ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 869/2023

Ședința publică din data de 17 mai 2023

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 307/A/01.03.2023 pronunțată în dosar nr. x/2017, Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâtul A. împotriva sentinței nr. 977/11.06.2021 a Tribunalului București, secția a V a civilă.

Prin contestația la tergiversare înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 12.04.2023, petentul A. a solicitat admiterea contestației și luarea tuturor măsurilor necesare redactării și comunicării deciziei nr. 307/A/01.03.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosar nr. x/2017.

În motivare, petentul a arătat că decizia menționată a fost pronunțată la data de 01.03.2023, iar în temeiul dispozițiilor art. 426 alin. (5) C. proc. civ., ultima zi în care aceasta putea fi redactată cu respectarea condițiilor textului legal era data de 01.04.2023.

Întrucât în cauză nu s-a efectuat niciun act de procedură prin intermediul căruia instanța de judecată să fi motivat temeinic depășirea termenului prevăzut de art. 426 alin. (5) C. proc. civ., se impune admiterea contestației la tergivesare.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 522 și urm. C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând contestația la tergiversare, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Art. 522 C. proc. civ. reglementează posibilitatea formulării de către oricare din părți, precum și de către procurorul care participă la ședință, a unei contestații prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să se solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată.

La alin. (2) al articolului menționat sunt prevăzute cazurile în care poate fi făcută respectiva contestație, motivele vizând atât culpa instanței, cât și atitudinea ei față de neglijența sau abuzul părților, a altor participanți în proces, ori a terților propriu-ziși, care aveau obligații legale sau judiciare, respectiv: 1. când legea stabilește un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunțare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat; 2. când instanța a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia să îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege; 3. când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanței, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informații rezultate din evidențele ei și care erau necesare soluționării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege; 4. când instanța și-a nesocotit obligația de a soluționa cauza într-un termen optim și previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluționării cauzei, deși timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului.

Astfel, ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 C. proc. civ. este pasivitatea instanței de judecată, care are mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare și nu le folosește, sau, mai grav, nesocotește ea însăși dispozițiile legale care-i impun o anumită conduită.

În acest context, contestația la tergiversarea procesului reprezintă un remediu oferit de normele de procedură, ce are aplicabilitate în situațiile în care

chiar instanța cauzează amânarea nejustificată sau nu dispune măsurile necesare pentru asigurarea soluționării procesului într-un termen rezonabil.

Verificând îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 522 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că niciuna din ipotezele reglementate de textul legal nu este incidentă în cauză.

Astfel, petentul supune prezentei proceduri judiciare împrejurarea că decizia nr. 307/A/01.03.2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori în dosar nr. x/2017, nu ar fi fost redactată în termenul legal, termen care, în opinia petentului, s-ar fi împlinit la data de 01.04.2023, fiind, totodată, încălcate dispozițiile art. 426 alin. (5) C. proc. civ.

Contrar acestor susțineri, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 426 alin. (5) C. proc. civ. statuează în sensul că "Hotărârea se redactează și se semnează în termen de cel mult 30 de zile de la data pronunțării, urmând ca, în cazuri temeinic motivate, acest termen să fie prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori...".

În cauză, instanța de judecată s-a pronunțat la data de 01.03.2023, iar termenul de redactare de 30 de zile calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. (prin neluarea în calcul a zilei în care începe să curgă, nici a zile în care se împlinește), s-a împlinit la data de 03.04.2023, prin prorogarea reglementată de art. 181 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia "Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează", întrucât ziua de împlinire a termenului a căzut în data de 01.04.2023, zi nelucrătoare de sâmbătă, iar prima zi lucrătoare a fost cea de luni, 03.04.2023.

Nu se poate considera însă că a avut loc o depășire culpabilă a termenului de redactare de 30 de zile, câtă vreme art. 426 alin. (5) C. proc. civ. reglementează expres posibilitatea de prelungire cu 60 de zile, iar potrivit mențiunilor existente în sistemul informatic de evidență a dosarelor Ecris, la data de 12.04.2023, judecătorul redactor a formulat cerere de prelungire a termenului de redactare cu 60 de zile, având în vedere complexitatea cauzei și volumul mare de activitate.

La data de 15.05.2023, hotărârea în raport de care s-a formulat contestația la tergiversare a fost redactată, cu respectarea termenului de prelungire de 60 de zile.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge contestația privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2017 al Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, formulată de petentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2017 al Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, formulată de petentul A..

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 mai 2023.