ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1275/2025

Ședința publică din data de 23 septembrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 712, art. 719 și ale art. 723 C. proc. civ.

La termenul din 4 noiembrie 2024, contestatoarea a depus precizări, prin care a arătat că prin contestația la executare a înțeles să formuleze și plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc de a da curs cererii de încetare a executării silite, invocând, totodată, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Focșani. De asemenea, a solicitat refacerea procedurii de citare și stabilirea unui nou termen de judecată, arătând că înțelege să nu se judece în contradictoriu cu intimatul B., ci să cheme în judecată doar pe numitul D..

Prin încheierea de ședință din 27 ianuarie 2025, pronunțată de Judecătoria Focșani, secția Civilă, a fost disjuns capătul de cerere privind plângerea împotriva refuzului executorului judecătoresc și, după înregistrarea dosarului nr. x/2025, având ca obiect acest petit, dosarul a fost repartizat manual aceluiași complet, fiind stabilit termen de judecată la aceeași dată.

Prin sentința civilă nr. 1667 din 11 februarie 2025 pronunțată în dosarul nr. x/2025, aceeași instanță a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

În considerentele acestei hotărâri, raportat la obiectul contestației la executare reglementat de art. 712 alin. (1) C. proc. civ. și la atribuțiile executorului judecătoresc stabilite de art. 7 din Legea nr. 188/2000, judecătoria a dat eficiență precizărilor contestatoarei și a reținut că instanța competentă să soluționeze plângerea formulată împotriva refuzului executorului judecătoresc se determină potrivit dispozițiilor art. 56 alin. (1) și (2) din aceeași lege privind executorii judecătorești.

Prin urmare, în temeiul art. 129 alin. (2) pct. 3, art. 130 alin. (2) raportat la art. 132 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea Judecătoriei Slatina.

Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că primul termen de judecată la care instanța de trimitere trebuia să invoce din oficiu excepția necompetenței sale teritoriale de ordine publică, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., a fost cel de la 4 noiembrie 2024, când s-a dispus introducerea în cauză a unui nou intimat, căruia i s-au comunicat cererea completatoare și posibilitatea depunerii întâmpinării, soluții care putea fi adoptate doar de către o instanță competentă.

Or, depășirea acestui moment procesual a determinat prorogarea legală de competență în favoarea Judecătoriei Focșani, care nu mai putea invoca excepția în condiții de legalitate la următorul termen de judecată, respectiv 27 ianuarie 2025, nefiind incidente prevederile art. 131 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care și-au declinat reciproc competența să judece litigiul, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina, pentru următoarele considerente:

Obiectul pricinii cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competență îl constituie contestația la executare formulată de contestatoarea A. S.R.L. în contradictoriu cu intimatul D., conform precizărilor depuse de societate la termenul de judecată din 4 noiembrie 2024, stabilit în prezentul dosar după disjungerea capătului de cerere privind plângerea împotriva refuzului Biroului Executorului Judecătoresc C. de a înceta executarea silită ce formează obiectul dosarului execuțional nr. x/2021.

Demersul judiciar al contestatoarei a fost întemeiat pe dispozițiile art. 712 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și ale art. 56 alin. (2) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești.

Conform dispozițiilor art. 712 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.

Potrivit art. 56 alin. (2) din Legea nr. 188/2000, "În cazul refuzului nejustificat de îndeplinire a atribuțiilor prevăzute la alin. (1), partea interesată poate introduce plângere, în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoștință de acest refuz, la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul biroul executorului judecătoresc", această normă instituind o competență teritorială de ordine publică conform art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Sub aspectul cadrului procesual, Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din 4 noiembrie 2024, Judecătoria Focșani, față de precizările formulate de contestatoare referitoare la persoana în contradictoriu cu care înțelege să se judece, a constatat că nu este îndeplinită procedura de citare cu intimatul D., fiind dispuse măsurile pentru ca acesta să fie citat conform legii și să ia cunoștință de actele procedurale, judecarea cauzei fiind amânată pentru data de 27 ianuarie 2025.

Dispozițiile art. 14 alin. (1) C. proc. civ. reglementează principiul contradictorialității conform căruia "Instanța nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, dacă legea nu prevede altfel."

Totodată, art. 153 alin. (1) din același cod stabilește că "Instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel.", iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că "Instanța va amâna judecarea cauzei și va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege, sub sancțiunea nulității."

Înalta Curte reține că normele evocate anterior prezintă o relevanță deosebită pentru determinarea primului termen de judecată într-o cauză când se poate considera că părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, marcând momentul procesual la care părțile ori judecătorul trebuie să invoce necompetența materială și teritorială de ordine publică, conform art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

În cauză, se reține că termenul de judecată din 4 noiembrie 2024, când s-a constatat neregularitatea procedurii de citare a intimatului D., urmare a cererii modificatoare sub aspectul cadrului procesual formulată de contestatoare, nu poate constitui momentul procesual limită până la care necompetența teritorială de ordine publică trebuia invocată.

În aceste condiții, primul termen de judecată cu procedura de citare legal îndeplinită, când părțile puteau pune concluzii, a fost termenul de judecată din 27 ianuarie 2025, iar prin invocarea necompetenței teritoriale prima instanță sesizată a respectat dispozițiile imperative ale art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, raportat la sediul Biroului Executorului Judecătoresc C. situat în Municipiul Slatina, competența teritorială exclusivă în soluționarea cauzei, în temeiul art. 56 alin. (2) din Legea nr. 188/2000, revine judecătoriei care funcționează în aceeași localitate, respectiv Judecătoriei Slatina.

În considerarea celor anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 septembrie 2025.