ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2757/2024

Ședința publică din data de 28 noiembrie 2024

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

La data de 1 noiembrie 2024, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă a fost înregistrat dosarul nr. x/2023, ce are ca obiect contestația la tergiversare formulată de contestatorul A. privind dosarul nr. x/2023 al Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

În motivare, contestatorul a arătat că, prin decizia civilă nr. 661 din 13 iunie 2024, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins apelul declarat de unitatea administrativ - teritorială, pe care a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.000 RON. Potrivit dispozițiilor art. 426 din C. proc. civ., hotărârea trebuia redactată în termen de 30 de zile de la pronunțare. Or, în situația sa, deși au trecut mai multe luni, decizia menționată nu a fost redactată și nu o poate pune în executare.

În drept, contestatorul și-a fundamentat cererea pe dispozițiile art. 522 din C. proc. civ.

Analizând contestația privind tergiversarea procesului, prin prisma dispozițiilor legale invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Prioritar, se reține că, prin cererea comunicată la data de 21 noiembrie 2024, contestatorul a arătat că înțelege să renunțe la contestația pe care a formulat-o întrucât decizia civilă nr. 661 din 13 iunie 2024 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie i-a fost comunicată.

Însă, cererea a fost semnată electronic, de către doamna avocat B., fără certificat calificat atașat și fără împuternicire avocațială acordată în acest sens. Prin urmare, această cerere nu poate fi interpretată ca fiind o manifestare de voință în sensul renunțării la judecata contestației, o desistare a contestatorului, neîndeplinind cerințele prevăzute de dispozițiile art. 406 coroborate cu cele ale art. 148 alin. (1) din C. proc. civ.

Referitor la contestația la tergiversare formulată de contestatorul A., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

Una dintre garanțiile fundamentale ale procesului civil este reprezentată, în forma unei așteptări rezonabile, de soluționarea acestuia în mod corect și într-o durată de timp optimă, această necesitate fiind subliniată în jurisprudența CEDO, în considerarea căreia a survenit și reglementarea acestei garanții procedurale în art. 6 din C. proc. civ., care reglementează principiul fundamental al termenului optim și previzibil.

Contestația privind tergiversarea procesului civil este remediul menit să garanteze dreptul pe care îl are orice persoană implicată într-un proces, fie civil, fie penal, la un proces echitabil, care include printre altele și dreptul la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.

În baza acestui mecanism, orice parte a unui proces are dreptul să invoce încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen rezonabil și să solicite luarea măsurilor legale pentru a pune capăt întârzierii nejustificate a soluționării cauzei. Acest mecanism nu poate opera, în mod abstract, ori de câte ori partea consideră că procesul durează mai mult decât ar trebui, ci C. proc. civ. prevede o serie de situații precise care pot întemeia formularea unei contestații.

Potrivit dispozițiilor art. 522 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., indicat de contestator, "Oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată…(2) Contestația menționată la alin. (1) se poate face în următoarele cazuri: 1. când legea stabilește un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunțare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat".

Contestatorul a formulat această cerere cu motivarea că decizia instanței de apel nu a fost redactată în termenul de 30 de zile prevăzut de lege, împrejurare care nu-i permite să o pună în executare.

Însă, din verificările executate, din oficiu, în sistemul de evidență informatizată al instanțelor a rezultat că decizia civilă nr. 661 din 13 iunie 2024 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a fost motivată la data de 11 noiembrie 2024, anterior soluționării contestației pendinte.

De asemenea, hotărârea a fost comunicată părților, împrejurare recunoscută de către contestator în cuprinsul cererii de renunțare la contestație, trimise instanței la data de 21 noiembrie 2024.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte nu poate reține ipoteza unei tergiversări a procesului, în accepțiunea dispozițiilor legale anterior evocate, contestația rămânând fără obiect de vreme ce hotărârea a fost redactată și comunicată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 al Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, formulată de contestatorul A..

Fără cale de atac.

Pronunțată astăzi, 28 noiembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform prevederilor art. 402 din C. proc. civ.