ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 246/2026

HOTĂRÂRE

10.02.2026

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2026
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 246/2026 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2026)

Ședința publică din data de 10 februarie 2026

Asupra conflictului negativ, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 22 ianuarie 2025 pe rolul Judecătoriei Iași, contestatoarea Curtea de Apel Iași, în contradictoriu cu intimatele A., B. și cu Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești C., a formulat contestație la executare împotriva măsurii înființării popririi asupra conturilor deschise la D. S.A., E., F. S.A. și Trezoreria Iași, măsură dispusă în dosarul de executare silită nr. x/2021 al Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești "C.", precum și împotriva înștiințării privind măsura popririi din data de 14.01.2025, emisă de Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești "C." în dosarul de executare silită nr. x/2021, precum și împotriva tuturor actelor de executare care vor fi întocmite în cadrul dosarului de executare silită.

II. Hotărârea Judecătoriei Iași:

Prin sentința civilă nr. 6913 din 9 mai 2025, Judecătoria Iași a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

În motivare, instanța a arătat că în cauză sunt incidente dispozițiile speciale regăsite în art. 127 alin. (1) și alin. (2)

C. proc. civ.

Cum Curtea de Apel Iași are calitatea de contestatoare, iar prin contestația la executare se solicită anularea actelor de executare care i-ar reveni spre competență Judecătoriei Iași, instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava, instanță judecătorească de același grad, aflată în circumscripția Curții de Apel Suceava, curte de apel învecinată cu cea în a cărei circumscripție se află Judecătoria Iași.

III. Hotărârea Judecătoriei Suceava:

Învestită prin declinare, Judecătoria Suceava a pronunțat sentința civilă nr. 6002 din 21 noiembrie 2025, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Iași, a constatat ivit conflictul negativ și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Instanța a reținut că în cauză sunt incidente considerentele obligatorii ale Deciziei nr. 20/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, potrivit cărora instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a respectivului titlu executoriu.

În cauză, prin încheierea nr. 10976 din 16 noiembrie 2021 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. x/2021, a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite formulată de petenta Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești C., în calitate de executor judecătoresc pentru creditoarele A. și B. și s-a dispus încuviințarea executării silite împotriva debitorilor Tribunalul Iași și Curtea de Apel Iași și Ministerul Justiției.

În plus, s-a reținut că dispozițiile art. 127 C. proc. civ. ar fi putut fi invocate în justificarea prorogării de competență a unei alte instanțe aflată în circumscripția unei curți de apel învecinate cu cea în a cărei rază teritorială se află instanța competentă la momentul la care a fost solicitată încuviințarea executării silite și când, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., a fost determinată instanța competentă să soluționeze orice incidente apărute în cursul executării silite.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin contestația la executare ce face obiectul dosarului în care s-a ivit conflictul de competență, contestatoarea Curtea de Apel Iași a arătat că înțelege să conteste măsura înființării popririi dispusă în dosarul de executare silită nr. x/2021 al Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești C..

Sub aspectul determinării competenței teritoriale, așa cum au reținut cele două instanțe aflate în conflict, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) și (3) din același act normativ.

Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., "împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de cei interesați sau vătămați prin executare", iar conform art. 714 alin. (1) din același act normativ, "contestația se introduce la instanța de executare".

Instanța de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare (momentul la care a fost înregistrată cererea privind executarea silită la biroul executorului judecătoresc), domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

În conformitate cu alin. (3) al aceluiași text de lege, "instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în consecință, s-a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

De asemenea, s-a statuat că "încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel."

În speță, prin încheierea nr. 10976 din 16 noiembrie 2021 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. x/2021, a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite formulată de petenta Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești C., în calitate de executor judecătoresc pentru creditoarele A. și B. și s-a dispus încuviințarea executării silite împotriva debitorilor Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași și Ministerul Justiției.

Art. 127 C. proc. civ., purtând denumirea marginală "Competența facultativă", prevede că: "(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. (2)

Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz."

În cauză, petenta Societatea Civilă de Executori Judecătorești C. nu a înțeles să se prevaleze de posibilitatea oferită de textul legal anterior redat - de a sesiza o instanță din circumscripția unei curți de apel învecinate celei competente potrivit dreptului comun, ci a înregistrat cererea de încuviințare a executării silite pe rolul Judecătoriei Iași.

Normele art. 127 alin. (2) C. proc. civ. nu puteau fi valorificate de instanță, din oficiu, prin substituirea părții, în vederea justificării necompetenței teritoriale și declinării acesteia în favoarea altei instanțe. În ipoteza prevăzută de acest text legal, excepția de necompetență teritorială este de ordine privată. Caracterul facultativ al normei rezultă din folosirea de către legiuitor a verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul alege dacă dorește să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunța la beneficiul acordat de lege.

În aceste condiții, întrucât norma de competență teritorială incidentă în cauză este una relativă, de ordine privată, nesocotirea ei nu putea fi invocată pe calea excepției de necompetență de către instanța de judecată din oficiu și nici de către reclamant, ci numai de către pârât în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., respectiv prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Prevederile art. 127 C. proc. civ. ar fi putut fi invocate în justificarea prorogării de competență a unei alte instanțe, aflată în circumscripția unei curți de apel învecinate cu cea în a cărei rază teritorială se află instanța competentă, cel mai târziu la momentul la care a fost solicitată încuviințarea executării silite și când, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., este determinată instanța competentă să soluționeze orice incidente apărute în cursul executării silite.

Or, în speță, se observă că nu au fost invocate aceste dispoziții legale la momentul sesizării Judecătoriei Iași cu soluționarea cererii de încuviințare a executării silite ce face obiectul cauzei. Drept urmare, odată cu fixarea competenței de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea sa, aceasta a dobândit calitatea de instanță de executare.

Potrivit principiului unicității instanței de executare, stabilit prin Decizia nr. 20/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, se impune ca una și aceeași instanță să soluționeze atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și contestațiile la executare, ca instanță de executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Cum cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea nr. 10976 din 16 noiembrie 2021 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. x/2021, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare urmează a se stabili în favoarea judecătoriei care a încuviințat cererea de executare silită.

Având în vedere considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.