ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 76/2026

Ședința publică din data de 27 ianuarie 2026

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

La data de 3 decembrie 2025, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă a fost înregistrat dosarul nr. x/2025, având ca obiect contestația privind tergiversarea procesului care formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Prin cererea formulată, contestatoarea A. a solicitat instanței să dispună redactarea hotărârii nr. 481 din data de 10 noiembrie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2025, arătând că aceasta nu a fost motivată, deși au trecut peste 18 zile de la pronunțare, iar, potrivit art. 1000 alin. (3) coroborat cu art. 999 alin. (4) C. proc. civ., motivarea ordonanței se face în cel mult 48 de ore de la pronunțare.

Contestatoarea a susținut că, raportat la această conduită, instanța de judecată și-a nesocotit obligația legală, reglementată de art. 6 C. proc. civ., de a soluționa cauza într-un termen optim și previzibil, stabilit de către legiuitor.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 522 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 481 din data de 10 noiembrie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2025, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, ca inadmisibilă, și a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. împotriva sentinței civile nr. 630 din data de 6 mai 2025, pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă.

Din verificările efectuate în Sistemul ECRIS, a rezultat faptul că decizia civilă nr. 481 din data de 10 noiembrie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2025 de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost redactată la data de 2 decembrie 2025.

Analizând contestația la tergiversarea procesului, în raport de excepția de netimbrare, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești (…) sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta ordonanță de urgență, iar potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (1) din același act normativ, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege; pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al aceluiași articol statuează că instanța va pune în vedere reclamantului obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Conform dispozițiilor art. 197 C. proc. civ.:

"În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii în condițiile legii."

Dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, prevăd că pentru soluționarea cererilor având ca obiect "contestație privind tergiversarea procesului" se datorează o taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 RON.

Prin rezoluția din data de 4 decembrie 2025, s-a stabilit în sarcina contestatoarei obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 RON, aferentă contestației privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, dispunându-se, totodată, citarea părții cu mențiunea de a face dovada îndeplinirii acestei obligații.

În jurisprudența sa, (cauza Iordache împotriva României publicată în Monitorul Oficial al României nr. 797/2019), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut încălcarea art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, față de împrejurarea că instanțele naționale nu au explicat reclamantului consecințele neplății taxelor judiciare de timbru sau că acesta poate solicita să fie exonerat de plată.

În acord cu această jurisprudență, în cauza dedusă judecății, Înalta Curte, prin citația pentru termenul de judecată din data de 27 ianuarie 2026, comunicată la data de 11 decembrie 2025, contestatoarei i-a fost adusă la cunoștință obligația de achitare a taxei judiciare de timbru, aceasta fiind încunoștiințată despre sancțiunea anulării cererii în caz de neplată.

Totodată, prin aceeași citație, i s-a adus la cunoștință că are posibilitatea de a formula, în condițiile art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, cerere de acordare a ajutorului public judiciar și, în temeiul art. 39 alin. (1) din același act normativ, cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.

Or, din actele și lucrările dosarului, se constată că, deși a fost legal înștiințată despre obligativitatea timbrării contestației formulate, contestatoarea nu a făcut, până la acest moment, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță, respectiv 20 RON, și nici nu a formulat cerere de reexaminare a modului de stabilire a acesteia și/sau nici cerere de acordare a ajutorului public judiciar.

În conformitate cu dispozițiile art. 176 pct. (6) din C. proc. civ., în cazul în care sunt încălcate prevederi referitoare la cerințe legale extrinseci actului de procedură, nulitatea nu este condiționată de existența unei vătămări, dacă legea nu dispune altfel, neplata taxei de timbru reprezentând o astfel de cauză, care conduce la incidența unei nulități necondiționate.

Curtea Constituțională a statuat în mod constant că plata taxelor judiciare de timbru reprezintă o condiție legală pentru începerea proceselor civile, obligația de plată a acestor taxe fiind justificată, ca și sancțiunea anulării acțiunii sau cererii, în caz de neplată.

Totodată, se reține că, deși, prin prevederile art. 6 par. 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 21 din Constituția României, se garantează dreptul de acces la justiție, acest drept nu este unul absolut, fiind permise unele limitări (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunțată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57).

Obligația plății taxelor judiciare de timbru reprezintă una dintre condițiile sesizării legale a instanțelor judecătorești, nefiind considerată, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, o limitare a dreptului de acces la o instanță sau o încălcare a dreptului la un proces echitabil, care să fie, în sine, incompatibilă cu art. 6 par. 1 din Convenție (Cauza Larco și alții împotriva României, paragrafele 54 și 58).

Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 197 C. proc. civ., Înalta Curte va anula, ca netimbrată, contestația formulată de contestatoarea A. privind tergiversarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrată, contestația formulată de contestatoarea A. privind tergiversarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 ianuarie 2026.