ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2334/2025

HOTĂRÂRE

10.12.2025

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2334/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 10 decembrie 2025

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația la executare înregistrată la data de 14 februarie 2025 pe rolul Judecătoriei Reșița sub dosar nr. x/2025, contestatorul Tribunalul Caraș-Severin a solicitat, în contradictoriu cu intimata A., anularea tuturor actelor/formelor de executare silită începute în dosarul nr. x/2025 al BEJ B. și suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației la executare.

La data de 4 martie 2025, intimata a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale exclusive, în raport de prevederile art. 127, art. 129 alin. (3), art. 132 alin. (3) C. proc. civ., arătând că este grefier în cadrul Judecătoriei Caransebeș, iar contestatorul este Tribunalul Caraș-Severin, motiv pentru care a solicitat declinarea competenței soluționării contestației la executare în favoarea unei instanțe de același grad, aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu Curtea de Apel Timișoara.

Totodată a invocat excepția conexității cu dosarul nr. x/2025 aflat pe rolul Judecătoriei Reșița, dosar cu termen de judecată la 25 martie 2025 având același obiect, Curtea de Apel Timișoara înțelegând să conteste aceeași executare silită, din același dosar execuțional.

Prin încheierea din 26 martie 2025 s-a reținut formularea de către președintele completului căruia i-a fost repartizată cauza aleatoriu spre soluționare, a declarației de abținere, dispunându-se înaintarea dosarului către completul competent să stabilească termen de judecată și să soluționeze cererea de abținere.

La data de 28 martie 2025 intimata A. a înaintat note scrise prin care a solicitat, în contextul formulării cererii de abținere, analiza cu prioritate a excepției necompetenței teritoriale exclusive, excepție de ordine publică invocată prin întâmpinare.

Ulterior, s-au formulat cereri succesive de abținere, care au fost admise, iar prin încheierea nr. 26 din Camera de Consiliu din 26.05.2025 a Tribunalului Caraș-Severin, secția I civilă, a fost admisă cererea de abținere formulată de dna. judecător C., s-a constatat starea de incompatibilitate a judecătorilor din cadrul Judecătoriei Reșița și în baza art. 52 alin. (1) C. proc. civ. s-a dispus trimiterea cauzei la Judecătoria Caransebeș.

Având în vedere încheierea de dezînvestire pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Caransebeș, unde au fost formulate cereri succesive de abținere de către judecătorii acestei instanțe, cereri care au fost admise.

Prin cererea înregistrată la data de 11 iunie 2025, intimata A. a reiterat, în fața Judecătoriei Caransebeș, excepția necompetenței teritoriale exclusive, solicitând declinarea competenței soluționării contestației la executare în favoarea unei instanțe de același grad, aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu Curtea de Apel Timișoara.

Prin încheierea nr. 54 din Camera de Consiliu din 02.07.2025 a Tribunalului Caraș-Severin, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2025 a fost admisă cererea de abținere formulată de dna. judecător D. și s-a dispus trimiterea cauzei pentru a fi soluționată la Judecătoria Oravița.

Prin încheierea pronunțată în cameră de consiliu la 10.07.2025 în dosarul nr. x/2025 a Judecătoriei Oravița s-a dispus respingerea cererii de abținere formulată de către dl. judecător E..

Prin sentința civilă nr. 868 din 17 iulie 2025, Judecătoria Oravița a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Pentru a proceda astfel, instanța a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 714 și art. 651 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora contestația la executare se introduce la instanța de executare, aceasta fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În considerarea dispozițiilor legale citate și a sediului debitorului, Judecătoria Reșița este instanța de executare, însă, urmare a declarațiilor de abținere succesive formulate de toți judecătorii acestei instanțe a fost pronunțată încheierea nr. 54/02.07.2025 a Tribunalului Caraș-Severin prin care a fost trimisă cauza spre soluționare Judecătoriei Oravița.

Judecătoria Oravița a dat relevanță dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., reținând că părțile din acest dosar sunt un grefier și respectiv o instanță de judecată, aceste dispoziții imperative interzicând contestatorului Tribunalul Caraș Severin - instanță ierarhic superioară celei competente, să introducă contestația la executare în această instanță. S-a mai reținut că în cauză nu este aplicabilă decizia RIL nr. 20/2021.

Prin sentința civilă nr. 4168 din 03 noiembrie 2025, Judecătoria Oradea a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oravița.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut incidența în cauză a Deciziei nr. 20 din data de 27 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 C. proc. civ., prin care s-a afirmat principiul unicității instanței de executare.

Stabilirea instanței competente în vederea soluționării oricăror incidente ce se puteau ivi în procedura de executare silită, inclusiv cu referire la dispozițiile art. 127 C. proc. civ., se putea realiza la momentul învestirii Judecătoriei Reșița cu soluționarea cererii de încuviințare a executării silite, anterior reținerii de către această instanță a competenței de soluționare a cererii în favoarea sa. Din acest motiv, Judecătoria Oravița, instanță desemnată să soluționeze contestația în temeiul prevederilor art. 52 alin. (1) C. proc. civ., nu mai putea invoca incidența prevederilor art. 127 C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte este sesizată cu un conflict negativ de competență, care se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., conflict ivit ca urmare a declinărilor reciproce între Judecătoria Oravița și Judecătoria Oradea.

Obiectul litigiului ce a generat desesizarea celor două instanțe și ivirea conflictului negativ de competență îl reprezintă contestația la executare formulată de contestatorul Tribunalul Caraș-Severin împotriva executării silite din dosarul nr. x/2025 al BEJ B..

