ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4329/2023
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4329/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 4 octombrie 2023
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 18 aprilie 2019 pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Sectorul 3 al Municipiului București, prin Primar, să se constate că nu datorează impozit pe clădirea în care locuiesc, monument istoric, până la concurența sumei de 6.752 RON, reprezentând cota parte la repararea acoperișului clădirii, din totalul de 20.102 RON și restituirea sumei de 941,70 RON reprezentând contravaloarea impozitului pe anii 2017-2018.
Hotărârea instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 2947 din 18 aprilie 2019, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea, ca inadmisibilă.
Recursul și decizia din recurs
Împotriva acestei hotărâri, reclamanții au formulat recurs, care a făcut obiectul dosarului nr. x/2018 al Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
Prin decizia nr. 312 din 12 martie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins recursul, ca nefondat.
Contestația în anulare
Împotriva deciziei nr. 312 din 12 martie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 15 iunie 2020, contestatarii A. și B. cu formulat contestație în anulare, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2020, prin care au solicitat anularea deciziei, conform art. 508 alin. (3) C. proc. civ. și soluționarea cauzei în sensul trimiterii acesteia instanței de drept comun competente.
Hotărârea atacată cu recurs
Prin decizia nr. 2619 din data de 21 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția nulității întâmpinării și s-a respins contestația în anulare formulată de contestatorii A. și B. împotriva deciziei civile nr. 312/12.03.2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Impozite și Taxe Locale Sector 3, ca inadmisibilă.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei nr. 2619 din data de 21 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs recurenții-reclamanți A. și B., criticând soluția pronunțată în contestația în anulare.
Apărările formulate în recurs
Intimata-pârâtă Direcția Generală Impozite și Taxe Locale Sector 3 a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția inadmisibilității recursului.
Procedura de soluționare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471
1
și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471
1
și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 30 ianuarie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 4 octombrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.
Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității căii de atac, invocată de către intimata-pârâtă Direcția Generală Impozite și Taxe Locale Sector 3 prin întâmpinare, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.
Argumentele de fapt și de drept relevante.
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:
"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituția României:
"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."
Înalta Curte are în vedere că sfera hotărârilor supuse căii de atac a recursului este determinată, cu caracter general, de dispozițiile art. 483 C. proc. civ.
Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că pot face obiect al recursului doar hotărârile primei instanțe, când sunt date fără drept de apel, sau hotărârile instanței de apel, fiind delimitată astfel, expres și limitativ, categoria hotărârilor judecătorești supuse acestei căi de atac.
În aceste condiții, părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.
Raportat la datele speței de față, Înalta Curte constată următoarele:
Recursul ce formează obiectul prezentului dosar a fost promovat împotriva deciziei nr. 2619 din data de 21 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în contestația în anulare formulată de contestatorii A. și B. împotriva deciziei civile nr. 312/12.03.2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal din dosarul nr. x/2018, pronunțate în recursul formulat de aceleași părți cu privire la sentința civilă nr. 2947 din 18 aprilie 2019 a Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
Astfel, recurenții-reclamanți au declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 și alin. (2) din C. proc. civ., pronunțată în soluționarea unei contestații în anulare formulate împotriva unei decizii pronunțate în recurs.
Prin urmare, se observă că, în speță, recurenta a formulat recurs împotriva unei hotărâri care nu face parte din categoria hotărârilor care, potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs, fiind definitivă, ceea ce este inadmisibil.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 457 alin. (1) și art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei nr. 2619 din data de 21 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei nr. 2619 din data de 21 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 4 octombrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.