ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 308/2026

Ședința publică din data de 24 februarie 2026

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

La 20 ianuarie, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. x/2025/a1, a fost înregistrată contestația formulată de petentul A. privind tergiversarea procesului în legătură cu dosarul nr. x/2025 al Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

În motivarea contestației, petentul a învederat întârzierea nejustificată a redactării și comunicării hotărârii nr. 867 din 08 decembrie 2025, pronunțate în dosarul nr. x/2025, într-o cauză cu caracter urgent (ordonanță președințială) și cu impact direct asupra relației părinte-minor.

A precizat că dosarul este înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie din 27 august 2025, iar, în legătură cu acest dosar, pronunțarea a fost amânată succesiv la 10 noiembrie 2025, 24 noiembrie 2025 și, respectiv, la 08 decembrie 2025, când s-a pronunțat soluția, interval de timp semnificativ pentru o cauză cu minor.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 522-526 C. proc. civ.

Analizând contestația privind tergiversarea procesului formulată de petentul A., Înalta Curte constată următoarele:

Art. 522 alin. (1) C. proc. civ. reglementează posibilitatea formulării de către oricare din părți, precum și de către procurorul care participă la ședință, a unei contestații prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată.

La alin. (2) al acestui articol sunt prevăzute cazurile în care poate fi formulată o astfel de contestație, motivele vizând atât culpa instanței, cât și atitudinea ei față de neglijența sau abuzul părților, a altor participanți în proces, ori a terților propriu-ziși, care aveau obligații legale sau judiciare.

Astfel, contestația privind tergiversarea procesului reprezintă un mijloc procedural destinat a înlătura întârzierile ivite pe parcursul soluționării cauzelor civile, întârzieri de natură a afecta termenul optim și previzibil în care un proces ar trebui finalizat prin pronunțarea unei hotărâri definitive, chiar în condițiile în care acest termen este unul variabil, în raport cu circumstanțele particulare ale fiecărei pricini.

Ceea ce caracterizează această instituție juridică este pasivitatea instanței de judecată, care, deși are la dispoziție mijloacele legale pentru corijarea conduitelor procesuale necorespunzătoare ale părților sau ale altor participanți la procedură, nu le aplică ori nesocotește ea însăși anumite prevederi legale, care-i impun îndeplinirea unui act de procedură într-un anumit termen.

Înalta Curte constată că situația descrisă de petent se circumscrie ipotezei instituite de art. 522 alin. (2) pct. 1 teza finală C. proc. civ., în ceea ce privește nemotivarea hotărârii judecătorești în termenul prevăzut de lege, însă, din verificarea stadiului în care se găsește dosarul nr. x/2025 al Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în aplicația Ecris, reiese că decizia civilă nr. 867A din 08 decembrie 2025 a fost redactată la 19 ianuarie 2026 și a fost comunicată petentului, la 22 ianuarie 2026, după cum acesta a confirmat, de altfel, în cadrul cererii transmise la dosar, la 23 ianuarie 2026, prin poștă electronică, acoperind, astfel, toate aspectele invocate de parte.

Drept urmare, în temeiul art. 524 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va constata că prezenta contestație privind tergiversarea procesului formulată de petentul A. a rămas fără obiect, de vreme ce instanța nu mai are ce alte măsuri să dispună în vederea împiedicării tergiversării soluționării cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Cât privește cererea de renunțare la judecată formulată de petent, Înalta Curte nu poate lua act de aceasta în condițiile în care, pe de o parte, cererea a fost transmisă prin mijloace de comunicare electronică, nefiind însoțită de acte pe baza cărora să se poată verifica în concret dacă exprimă manifestarea de voință a părții, iar, pe de altă parte, petentul nu a fost prezent la termenul acordat pentru soluționarea contestației, astfel încât, nici la acel moment nu au putut fi efectuate verificările necesare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca rămasă fără obiect, contestația privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, formulată de petentul A..

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 februarie 2026.