Înalta Curte constată că prin încheierea nr. 581 din 29.01.2025 pronunțată în dosarul nr. x/2025 Judecătoria Reșița a admis cererea de încuviințare a executării silite formulate de BEJ B. și a dispus încuviințarea executării silite a debitorilor Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Caraș-Severin în dosarul de executare silită nr. x/2025, până la realizarea drepturilor creditoarei A..

La data de 14 februarie 2025 pe rolul Judecătoriei Reșița a fost înregistrată sub dosar nr. x/2025, contestația la executare prin care contestatorul Tribunalul Caraș-Severin a solicitat, în contradictoriu cu intimata A., anularea tuturor actelor/formelor de executare silită începute în dosarul nr. x/2025 al BEJ B. și suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației la executare.

Având în vedere că au fost admise toate declarațiile de abținere succesive formulate de către toți judecătorii din cadrul Judecătoriei Reșița, prin încheierea nr. 26 din Camera de Consiliu din 26.05.2025 a Tribunalului Caraș-Severin, secția I civilă, în baza art. 52 alin. (1) C. proc. civ. s-a dispus trimiterea cauzei la Judecătoria Caransebeș.

Judecătorii acestei instanțe au formulat, la rândul lor, declarații de abținere care au fost admise, astfel că, prin încheierea nr. 54 din Camera de Consiliu din 02.07.2025 a Tribunalului Caraș-Severin, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2025-a dispus trimiterea cauzei pentru a fi soluționată la Judecătoria Oravița.

Judecătorul din cadrul completului învestit cu soluționarea dosarului, prin repartizare aleatorie, din cadrul Judecătoriei Oravița, a formulat la rândul său declarație de abținere care însă a fost respinsă prin încheierea pronunțată în cameră de consiliu la 10.07.2025 în dosarul nr. x/2025.

Prin sentința civilă nr. 868 din 17 iulie 2025, Judecătoria Oravița și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Oradea, reținând incidența în cauză a dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., prin raportare la calitatea contestatorului de instanță judecătorească superioară celei învestite cu soluționarea contestației la executare, Judecătoria Oradea fiind o instanță de același grad aflată în circumscripția Curții de Apel Oradea - învecinată cu Curtea de Apel Timișoara, în circumscripția căreia se află Judecătoria Oravița.

Judecătoria Oradea și-a declinat la rândul său competența de soluționare a cauzei, reținând aplicabilitatea în cauză a Deciziei nr. 20/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii și, respectiv, împrejurarea că incidentul generat de aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 127 din C. proc. civ. putea fi soluționat de către instanța de executare la momentul soluționării cererii de încuviințare a executării silite. Neprocedându-se astfel, Judecătoria Oravița nu mai era în măsură să invoce aplicabilitatea art. 127 din C. proc. civ.

Înalta Curte reține că în cauză își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 712 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de cei interesați sau vătămați prin executare", iar conform art. 714 alin. (1) din același act normativ, "contestația se introduce la instanța de executare".

Prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. dispun că "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel." Alin. (3) al aceluiași articol prevede că "instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

De asemenea, în cauză își găsește aplicabilitatea Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021), decizie obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., prin care s-a statuat, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și ale art. 112 C. proc. civ., că instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Prin această decizie instanța supremă a reținut principiul unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

În conformitate cu dispozițiile legale anterior menționate, reiese cu evidență că în cazul contestației la executare competența teritorială a instanței este exclusivă, o astfel de cerere adresându-se judecătoriei în cărei rază se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În raport de împrejurarea că Judecătoria Reșița a încuviințat prin încheierea nr. 581 din 29.01.2025 pronunțată în dosarul nr. x/2025 executarea silită în dosarul de executare silită nr. x/2025 - aceeași executare în raport cu care se formulează contestația la executare ce reprezintă obiectul prezentului dosar, în raport de dispozițiile legale antecitate, precum și față de dezlegările obligatorii din Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, reiese că Judecătoriua Reșița este instanța căreia îi revine competența să soluționeze și contestația la executare.

Cu toate acestea, având în vedere imposibilitatea constituirii unui complet de judecată din cadrul instanței de executare, precum și a celei la care instanța superioară a trimis inițial cauza spre soluționare în temeiul art. 52 alin. (1) C. proc. civ., în cazul de față instanța de executare a fost desemnată printr-o a doua încheiere a Tribunalului Caraș-Severin emisă în temeiul art. 52 alin. (1) C. proc. civ., prin care s-a dispus trimiterea cauzei la o altă instanță de același grad din circumscripția sa - Judecătoria Oravița.

În contextul înaintării cererii de încuviințare a executării silite către instanța de executare, în speță Judecătoria Reșița, la solicitarea intimatei din prezenta cauză - instanță în fața căreia nu a fost pusă în discuție incidența art. 127 C. proc. civ., în virtutea art. 651 alin. (1), art. 712 alin. (1), art. 714 alin. (1) C. proc. civ. și a Deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, reiese că în etapa contestației la executare nu mai pot fi invocate cu succes prevederile art. 127 C. proc. civ., contestatorul din prezenta cauză neavând posibilitatea de a îndrepta cererea sa la o altă instanță de același grad, aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu Curtea de Apel Timișoara, întrucât prin învestirea de către creditoare a instanței de executare stabilită potrivit regulilor generale, a fost stabilită competența pentru soluționarea tuturor incidentelor ce țin de executarea silită.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanța competentă teritorial să soluționeze cererea dedusă judecății este Judecătoria Oravița, aceasta fiind instanța de executare la care se referă prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., cu aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 52 alin. (1) C. proc. civ., urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 C. proc. civ.