ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1249/2023
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1249/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 30 iunie 2023
Asupra cererii de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
I.1. Stadiul procesului la curtea de apel
Pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, sub nr. x/2020, a fost înregistrat apelul formulat de pârâtul A. împotriva sentinței civile nr. 315 din 3 martie 2021, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă.
Prin decizia nr. 1937 din data de 19 decembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul și a schimbat sentința atacată, în sensul că a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată.
I.2. Contestația la tergiversarea judecății
La data de 19 iunie 2023, petenții B. și C. au formulat contestație privind tergiversarea soluționării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, contestație înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Jutiție sub nr. x/2020/a1, invocând că, potrivit art. 426 alin. (5) C. proc. civ. hotărârea trebuia redactată cel mai târziu până la data de 29 martie 2023.
În drept a invocat prevederile art. 522 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.
I.3. Apărările formulate în cauză
Intimatul nu a depus întâmpinare, însă a solicitat judecata cauzei în lipsă.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Analizând contestația privind tergiversarea procesului, Înalta Curte urmează a o admite pentru argumentele expuse în continuare.
Reglementările legale referitoare la contestația privind tergiversarea procesului reprezintă un mijloc procedural destinat a înlătura întârzierile ivite pe parcursul soluționării cauzelor civile, întârzieri de natură a afecta termenul optim și previzibil în care un proces ar trebui finalizat prin pronunțarea unei hotărâri definitive, chiar în condițiile în care acest termen este unul variabil, în raport cu circumstanțele particulare ale fiecărei pricini. Acest mijloc procedural nu reprezintă o cale de atac, ci se constituie într-un remediu circumscris scopului adoptării unor măsuri, în condițiile prevăzute de lege, de natură a asigura respectarea dreptului părților la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil.
În conformitate cu prevederile art. 522 alin. (1) C. proc. civ.: "Oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată."
Din economia normei enunțate rezultă că ceea ce caracterizează această instituție juridică este pasivitatea instanței de judecată, care, deși are la dispoziție mijloacele legale pentru corijarea conduitelor procesuale necorespunzătoare ale părților sau ale altor participanți la procedură, nu le aplică ori nesocotește ea însăși anumite prevederi legale, care-i impun îndeplinirea unui act de procedură într-un anumit termen.
Motivele pentru care se poate face uz de această cerere sunt prevăzute de art. 522 alin. (2) din același cod. Potrivit normei evocate, contestația privind tergiversarea procesului poate fi exercitată în următoarele situații:
când legea stabilește un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunțare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat;
când instanța a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia să îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege;
când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanței, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informații rezultate din evidențele ei și care erau necesare soluționării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege;
când instanța și-a nesocotit obligația de a soluționa cauza într-un termen optim și previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluționării cauzei, deși timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului.
Verificându-se aceste cerințe legale, Înalta Curte constată că situația descrisă de petenți se circumscrie ipotezei instituite de art. 522 alin. (2) pct. 1 teza finală din C. proc. civ.
Astfel, decizia prin care curtea de apel a soluționat apelul declarat în cauză a fost pronunțată la data de 19 decembrie 2022, iar, din verificările efectuate în aplicația ECRIS, rezultă că, până la această dată, decizia nu a fost redactată.
Potrivit art. 426 alin. (5) C. proc. civ., "Hotărârea se redactează și semnează în termen de cel mult 30 de zile de la data pronunțării, urmând ca, în cazuri temeinic motivate, acest termen să fie prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori. Opinia separată a judecătorului rămas în minoritate, precum și, când este cazul, opinia concurentă se redactează și se semnează în același termen", iar, conform art. 427 alin. (1) din același act normativ, hotărârea se va comunica din oficiu părților, în copie, chiar dacă este definitivă, de îndată ce a fost redactată și semnată, în condițiile legi.
Prin urmare, cum de la data pronunțării deciziei de către curtea de apel - 19 decembrie 2022 - au trecut mai mult de 6 luni, iar hotărârea nu a fost redactată, Înalta Curte reține că termenul prevăzut de lege pentru îndeplinirea acestei obligații de către instanță s-a împlinit, a fost depășit și nici până la această dată nu a fost efectuat actul de procedură al redactării motivelor deciziei pronunțate de instanța de apel.
Or, această ipoteză are semnificația unei tergiversări a procesului, în accepțiunea dispozițiilor legale anterior evocate, de natură să determine încălcarea dreptului petenților la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, în condițiile în care instanța are obligația de a lua toate măsurile necesare respectării termenului de redactare, semnare și comunicare a hotărârilor.
Așa fiind, apreciind întemeiată contestația privind tergiversarea procesului formulată de petenții B. și C. privind dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 525 alin. (6) C. proc. civ., o va admite și va dispune ca redactarea deciziei civile nr. 1937 din 19 decembrie 2022, pronunțate în dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie să se realizeze în termen de o lună de la data pronunțării prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestația privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, formulată de petenții B. și C..
Dispune ca redactarea deciziei civile nr. 1937 din 19 decembrie 2022, pronunțate în dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie să se realizeze în termen de o lună de la data pronunțării prezentei decizii.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 iunie 2023.