ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 50/2024

Ședința publică din data de 16 ianuarie 2024

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Zalău, la data de 11 martie 2021, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sălaj, a formulat contestație la executare împotriva titlului executoriu nr. x din data de 8 februarie 2021 și a somației nr. x din data de 8 februarie 2021, din dosarul de executare nr. x.

I.2. Sentința pronunțată de Judecătoria Zalău

Prin sentința civilă nr. 712 din data de 21 mai 2021, Judecătoria Zalău a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Jibou.

I.3. Sentința pronunțată de Judecătoria Jibou

Prin sentința civilă nr. 885 din data de 7 octombrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Jibou: a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatorul A. în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sălaj; a respins cererea de acordare a despăgubirilor, cererea de restituire a cauțiunii și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

De asemenea, a respins cererea de suspendare a executării silite.

I.4. Decizia pronunțată de Tribunalul Sălaj, secția civilă

Prin decizia civilă nr. 73 din data de 27 ianuarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalului Sălaj, secția civilă a respins, ca nefondat apelul, declarat de contestatorul-apelant A. împotriva sentinței civile nr. 885 din data de 7 octombrie 2021, pronunțate de Judecătoria Jibou.

I.5. Deciziile pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă

Prin decizia civilă nr. 211/R din data de 14 iunie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 73 din data de 27 ianuarie 2022 a Tribunalului Sălaj, secția civilă.

Împotriva acestei soluții a formulat contestație în anulare contestatorul A., fiind format dosarul nr. x/2022.

Prin decizia civilă nr. 290/R din data de 21 septembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 211/R din data de 14 iunie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, pronunțate în dosarul nr. x/2021.

I.6. Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2022

Prin decizia nr. 1333 din data de 21 septembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 290/R din data de 21 septembrie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Astfel, Înalta Curte, în esență, a reținut că, prin memoriul înaintat instanței supreme, prin precizările depuse în scris, precum și prin cele verbale din ședința din data de 21 septembrie 2023, contestatorul a arătat în mod explicit faptul că a declarat "apel" împotriva deciziei civile nr. 290/R din data de 21 septembrie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă și că nu dorește recalificarea căii de atac din apel în recurs.

În aceste condiții, în raport de principiul disponibilității reglementat de art. 9 C. proc. civ. coroborat cu dispozițiile art. 457 alin. (1) și ale art. 97 C. proc. civ., a admis excepția inadmisibilității apelului exercitat în cauză.

Subsecvent acestor considerente, Înalta Curte a reținut faptul că, și în ipoteza în care ar fi procedat la recalificarea căii de atac din apel în recurs, o astfel de cale de atac nu putea fi exercitată în cauză, față de prevederile art. 508 alin. (4) și ale art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., decizia civilă nr. 290/R din 21 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă fiind o hotărâre definitivă care nu este supusă recursului.

II. Calea de atac exercitată în cauză

II.1. Înregistrarea contestație în anulare pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă

Împotriva deciziei nr. 1333 din data de 21 septembrie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2022, a formulat contestație în anulare contestatorul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 19 octombrie 2023, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, completului nr. 2.

II.2. Motivele contestație în anulare

Prin contestația în anulare formulată, în esență, contestatorul a susținut că în mod eronat au fost puse în sarcina sa cheltuielile de judecată, în urma soluționării dosarelor penale, pe care le apreciază a fi fost judecate nedrept și părtinitor, și a făcut referire la situația de fapt (expozițiile pe care le-a avut, corespondența purtată cu ANAF), la probele propuse în cauză de către părți, precum și la cele două contestații la executare pe care le-a formulat – dosarele nr. x/2018 și nr. y/2021 (nr. 713/33/2022).

Totodată, a apreciat că hotărârile pronunțate în cauză nu respectă prevederile Regulamentului (UE) 2016/679 și nici pe cele ale Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a precizat că își menține susținerile formulate anterior, în toate stadiile procesuale.

II.3. Apărările formulate în cauză

În termen legal, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare, în principal, ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca nefondată.

În susținerea excepției inadmisibilității contestației în anulare, intimata a arătat că motivele invocate de către contestator nu fac obiectul dispozițiilor exprese și limitative prevăzute de art. 503 C. proc. civ., contestația în anulare neîndeplinind condițiile de admisibilitate.

În opinia intimatei, în mod nepermis contestatorul a invocat, în calea contestației în anulare, erori privind interpretarea probelor, în condițiile în care numai o greșeală materială esențială, care a determinat o soluție eronată, poate fi invocată pe într-o atare cale de atac.

Pe fond, solicitând respingerea contestației în anulare, ca nefondate, a apreciat că hotărârea atacată este temeinică și legală.

La data de 16 ianuarie 2024, contestatorul a depus note de ședință prin care a arătat că a mai formulat o dată contestație în anulare la curtea de apel, iar în acest stadiu procesual nu a depus contestație în anulare-fond, ci recurs, dar nu mai știe ce a făcut cu motivarea recursului.

Totodată, a susținut că a pierdut procesul penal fără nicio justificare, iar părțile adverse, din procesele penale și civile, nu au nicio probă, în timp ce probele sale sunt susținute și de calitatea sa din dosarul penal – reclamant, parte vătămată.

A subliniat că, în niciunul dintre procesele din 2005 și până la zi, în care a avut întotdeauna calitatea de reclamant, parte vătămată, nu i s-a adus la cunoștință motivul punerii în sarcina sa a cheltuielilor de judecată și nici de ce a pierdut procesul.

