ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 434/2024

Ședința publică din data de 29 februarie 2024

Asupra recursului civil de față;

Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:

A.Obiectul cererii introductive

Prin cererea de arbitrare formulată de reclamantele A. S.A., B. S.R.L. și C.., înregistrată pe rolul Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României s-a solicitat obligarea pârâtei Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere la plata sumei de 2.927.124,62 RON reprezentând costuri suplimentare asociate lucrărilor suplimentare executate la Rampa Culea 2 conform Proiectului Tehnic Modificat, plata dobânzii de întârziere, de la data la care fiecare dintre sumele datorate au devenit exigibile până la data plății efective, dobânzi estimate provizoriu la suma de 10.000 RON precum și plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

B.Hotărârea arbitrală

Prin sentința arbitrală nr. 100 din 5 noiembrie 2021, tribunalul arbitral a admis în parte cererea reclamantelor și a obligat pârâta la plata sumei de 2.966.816.15 reprezentând costurile asociate lucrărilor suplimentare executate la Rampa Culea 2 de la km 5+460 la km 5+535 conform proiectului tehnic modificat; a respins capătul de cerere formulat de reclamante privind plata sumei de 924.921.36 RON reprezentând dobânzi de întârziere conform Contractului, calculate de la data la care suma datorată a devenit exigibilă, până la data de 24 iulie 2021, precum și în continuare, până la data plății efective, ca neîntemeiat; a obligat pârâta la plata sumei 123.508,93 RON cheltuieli de arbitrare.

Prin încheierea din 17 noiembrie 2021, tribunalul arbitral a dispus rectificarea sumei înscrise la pagina 18, pct. 85, la pagina 25, titlul B, la pagina 29, pct. 143, la pagina 35, pct. 164 lit. a) și la) pagina 37 primul alineat din sentința arbitrală, ca fiind 2.966.286,31 RON în loc de 2.966.816,15 RON.

C.Calea de atac împotriva hotărârii arbitrale

Împotriva acestei sentințe, Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. a formulat acțiune în anulare prin care a solicitat admiterea acesteia cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare tribunalului arbitral.

D. Hotărârea Curții de Apel București

Prin sentința civilă nr. 96 din 4 noiembrie 2022, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins acțiunea în anulare formulată de Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. ca neîntemeiată și a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 10.591 RON către intimate.

E. Considerentele hotărârii Curții de Apel

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel a reținut în esență că reclamanta a invocat cu titlu general dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006 privitoare la depășirea valorii de contract și Instrucțiunea nr. 1/2016, fără a arăta expres, însă, care este dispoziția imperativă din aceste acte normative pe care consideră că instanța arbitrală a încălcat-o, astfel încât motivul de anulare invocat să fie întemeiat.

Pentru a putea fi efectuată o examinare a hotărârii arbitrale din perspectiva motivului de anulare prevăzut de lit. h) trebuie să fie identificate critici concrete cu privire la încălcarea unor norme imperative specifice, aplicabile în speță, și care au fost aplicate greșit, sau chiar încălcate. A reținut, de asemenea, faptul că tribunalul arbitral a constatat că din probele administrate rezultă că acordul reclamantei a vizat efectuarea lucrărilor suplimentare chiar cu majorarea limitei valorii contractuale, iar aceasta este o chestiune de fapt, ce rezultă din aprecierea probelor administrate.

F.Calea de atac împotriva hotărârii Curții de Apel.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., criticând-o sub următoarele motive de nelegalitate.

Sentința nu cuprinde motivele pe care se sprijină - art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Prin nemotivarea deciziei instanța a privat recurenta de dreptul la un proces echitabil, încălcând dispozițiile art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, recurenta neavând garanția că argumentele sale au fost analizate.

