care ar fi fost încălcate sau aplicate greșit.

În consecință, constatând că recurenta nu a formulat critici care să se grefeze pe raționamentul juridic al curții de apel ce a determinat respingerea acțiunii în anulare promovate de către aceasta și care să tindă a demonstra nelegalitatea judecății finalizate prin sentința recurată, partea rezumându-se a expune atât considerații teoretice generale despre ipoteza nemotivării/existenței unor motive contradictorii în cuprinsul hotărârii judecătorești, cât și simple opinii personale, potrivit cărora curtea de apel nu a explicat textele legale de drept material incidente sub aspectul în care acestea nu pot fi invocate în susținerea motivului acțiunii în anulare, Înalta Curte reține că, fără să combată în vreun fel argumentele curții de apel ce țin de corecta aplicare a legii, astfel cum au fost menționate în hotărârea atacată, și fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, autoarea acestui demers judiciar a nesocotit natura căii extraordinare de atac a recursului.

Așa fiind, constatând că recurenta nu s-a conformat obligației reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - CNAIR S.A. împotriva sentinței civile nr. 76 din 12 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Constatând culpa procesuală a recurentei în declanșarea litigiului de față, în raport de cererea formulată de intimată, urmează a se aplica dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. și a obliga recurenta la plata sumei de 11.989.96 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, potrivit înscrisurilor doveditoarea aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - CNAIR S.A. împotriva sentinței civile nr. 76 din 12 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Obligă recurenta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - CNAIR S.A. la plata sumei de 11.989.96 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, către intimata Asocierea dintre A. S.R.L. și B. S.R.L., prin liderul asocierii A. S.R.L.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2025.