Decizia nr. 346/2023 — ÎCCJ, Secția I civilă

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie Prin decizia civilă nr. 467 din data de 1 aprilie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins apelurile formulate de pârâtul Municipiul București prin Primarul General și de către pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, împotriva sentinței civile nr. 937 din data de 25 iunie 2021 și a încheierii de ședință din data de 11 iunie 2021, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A., ca nefondate. A obligat pe apelanții-pârâți la plata către intimatul-reclamant a sumei de 1.500 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată – onorariu de avocat în apel. II. Contestația privind tergiversarea procesului II.1. Cererea La data de 30 ianuarie 2023, la Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a fost înregistrată contestația privind tergiversarea procesului ce face obiectul dosarului nr. x/2020, formulată de contestatorul A.. În susținerea contestației, contestatorul A. a arătat că, în fapt, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a soluționat, prin decizia civilă nr. 467 din data de 1 aprilie 2022, apelurile declarate împotriva sentinței civile nr. 937 din data de 25 iunie 2021, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă. A subliniat că, de la momentul pronunțării deciziei nr. 467 din data de 1 aprilie 2022 de către instanța de apel, au trecut 10 luni, fără ca aceasta să fie motivată, împrejurare ce reprezintă, în opinia sa, o încălcare a dispozițiilor art. 426 alin. (5), art. 6 și art. 241 C. proc. civ., precum și a art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, apreciind că i-au fost încălcate dreptul la un proces echitabil, precum și cel la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil și previzibil, a solicitat să se dispună ca instanța învestită cu soluționarea dosarului nr. x/2020 să redacteze decizia civilă nr. 467 din data de 1 aprilie 2022. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 522-526 C. proc. civ. La data de 27 februarie 2023, prin intermediul poștei electronice, contestatorul, prin avocat B., a depus o cerere prin care a precizat că își retrage contestația, întrucât decizia pronunțată în dosarul nr. x/2020 de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a fost redactată și i-a fost comunicată. II.

Apărările formulate în cauză Nu au fost formulate întâmpinări de către intimați. II.

Înregistrarea contestației la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă Contestația privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, formulată de contestatorul A. a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 31 ianuarie 2023, sub nr. x/2020/a1. II.

Procedura desfășurată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă În vederea soluționării contestației privind tergiversarea procesului formulată de contestatorul A., prin rezoluția din data de 1 februarie 2023, a fost fixat termen de judecată la data de 28 februarie 2023, când Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare prin prisma rămânerii fără obiect a contestației. II.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă Prioritar, cu privire la cererea prin care contestatorul a arătat că înțelege să își retragă contestația, Înalta Curte reține că acesteia nu i se poate da eficiența urmărită de parte. Astfel, potrivit art. 523 C. proc. civ., contestația poate fi retrasă oricând până la soluționarea ei, însă, aceste dispoziții legale trebuie coroborate cu cele ale art. 406 alin. (2) C. proc. civ., în conformitatea cu care o atare cerere trebuie făcută personal sau prin mandatar cu procură specială. Or, cererea formulată de contestator, transmisă prin intermediul poștei electronice, nu îndeplinește condițiile imperative anterior menționate, fiind, semnată de avocat B., fără a fi făcută dovada, în condițiile legii, a împuternicirii avocatului de a face acest act de renunțare în numele părții. Prin urmare, Înalta Curte, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele art. 406 alin. (2) C. proc. civ., nu va lua act de retragerea contestației de către contestatorul A. și, reținând că decizia curții de apel a fost redactată, va proceda la analiza contestație prin prisma rămânerii fără obiect a cererii. Analizând contestația formulată de contestatorul A. privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie Înalta Curte reține următoarele: Reglementările legale referitoare la contestația privind tergiversarea procesului reprezintă un mijloc procedural particular, destinat să înlăture întârzierile ivite pe parcursul soluționării cauzelor civile, de natură să afecteze termenul optim și previzibil în care un proces ar trebui finalizat prin pronunțarea unei hotărâri definitive, chiar în condițiile în care acest termen este variabil, în raport cu circumstanțele particulare ale fiecărei pricini. Prin urmare, acest mijloc procedural nu reprezintă o cale de atac, ci un remediu circumscris scopului adoptării unor măsuri, în condițiile prevăzute de lege, de natură a asigura respectarea dreptului părților la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil. Conform art. 522 alin. (1) C. proc. civ., "Oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată." Ceea ce caracterizează această instituție juridică este pasivitatea instanței de judecată, care, deși are la dispoziție mijloacele legale pentru corijarea conduitelor procesuale necorespunzătoare ale părților sau ale altor participanți la procedură, nu le aplică ori nesocotește ea însăși anumite prevederi legale, care-i impun îndeplinirea unui act de procedură într-un anumit termen. În speță, situația invocată de către contestator se circumscrie ipotezei reglementate de art. 522 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.: "când legea stabilește un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunțare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat". Verificând stadiul dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, Înalta Curte constată că decizia nr. 467 din data de 1 aprilie 2022, prin care acesta a fost soluționat, a fost redactată la data de 31 ianuarie 2023. De astfel, chiar contestatorul a precizat că decizia fost redactată și i-a fost comunicată. Ca atare, cum decizia în considerarea căreia a fost inițiat prezentul demers judiciar a fost redactată, Înalta Curte reține că a încetat situația ce se solicita de către contestator a fi înlăturată, astfel că, va constata ca rămasă fără obiect contestația privind tergiversarea procesului formulată de contestatorul A. în dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.