ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2290/2025

Ședința publică din data de 9 decembrie 2025

Deliberând, asupra cauzei de față reține următoarele:

I. Circumstanțele litigiului

Prin decizia civilă nr. 376 din 16 mai 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Galați a admis apelul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 3403 din 13 mai 2022, pronunțate de Judecătoria Galați, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați.

A schimbat în parte sentința apelată și, în rejudecare:

A admis în parte cererea având ca obiect "întoarcere executare".

A obligat pârâtele la restituirea către reclamantă a sumei de 428.387 RON, reprezentând creanță executată în cadrul dosarului execuțional nr. x/22.04.2016 și la plata dobânzii fiscale aferentă acestei sume, începând cu data pronunțării deciziei și până la stingerea debitului;

A respins cererea reclamantei de restituire a taxei de timbru achitată la fond, ca neîntemeiată;

A menținut soluția de respingere a excepției autorității de lucru judecat și a înlăturat dispozițiile care contravin deciziei pronunțate.

Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați, întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocând că această decizie a fost pronunțată cu încălcarea puterii lucrului judecat derivate din decizia civilă nr. 1068/06.04.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2013, sentința nr. 689/08.06.2018 a Tribunalului Galați, definitivă prin decizia civilă nr. 228/28.02.2019 a Curții de Apel Galati, pronunțate în dosarul nr. x/2017, încheierea nr. 385/03.07.2020, pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr x/2019, definitivă prin neapelare.

În motivarea cererii de revizuire, a arătat că între părți există un istoric litigios îndelungat generat de emiterea Deciziei de impunere nr. x/30.11.2011 și a Raportului de inspecție fiscală nr. x/2011, prin care s-au stabilit în sarcina intimatei A. S.A. obligații fiscale în cuantum total de 803.988 RON, reprezentând impozit pe profit, T.V.A. și accesorii, acte administrative menținute ca legale și temeinice prin decizia nr. 1068/06.04.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Astfel, organul fiscal a procedat la executarea silită a întregii creanțe.

Arată că, prin sentința penală nr. 61/25.01.2017 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. x/2016, instanța penală a stabilit existența unui prejudiciu real în cuantum de 368.000 RON, care ar fi fost achitat integral de fostul administrator al societății. Totodată, prin aceeași hotărâre penală s-a dispus anularea celor șase facturi fiscale emise de B. S.R.L., considerate ca fiind aferente unor operațiuni nereale.

Prin sentința nr. 689/08.06.2018 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin decizia nr. 228/28.02.2019 a Curții de Apel Galați, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei având ca obiect obligarea organului fiscal la soluționarea favorabilă a cererii de diminuare a creanței fiscale, având în vedere că, ulterior pronunțării deciziei nr. 1086/06.04.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a intervenit sentința penală nr. 61/2017 care, în opinia reclamantei, diminua cuantumul creanței fiscale. În cadrul acestui demers, instanța a constatat în mod corect că prejudiciul din dosarul penal reprezintă doar o parte din decizia de impunere menținută prin decizia instanței supreme.

Se mai arată că, în contextul procedurii de executare silită, prin încheierea nr. 385/03.07.2020 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr. x/2019, s-a constatat stingerea integrală a obligațiilor fiscale rezultate din executarea deciziei de impunere nr. x/30.11.2011 și s-a dispus încetarea executării silite.

Ulterior, intimata a solicitat întoarcerea executării silite începute în baza deciziei de impunere nr. x/30.11.2011, precum și obligarea revizuentei la restituirea sumei de 428.387 RON și accesorii, ca urmare a sentinței penale nr. 61/25.01.2017, pronunțate de Tribunalul Galați, în dosarul nr. x/2016.

