ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1219/2023

Ședința publică din data de 19 iunie 2023

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

La data de 02 mai 2023, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. x/2021/a1, a fost înregistrată contestația formulată de petentul A. privind tergiversarea procesului în legătură cu dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

În expunerea motivelor, petentul a arătat că prima cerere de urgentare a redactării sentinței civile nr. 73 din 30 mai 2022, pronunțată de instanța de fond în dosarul nr. x/2021, a formulat-o la data de 07 februarie 2023, iar, ulterior, a revenit cu alte 2 cereri, la data de 06 martie 2023 și, respectiv, la data de 06 aprilie 2023, cu aceeași solicitare rămasă fără rezultat, aspecte ce denotă încălcarea dreptului acestuia la soluționarea cu celeritate a cauzei într-un termen optim și rezonabil.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 522 alin. (1) și (2) pct. 1, art. 426 alin. (5) C. proc. civ.

Analizând contestația privind tergiversarea procesului formulată de petentul A., Înalta Curte constată următoarele:

Dispozițiile art. 522 C. proc. civ. statuează că:

"(1) Oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată. (2) Contestația menționată la alin. (1) se poate face în următoarele cazuri: 1. când legea stabilește un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunțare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat; 2. când instanța a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia să îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege; 3. când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanței, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informații rezultate din evidențele ei și care erau necesare soluționării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege; 4. când instanța și-a nesocotit obligația de a soluționa cauza într-un termen optim și previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluționării cauzei, deși timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului."

Așadar, dispozițiile art. 522 alin. (2) C. proc. civ. precizează expres situațiile în care părțile sau/și procurorul pot face contestația.

Toate motivele vizează, inevitabil, și culpa instanței, mai exact atitudinea ei față de neglijența sau abuzul părților, a altor participanți în proces, ori a terților propriu-ziși, care aveau obligații legale sau judiciare.

Motivul prevăzut la pct. 4 al art. 522 alin. (2) C. proc. civ. privește în exclusivitate propria conduită a instanței, indiferent de conduita în proces sau în legătură cu procesul a celorlalți participanți.

Cu toate acestea, ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 C. proc. civ. este pasivitatea instanței de judecată, care are mijloacele necesare la dispoziție pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare și nu le folosește sau, mai grav, nesocotește ea însăși dispozițiile legale care-i impun o anumită conduită.

Ca atare, contestația privind tergiversarea procesului nu trebuie privită ca o posibilitate de sancționare a judecătorului învestit cu soluționarea cauzei, ci ca un remediu oferit de normele de procedură, care are aplicabilitate în situațiile în care chiar instanța cauzează amânarea nejustificată sau nu dispune măsurile necesare pentru asigurarea soluționării procesului într-un termen rezonabil.

Or, în prezenta cauză, petentul a invocat incidența cazului prevăzut de art. 522 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. în ceea ce privește nemotivarea hotărârii judecătorești în termenul prevăzut de lege, însă, din verificarea stadiului dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, reiese că sentința civilă nr. 73 din 30 mai 2022 a fost redactată la data de 09 mai 2023 și comunicată petentului, la data de 15 mai 2023, împrejurare relevată în cuprinsul cererii depuse la data de 02 iunie 2023, prin poștă electronică, și care acoperă toate aspectele invocate de parte prin demersul judiciar inițiat.

În consecință, cum sentința în considerarea căreia a fost formulată prezenta cerere a fost redactată, Înalta Curte reține că a încetat situația ce se solicită de către petent a fi înlăturată, context în care, în acord cu solicitarea părții, va constata, ca rămasă fără obiect, contestația privind tergiversarea în legătură cu dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată, ca rămasă fără obiect, contestația privind tergiversarea procesului, formulată de petentul A., în legătură cu dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 iunie 2023.