A arătat că în fața Curții de Apel Cluj, cursul judecății a fost întrerupt, deci, și sub acest aspect, contestația în anulare este de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Contestatorul a menționat și că, așa cum a mai arătat, nu găsește motivarea contestației în anulare-recurs, iar hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

A precizat că își menține toate căile de atac și toate solicitările pe care le-a formulat.

II.4. Procedura desfășurată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă

Prin rezoluția din data de 24 octombrie 2023, în cauză a fost stabilit termen de judecată la data de 16 ianuarie 2024, când Înalta Curte, cu prioritate, a pus în discuție excepția inadmisibilității contestație în anulare, invocată de intimată prin întâmpinare, și a reținut cauza în pronunțare asupra acestei excepții.

II.5. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă

Examinând, cu prioritate, excepția inadmisibilității contestației în anulare, invocată de intimată, prin întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, a cărei exercitare este supusă unor condiții limitativ stabilite de lege, respectiv prin dispozițiile art. 503 din C. proc. civ., potrivit cu care, "(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. (2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia din recursurile declarate în cauză."

În speță, argumentele pe care contestatorul și-a fundamentat prezenta cale de atac se referă la o greșită obligarea a sa la plata cheltuielilor de judecată în dosarele penale în care a avut calitatea de parte, la o pretinsă eroare cu privire la aprecierea probelor în dosarele civile și penale, la necomunicarea motivelor pentru care a pierdut procesul și la situația de fapt a cauzei.

Totodată, a susținut și că hotărârile date în toate stadiile procesuale sunt contrare prevederilor Regulamentului (UE) 2016/679, precum și celor cuprinse în Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și și-a exprimat propria opinie cu privire la aspectele ce rezultă din elementele de fapt ale speței și din probele propuse de părți.

Or, ipoteza prevăzută de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. se referă la săvârșirea unei erori materiale de către instanța a cărei hotărâre se atacă, în sensul de greșeală de natură procedurală constând în confundarea unor elemente importante sau date materiale, cum ar fi respingerea căii de atac în mod greșit ca netimbrată, ca tardivă sau ca introdusă de o persoană fără calitate, mențiuni greșite referitoare la incidente procedurale, pronunțarea asupra altei hotărâri decât cea recurată etc.

Verificarea unei astfel de erori materiale nu trebuie să implice, așadar, reexaminarea fondului cauzei, reaprecierea probelor sau interpretarea și aplicarea unor dispoziții legale, deoarece contestația în anulare tinde la desființarea unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, iar prin aceste dispoziții legale nu s-a urmărit să se pună la dispoziția părților o nouă cale de atac similară apelului sau recursului.

Din analiza considerentelor deciziei atacate se constată că instanța și-a argumentat soluția de respingere, ca inadmisibil, a apelului declarat de către contestator în raport de principiul disponibilității reglementat de art. 9 C. proc. civ. coroborat cu dispozițiile art. 457 alin. (1) și ale art. 97 C. proc. civ., arătând, în plus, că și în ipoteza în care ar fi procedat la recalificarea căii de atac din apel în recurs, o astfel de cale de atac nu putea fi exercitată în cauză, față de prevederile art. 508 alin. (4) și ale art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., decizia civilă nr. 290/R din 21 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă fiind o hotărâre care nu este supusă recursului.

Ca atare, prin decizia atacată, Înalta Curte s-a pronunțat în sensul inadmisibilității căii de atac declarate de către contestator, soluție care a făcut de prisos o analiză pe fond a aspectelor invocate de către acesta, soluția de respingere ca inadmisibil a apelului nefiind una dată în urma judecății pe fond a respectivei căi de atac, adică în urma unei judecăți efectiv realizate de respectiva instanță de control judiciar relativ la criticile care au fost formulate de contestator, ci urmare a examinării legalității căii de atac exercitate.

În acest context al analizei evidențiate de considerentele deciziei atacate prin contestația în anulare pendinte, criticile expuse de către contestator în fundamentarea acestei căi de atac sunt unele care se referă la o eroare de judecată imputată instanței, la chestiuni de fond deduse judecății în cadrul ciclurilor procesuale anterioare, respectiv critici de nelegalitate și de netemeinicie a soluțiilor pronunțate în litigiul penal și civil, pe care acesta, cu nesocotirea regimului special ce guvernează calea extraordinară de atac a contestației în anulare, le aduce hotărârii contestate.

Din această perspectivă, Înalta Curte reține că, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluționat definitiv și irevocabil, numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei. Contestația în anulare nu poate avea semnificația unui "apel-recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative. O cale extraordinară de atac nu poate fi admisă pentru simplul motiv că instanța a cărei hotărâre este atacată a apreciat greșit probele sau a aplicat greșit legea, în absența unui "defect fundamental."

De asemenea, Curtea a subliniat permanent că principiul securității raporturilor juridice implică respectarea principiului res judicata, iar posibilitatea de desființare a unei hotărâri definitive și irevocabile afectează dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenție (Cauza Mitrea împotriva României).

Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile legale menționate, Înalta Curte constată că susținerile contestatorului în cadrul prezentei căi de atac nu relevă existența unei erori materiale intervenite cu prilejul judecății realizate de către instanța care a pronunțat hotărârea atacată, din perspectiva ipotezei reglementate de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

De altfel, afirmațiile contestatorului, astfel cum au fost formulate și dezvoltate, nu își găsesc corespondent în niciunul dintre motivele pentru care, potrivit art. 503 C. proc. civ., legiuitorul a reglementat posibilitatea exercitării contestației în anulare.

Prin urmare, față de cele anterior reținute, în temeiul art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 1333 din data de 21 septembrie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 1333 din data de 21 septembrie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 ianuarie 2024.