ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2244/2025
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2244/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 4 decembrie 2025
Deliberând asupra contestației în anulare, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin decizia civilă nr. 1040 din 8 mai 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca lipsit de interes, recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din 10 decembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă în dosarul nr. x/2024.
Împotriva acestei decizii civile, la 7 august 2025, A. a formulat contestație în anulare, invocând prevederile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. și susținând că instanța de recurs nu a luat act de înțelegerea părților.
În ședința publică din 4 decembrie 2025, Înalta Curte a invocat, din oficiu, nulitatea contestației în anulare, în raport cu prevederile art. 506 alin. (2) teza C. proc. civ., și a rămas în pronunțare asupra acesteia.
Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Analizând, cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității, invocată din oficiu, Înalta Curte urmează a anula cererea având ca obiect contestație în anulare, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 503 C. proc. civ.:
"(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.
(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:
hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia;
dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;
instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;
instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.
(3) Dispozițiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs."
Potrivit acestui text legal antemenționat, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, care poate fi exercitată în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege, dispozițiile legale care reglementează această cale de atac fiind de strictă interpretare și aplicare.
Conform dispozițiilor art. 506 alin. (2) C. proc. civ., contestația se motivează în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, sub sancțiunea nulității acesteia.
În acord cu aceste prevederi legale, nemotivarea cererii atrage sancțiunea nulității contestației în anulare, având în vedere că, fiind în prezența unei căi extraordinare de atac, aceasta nu poate să fie judecată în lipsa motivelor expres prevăzute de lege.
În cauză, contestația în anulare este formulată împotriva deciziei nr. 1040 din 8 mai 2025 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2024 și este întemeiată în drept pe dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ.
Prin decizia atacată a fost respins, ca lipsit de interes, recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din 10 decembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă în dosarul nr. x/2024, motivat de faptul că recursul are ca obiect încheierea prin care curtea de apel a dispus măsura de suspendare a judecății recursului declarat de reclamant împotriva deciziei civile nr. 284 din 26 iulie 2024, pronunțată de Tribunalul Botoșani, iar cauza a fost repusă pe rol și a fost soluționată la 11 februarie 2024, astfel că recursul apare ca lipsit de interes, câtă vreme situația ce a determinat formularea ei (suspendarea judecății) a încetat.
În cuprinsul cererii, contestatorul nu indică niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 503 alin. (1) C. proc. civ. și nici nu dezvoltă, în privința deciziei atacate, vreo critică aptă să fie încadrată în ipotezele reglementate de acest text de lege.
Dimpotrivă, partea se mărginește la a reitera cererea formulată în etapele procesuale anterioare, privitoare la faptul că ar fi ajuns la o înțelegere amiabilă de soluționare a cauzei, de care instanțele anterioare ar fi trebuit să ia act.
Prin urmare, contestatorul a indicat în mod formal dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ.
Simpla invocare generică a temeiului de drept nu constituie o motivare a căii de atac conform exigențelor legii, contestatorul având obligația să arate și să dezvolte unul sau mai multe motive dintre cele prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 503 C. proc. civ.
Având în vedere că această cale extraordinară de atac poate fi exercitată numai pentru motivele anume reglementate lege, în absența unei motivări corespunzătoare din punct de vedere procedural, Înalta Curte nu poate proceda la verificarea legalității deciziei atacate prin prisma dispozițiilor legale aplicabile.
Prin urmare, se impune a fi aplicată sancțiunea nulității contestației în anulare.
Pentru aceste considerente, față de dispozițiile art. 506 alin. (2) raportat la art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 1040 din 8 mai 2025 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2024.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 1040 din 8 mai 2025 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2024.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 decembrie 2025.