Prin decizia nr. 376 din 16 mai 2025, Tribunalul Galați a admis apelul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 3403/13.05.2022, pronunțate de Judecătoria Galați și a dispus, în rejudecare, obligarea revizuentei la restituirea către intimată a sumei de 428.387 RON, reprezentând creanță executată în cadrul dosarului execuțional nr. x/22.04.2016 și la plata dobânzii fiscale aferentă acestei sume, începând cu data pronunțării deciziei și până la stingerea debitului.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut autoritatea de lucru judecat a sentinței penale, precum și faptul că încheierea nr. 385/03.07.2020, pronunțată de Judecătoria Galați, în dosarul nr. x/2019, stabilește restituirea creanței.

Prin decizia civilă nr. 1068 din 6 aprilie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2013, a fost admis recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați împotriva sentinței nr. 166 din 12 iunie 2015 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

A fost modificată în tot sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta A. S.R.L, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați, ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 689 din 8 iunie 2018 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. x/2017, s-au respins, ca neîntemeiate, excepțiile invocate prin întâmpinare și s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A. S.R.L., care a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 228 din 28 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin încheierea nr. 385 din 3 iulie 2020, pronunțată de Judecătoria Galați, în dosarul nr. x/2019, s-a admis excepția inadmisibilității contestației la titlu, invocată de intimată ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați, cu privire la Decizia de impunere nr. x din 30.11.2011.

A fost respinsă excepția inadmisibilității contestației la executare, invocată de intimata ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați, cu privire la motivul referitor la încetarea executării silite.

A fost respinsă excepția autorității de lucru și a puterii de lucru judecat, invocate de intimată.

A fost admisă contestația la executare formulată de contestatoare în contradictoriu cu intimata ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați, și s-a dispus încetarea executării silite începute în baza Deciziei de impunere nr. x din 30.11.2011 în cadrul Dosarului de executare nr. x/22.04.2016, ca urmare stingerii integrale a obligațiilor fiscale.

Intimata A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și excepția inadmisibilității cererii de revizuire.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă

Analizând, cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) din C. proc. civ., excepția necompetenței materiale, Înalta Curte reține următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ. "Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate (…)", iar potrivit art. 132 alin. (1) din același cod, "Când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent".

Potrivit art. 129 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.:

"Necompetența este de ordine publică: în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad sau de competența unei alte secții sau altui complet specializat".

Revizuirea este calea de atac extraordinară, de retractare, nedevolutivă și nesuspensivă de drept de executare care se exercită împotriva hotărârii pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul ori, în cazurile anume prevăzute de lege, împotriva hotărârilor care nu evocă fondul și prin care se urmărește, de regulă, înlăturarea erorilor în legătură cu stabilirea situației de fapt.

Potrivit dispozițiilor art. 510 din C. proc. civ., "(1) Cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere. (2) În cazul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre. Dacă una dintre instanțele de recurs la care se referă aceste dispoziții este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță."

În raport cu aceste dispoziții legale, se reține că, în ceea ce privește competența materială a soluționării cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., aceasta aparține instanței care este mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre.

În cadrul competenței materiale, se distinge între competența materială funcțională, stabilită după felul atribuțiilor jurisdicționale ce revin fiecărei categorii de instanțe, și competența materială procesuală, care se stabilește în raport cu obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecății (a se vedea paragraful 16 din Decizia nr. 17 din 17 septembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 16 octombrie 2018, paragraful 155 din Decizia nr. 18 din 17 octombrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 6 aprilie 2017) (par. 98 din Decizia nr. 4/2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în examinarea recursului în interesul legii).

Totodată, competenței rationae materiae stabilite sub aspect procesual în raport cu obiectul, natura sau valoarea litigiului i se subsumează și competența specializată, care este reglementată în cuprinsul Legii nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, precum și în cuprinsul unor legi speciale (a se vedea paragraful 17 din Decizia nr. 17 din 17 septembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 16 octombrie 2018) (par. 9, din Decizia nr. 4/2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în examinarea recursului în interesul legii).

Prin urmare, sintagma "instanța mai mare în grad" la care se referă art. 510 alin. (2) din C. proc. civ. trebuie interpretată în sensul că aceasta vizează atât competența materială funcțională care presupune o delimitare pe verticală între instanțe de grad diferit, cât și competența materială procesuală, inclusiv cea specializată care presupune o delimitare pe orizontală între secțiile specializate ale aceleiași instanțe.

