ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2092/2025

Ședința publică din data de 20 noiembrie 2025

Deliberând asupra contestației în anulare deduse judecății, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 137 din 21 ianuarie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a anulat recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 1368 din 25 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la 23 aprilie 2025, contestatorul A. a solicitat anularea deciziei nr. 137 din 21 ianuarie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2020 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, susținând că instanța de recurs a omis să cerceteze un motiv de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin care a susținut încălcarea dreptului la un proces echitabil.

În acest sens, învederează că a susținut prin acest motiv de recurs că instanța de apel nu a analizat apărările pârâtului-reclamant cu privire la nerespectarea de către reclamantă a autorizațiilor de construire și imposibilitatea încheierii, în mod legal, a contractelor de vânzare-cumpărare cu cota TVA de 5%, în condițiile strict limitative ale art. 291 alin. (3) din Codul fiscal.

În cadrul aceluiași motiv de recurs a susținut încălcarea regulilor de procedură prin omisiunea instanței de apel de a supune dezbaterii părților și de a analiza toate cererile, inclusiv pe cea privind propunerea probelor, ceea ce constituie încălcarea dreptului la un proces echitabil prin nerespectarea principiului contradictorialității.

Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestației în anulare, ca nefondată, învederând că instanța de recurs a cercetat toate motivele de recurs invocate.

Prin rezoluție a fost stabilit termen de judecată la data de 20 noiembrie 2025 pentru soluționarea contestației în anulare.

La termenul stabilit, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra contestației în anulare formulate.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă

Analizând contestația în anulare, Înalta Curte o va respinge, ca nefondată, pentru următoarele considerente:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, a cărei exercitare este supusă unor condiții limitativ stabilite de lege, respectiv cele reglementate prin dispozițiile art. 503 din C. proc. civ.

Potrivit art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când (...) instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare invocate de recurent în termen."

Acest motiv de contestație în anulare, invocat în speță de contestator, nu poate avea în vedere decât situația în care instanța de recurs nu a efectuat niciun fel de analiză asupra unui motiv de casare, iar nu și aceea în care examinează criticile subsumate acestuia și constată că nu pot fi încadrate în motivele de casare prev. de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., întrucât acest ultim aspect ține de esența judecății.

Concluzia contrară ar presupune că, prin contestația în anulare, s-ar putea corecta și greșeli de judecată, iar nu doar erori legate de aspectele formale ale judecării recursului, ceea ce nu poate fi admis. În acest context, având în vedere contestația dedusă judecății, una întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., trebuie menționat că această cale de atac extraordinară de retractare poate fi admisă doar în ipoteza absenței totale a unui răspuns cu privire la un motiv de recurs invocat de parte, ipoteză care, în principiu, este rezultatul unei omisiuni involuntare, iar această omisiune trebuie să reiasă ca atare chiar din considerentele deciziei ce face obiectul contestației, hotărâre ce nu poate fi supusă unui control judiciar în vederea identificării unor greșeli de judecată.

Înalta Curte notează că, prin decizia atacată, instanța de recurs a constatat că, deși recursul a fost întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., recurentul nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, contrar susținerilor contestatorului, instanța de recurs a procedat la examinarea tuturor criticilor formulate, însă din perspectiva posibilității de încadrare a acestora în motivele de casare prevăzute de lege, și a reținut că aceste critici depășesc sfera de analiză specifică ipotezelor de nelegalitate.

În acest sens, prin decizia atacată s-a constatat că susținerile recurentului reprezintă critici de netemeinicie întrucât vizează elementele de fapt ale cauzei și modul de interpretare al probatoriului administrat. Privitor la acest aspect, instanța de recurs a arătat că "(…) nemulțumirile recurentului cu privire la soluția instanței de apel reprezintă în fapt, veritabile critici de netemeinicie, acesta făcând referire la elementele de fapt ale cauzei, reluând argumentele expuse și în etape procesuale anterioare, potrivit cărora rezoluțiunea antecontractelor de vânzare ar fi trebuit să fi fost dispusă ca efect al refuzului reclamantei-pârâte de a încheia contractele de vânzare-cumpărare în condițiile agreate prin antecontractele de vânzare-cumpărare, în lipsa cărora nu se poate constata decât un refuz nejustificat al acesteia, cu toate consecințele care decurg din această situație juridică.

Pentru a conduce instanța de recurs la această concluzie, recurentul a procedat la expunerea amplă a situației de fapt, a clauzelor contractuale - atât din antecontractele semnate, cât și din proiectele contractelor de vânzare ale celor trei apartamente, evocând probatoriul administrat și interpretarea pe care acesta o propune, contrară dezlegărilor instanței de apel."

În privința susținerilor recurentului privind încălcarea principiilor disponibilității, al rolului activ al judecătorului și al dreptului la un proces echitabil, instanța de recurs a apreciat că "din maniera de expunere a criticilor rezultă că acestea au doar un caracter generic, fără să se indice în concret cum anume instanța de apel a încălcat sau aplicat în mod greșit aceste principii de drept procesual la cauza dedusă judecății (altfel decât cu trimitere la probe, la evaluările elementelor ce fac parte din situația de fapt a cauzei ori la calificările date aspectelor de temeinicie de către instanța de apel), astfel că ele nu reprezintă o critică de nelegalitate în concordanță cu cerințele impuse de art. 488 C. proc. civ.. De asemenea, împrejurarea că motivarea instanței de apel nu cuprinde concluziile propuse de una dintre părți nu reprezintă, în sine, o critică de nelegalitate."

Reținând, așadar, că alegațiile contestatorului nu pot susține constatarea unei omisiuni a instanței de recurs de a se pronunța asupra unui motiv de casare invocat în cauză, Înalta Curte, în temeiul art. 508 C. proc. civ., va respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 137 din 21 ianuarie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată, astăzi, 20 noiembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform prevederilor art. 402 din C. proc. civ.