Sentința nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază din perspectiva tuturor motivelor invocate în acțiunea în anulare, iar trimiterea la anumite prevederi legale generale, fără a prezenta raționamentul juridic echivalează cu nemotivarea sentinței, împrejurare care atrage casarea hotărârii recurate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Prin hotărârea recurată se face o analiză generală asupra motivelor invocate prin cererea în anulare, fără a analiza aspectele susținute astfel încât să poată ajunge la concluzia că din toate susținerile CNAIR S.A., instanța nu poate verifica legalitatea hotărârii.

În mod greșit instanța apreciază că dacă nu a fost indicat în concret un articol de lege, aceasta nu are posibilitatea de a analiza și verifica legalitatea hotărârii arbitrale. În virtutea rolului activ instanța era ținută să analizeze toate aspectele invocate.

Procedând într-o asemenea manieră, instanța a încălcat dreptul la apărare al recurentei, art. 13 C. proc. civ. și art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a concluzionat că tribunalul arbitral a analizat temeinic toate susținerile CNAIR S.A..

Se solicită admiterea recursului cu consecința trimiterii spre rejudecare a acțiunii în anulare.

G.Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază recursul ca fiind fondat și acesta urmează a fi admis pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Motivarea este un element esențial al hotărârii judecătorești, iar lipsa sau inconsistența acesteia atrage casarea ei. Motivarea trebuie să se înfățișeze într-o asemenea manieră încât să corespundă imperativelor logicii și să ofere o înlănțuire logică a faptelor și regulilor de drept pe baza cărora s-a ajuns la concluzia prezentată în dispozitiv.

În cauză, instanța a reținut că reclamanta a invocat cu titlu general dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006 privitoare la depășirea valorii de contract și Instrucțiunea nr. 1/2016, fără a arăta expres, însă, care este dispoziția imperativă din aceste acte normative pe care consideră că instanța arbitrală a încălcat-o astfel încât motivul de anulare invocat să fie întemeiat.

Așadar, instanța a reținut că nu poate verifica legalitatea sentinței arbitrale deoarece nu au fost indicate expres dispozițiile imperative din O.U.G. nr. 34/2006 și Instrucțiunea nr. 1/2016.

Înalta Curte apreciază că instanța, în virtutea rolului activ, în măsura în care aprecia că nu se poate pronunța asupra acțiunii în anulare întrucât nu sunt indicate expres articolele din O.U.G. nr. 34/2006, chiar și în situația în care s-a arătat că au fost încălcate dispozițiile imperative referitoare la depășirea valorii de contract, era în drept să ceară părții să precizeze aceste articole de lege și să analizeze în ce măsură au fost sau nu încălcate de tribunalul arbitral.

Pe de altă parte, instanța a constatat că tribunalul arbitral a arătat motivele pentru care a apreciat irelevantă depășirea valorii de contract acceptate indicând dispozițiile legale incidente, respectiv O.U.G. nr. 34/2006 și Instrucțiunea nr. 1/2016.

Așa fiind, instanța a reținut în mod generic faptul că au fost respectate dispozițiile legale incidente în speță, hotărârea fiind din această perspectivă nemotivată.

În cauză sunt întrunite astfel cerințele art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În ceea ce privește incidența art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., atât timp cât Înalta Curte a reținut nemotivarea hotărârii recurate, nu se poate aprecia dacă au fost încălcate sau aplicate greșit normele de drept material.

Obligația de motivare a hotărârilor judecătorești este o rezultantă a exigențelor ce decurg din art. 6 parag. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, textul consacrând dreptul oricărei persoane de a-și prezenta argumentele și observațiile în fața instanței, iar pe de altă parte, impune obligația instanței de a proceda la un examen efectiv al motivelor și argumentelor prezentate de părți.

Față de aceste considerente, potrivit dispozițiilor art. 497 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, sentința recurată va fi casată, iar cauza va fi trimisă spre o nouă judecată, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. împotriva sentinței civile nr. 96 din 4 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre o nouă judecată, aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 29 februarie 2024.