În consecință, pretinsa nerespectare a efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, invocată în cadrul motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se impune a fi examinată de o secție a instanței având aceeași specializare cu secția instanței care a pronunțat prima hotărâre.

Un argument de interpretate unitară rezultă din dispozițiile art. 136 alin. (2) din C. proc. civ., care stabilește competența de soluționare a conflictului de competență în favoarea secției instanței stabilite potrivit art. 135 corespunzătoare secției înaintea căreia s-a ivit conflictul.

Din ansamblul considerentelor prezentate, rezultă că, în cazul revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, competența de soluționare a cererii aparține secției corespunzătoare din cadrul instanței superioare celei care a pronunțat hotărârea în raport de care se invocă contrarietatea.

Pentru aceleași rațiuni, concluzia expusă anterior este valabilă și în cazul în care prima hotărâre a fost pronunțată de o secție a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În cauza dedusă judecății, revizuentul a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 376 din 16 mai 2025, pronunțate de Tribunalul Galați, în dosarul nr. x/2021, întemeindu-se pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în raport cu trei hotărâri judecătorești, pronunțate de instanțe diferite, respectiv: (i) încheierea nr. 385 din 3 iulie 2020, pronunțată de Judecătoria Galați, în dosarul nr. x/2019; ii) sentința civilă nr. 689 din 8 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin decizia nr. 228 din 28 februarie 2019 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal; (iii) decizia civilă nr. 1068 din 6 aprilie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2013, competența materială de soluționare a cererii de revizuire urmând a fi verificată prin raportare la fiecare hotărâre potrivnică invocată.

Astfel, cu privire la cererea de revizuire a deciziei civile nr. 376 din 16 mai 2025, pronunțate de Tribunalul Galați, în dosarul nr. x/2021, întemeiată pe încălcarea autorității de lucru judecat a încheierii nr. 385 din 3 iulie 2020 a Judecătoriei Galați, pronunțate în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte reține că instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre este Tribunalul Galați, în aplicarea prevederilor art. 510 din C. proc. civ.

De asemenea, competența de soluționare a cererii de revizuire a deciziei civile nr. 376 din 16 mai 2025, pronunțate de Tribunalul Galați, în dosarul nr. x/2021, întemeiată pe încălcarea autorității de lucru judecat a sentinței nr. 689 din 8 iunie 2019, în dosarul nr. x/2017 a Tribunalului Galați, în dosarul nr. x/2019, aparține Curții de Apel Galați, aceasta fiind instanța mai mare în grad decât aceea care a pronunțat prima hotărâre.

Nu în ultimul rând, competența de soluționare a cererii de revizuire formulate împotriva deciziei civile nr. 376 din 16 mai 2025, pronunțate de Tribunalul Galați, în dosarul nr. x/2021, întemeiată pe încălcarea autorității de lucru judecat a deciziei nr. 1068 din 6 aprilie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2013, revine secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 129 alin. (2) pct. 2 raportat la art. 510 alin. (2) din C. proc. civ., va fi admisă excepția necompetenței materiale, urmând a se declina competența materială de soluționare a cererii de revizuire în favoarea instanțelor indicate anterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe încălcarea autorității de lucru judecat a încheierii nr. 385 din 3 iulie 2020 a Judecătoriei Galați, în dosarul nr. x/2019, în favoarea Tribunalului Galați.

Declină competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe încălcarea autorității de lucru judecat a sentinței nr. 689 din 8 iunie 2019, în dosarul nr. x/2017 a Tribunalului Galați, în dosarul nr. x/2019, în favoarea Curții de Apel Galați.

Admite excepția necompetenței materiale procesuale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Declină competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe încălcarea autorității de lucru judecat a deciziei nr. 1068 din 6 aprilie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2013, în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 decembrie 2025.