Decizia nr. 1965/2025 — ÎCCJ, Secția I civilă

Sentința pronunțată în primă instanță Prin sentința civilă nr. 9550/23.10.2023, Judecătoria Sectorului 3 București a respins cererea modificatoare formulată la data de 13.03.2023 având ca obiect eliberare loc de parcare și anulare proces-verbal de contravenție din data de 19.11.2022, ca tardiv formulată. A admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului în ceea ce privește restituirea sumei de 500 de RON reprezentând taxă depozitare și ridicare. A respins cererea de restituire a acestei sume ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Primarul Sectorului 3 București. A respins cererea formulată în contradictoriu cu acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins în rest capătul unu de cerere formulat de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Sectorul 3, prin Primar, ca neîntemeiat. A respins excepția tardivității formulării cererii modificatoare invocate de pârâta Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale Sector 3, ca neîntemeiată. A admis excepția inadmisibilității capătului doi de cerere. A respins capătul doi de cerere formulat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale Sector 3, ca inadmisibil.

Decizia pronunțată în apel Prin decizia civilă nr. 2959/07.10.2024, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 9550/23.10.2023 pronunțate de Judecătoria Sectorului 3.

Decizia pronunțată în recurs Prin decizia civilă nr. 119/26.02.2025 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă a fost anulat, ca netimbrat, recursul declarat de recurent împotriva deciziei nr. 2959/07.10.2024 a Tribunalului București, secția a III-a civilă.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A.. Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în data de 03.04.2025 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 3, astfel cum reiese din fișa Ecris aflată la dosarul de recurs.

Apărările formulate în cauză În data de 24.04.2025, în termen legal, intimata Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale Sector 3 a formulat întâmpinare, prin care a invocat, în principal, nulitatea recursului (pentru nemotivarea căii de atac), iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. În data de 10.06.2025, recurentul a depus răspuns la întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul în raport cu excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele: Dispozițiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. dispun în sensul că "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului". Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii. În speță, recurentul a formulat cerere de recurs împotriva deciziei civile nr. 119/26.02.2025 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă prin care a fost anulat, ca netimbrat, recursul declarat împotriva deciziei nr. 2959/07.10.2024 a Tribunalului București, secția a III-a civilă. Întrucât hotărârea atacată a fost pronunțată în calea de atac a recursului, Înalta Curte reține că reiterarea aceleiași căi de atac este inadmisibilă, având în vedere că în dreptul procesual român sistemul căilor de atac este guvernat de principiul legalității, respectiv al unicității. Potrivit principiului legalității căii de atac consacrat de art. 457 din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii. Prin urmare, întrucât decizia atacată în prezenta cauză este o decizie definitivă, pronunțată în soluționarea unui recurs, partea nu mai are deschisă calea de atac a recursului, având în vedere dispozițiile art. 460 alin. (1) C. proc. civ. care stipulează expres că o cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri o singură dată. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 119 din 26 februarie 2025 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.