ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2209/2025
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2209/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 02 decembrie 2025
Asupra conflictului negativ de competență:
I. Circumstanțele cauzei:
Obiectul cererii deduse judecății
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Roșiorii de Vede la data de 06.02.2025, sub nr. x/2025, reclamanta Agency for Control of A. S.R.L. l-a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței obligarea acestuia la plata sumei de 994,25 RON, la care se adaugă penalități de întârziere în cuantum de 0.5% pentru fiecare zi de întârziere, precum și cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Judecătoria Roșiori de Vede, prin încheierea civilă nr. 2590 din data de 16 iulie 2025, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că potrivit art. 121 Cod procedură cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului, dispozițiile art. 126 alin. (2) rămânând aplicabile.
Totodată, în baza dispozițiilor art. 2 pct. 2 din O.G. nr. 21/1992, care prevăd că are calitatea de consumator orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, precum și de natura raporturile invocate de către creditoare, Judecătoria Roșiori de Vede a apreciat că debitorul are calitatea de consumator, iar creditoarea pe cea de profesionist.
În acest sens, a dispus declinarea cauzei către Judecătoria Tulcea în circumscripția căruia figura domiciliul pârâtului.
2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență Judecătoria Tulcea, prin sentința civilă nr. 3452 din data de 13 noiembrie 2025, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roșiorii de Vede, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat cauza și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
În motivarea soluției sale, Judecătoria Tulcea a reținut că prin încheierea de amânare a pronunțării din data de 09.07.2025 Judecătoria Roșiori de Vede s-a declarat competentă sub toate aspectele să soluționeze prezenta cauză și a reținut cauza în pronunțare pe fond, ulterior administrării probatoriului.
Prin urmare, Judecătoria Tulcea a apreciat că, din punct de vedere teritorial, instanța învestită de reclamantă, Judecătoria Roșiorii de Vede, a devenit competentă exclusiv, din moment ce la primul termen de judecată, instanța s-a declarat competentă.
II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., reține următoarele:
C. proc. civ. cuprinde reglementări exprese potrivit cărora necompetența materială și teritorială, atât cea de ordine publică cât și cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene și în anumite condiții.
Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.:
"necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", iar alin. (3) al aceluiași articol prevede că:
"necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."
Din interpretarea textului de lege anterior redat, rezultă că, atât timp cât excepția nu a fost invocată în condițiile art. 130 C. proc. civ., soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia se află înregistrată și aceasta rămâne competentă teritorial a o soluționa, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competența unei alte instanțe. Invocarea excepției de necompetență teritorială de ordine publică după acest moment nu mai este posibilă, competența fiind câștigată în mod definitiv de instanța pe rolul căreia a fost înregistrată cererea.
În conformitate cu statuările obligatorii din cuprinsul Deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, "instanța competentă să soluționeze conflictul negativ de competență verifică modul în care atât normele de competență propriu-zise, cât și normele referitoare la condițiile și termenele de invocare a excepției de necompetență au fost respectate."
Procedând la o astfel de verificare, se constată că primul termen de judecată a fost stabilit de Judecătoria Roșiori de Vede la 09 iulie 2025, termen la care, astfel cum s-a consemnat în cuprinsul încheierii de ședință, procedura de citare a fost legal îndeplinită, iar instanța, verificându-și competența în temeiul dispozițiilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ., a reținut că este competentă general, material și teritorial să judece cauza, pe care, de altfel, a reținut-o în pronunțare, după încuviințarea probelor administrate de părți, fără a fi invocată din oficiu excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Roșiori de Vede.
Referitor la regimul juridic al invocării excepției de necompetență, se observă că legiuitorul a stabilit o limită temporală pentru invocarea excepției de necompetență, și anume, până la primul termen la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, adică termenul la care părțile, legal citate, pot pune concluzii - limită care în cauză a fost depășită, astfel cum rezultă din aspectele anterior evidențiate.
Or, în condițiile art. 131 alin. (2) C. proc. civ., dacă necompetența nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate ori la termenul acordat în mod excepțional pentru lămurirea împrejurărilor de fapt necesare stabilirii competenței, aceasta se acoperă definitiv și nu mai poate fi invocată în tot cursul procesului.
Astfel cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție în cuprinsul Deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunțată în recurs în interesul legii, "chiar și în situația în care nu există o încheiere interlocutorie prin care s-a reținut competența, de altfel, obligatorie, în temeiul prevederilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ., efectul neinvocării în termen a excepției de necompetență reprezintă stabilirea competenței în favoarea instanței sesizate, aspect care nu poate fi ulterior ignorat. Aceeași soluție se impune și în cazul repartizării la secții sau completuri specializate, asimilate sub aspectul regimului competenței materiale procesuale."
Din interpretarea prevederilor art. 130 - 131 C. proc. civ. rezultă că neinvocarea în termen a excepției de necompetență are ca efect consolidarea competenței instanței inițial sesizate, în condițiile operării unei prorogări legale de competență sui-generis.
Din această perspectivă, nu mai prezintă relevanță nici chestiunea referitoare la natura cauzei care ar atrage competența exclusivă a instanței de la domiciliul consumatorului întrucât în prezenta cauză competența Judecătoriei Roșiori de Vede s-a consolidat în maniera deja expusă și care nu va mai fi reluată.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roșiori de Vede.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roșiori de Vede.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 02 decembrie 2025.