ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1619/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. x/2014, astfel cum a fost modificată prin cererea de la fila x, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Primarul General al Municipiului București, Municipiul București, B. S.R.L. și Direcția pentru Cultură și Patrimoniu Național a Municipiului București a solicitat anularea autorizației de desființare nr. x/2.10.2013, emise de Primarul general al Municipiului București și reconstruirea de către pârâți a imobilelor situate în str. x, 16B și 18, pe amplasamentul pe care se aflau înainte de demolare.

Hotărârea instanței de fond Prin sentinta civilă nr. 6537 din 15 noiembrie 2016, Tribunalul Bucuresti a respins ca neîntemeiate excepțiile nulității cererii de chemare în judecată, lipsei calității procesuale active, lipsei interesului, lipsei calității procesuale pasive, lipsei de obiect, inadmisibilității și autorității de lucru judecat invocate de către pârâți si a respins acțiunea ca neîntemeiată. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanta A., care a solicitat casarea în parte a sentinței citate sub aspectul soluției pronunțate pe fondul cauzei, rejudecarea cauzei și admiterea cererii asa cum a fost formulată și completată, precum și pârâții Municipiul București și Primarul General al Municipiului București.

Soluția instanței de recurs Prin decizia civilă nr. 2758 din 16 iunie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: - a admis recursul recurentei-reclamante A. formulat împotriva sentinței civile nr. 6537 din 15 noiembrie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu recurenții pârâți Primarul General al Municipiului București și Municipiul București și intimații pârâți B. S.R.L. și Direcția pentru Cultură și Patrimoniu Național a Municipiului București; - a casat sentința civilă recurată și rejudecând, a admis în parte acțiunea; - a anulat autorizația de desființare nr. x/02.10.2013, emisă de Primarul Municipiului București; - a menținut sentința civilă recurată în privința soluției de respingere a capătului 2 de cerere; - a respins recursul declarat de recurenții-pârâți Municipiul București și Primarul General al Municipiului București ca nefondat.

Cererea de revizuire formulată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 2758 din 16 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de revizuire intimata-pârâtă B. S.R.L., în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., solicitând admiterea cererii de revizuire și modificarea (schimbarea) în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii în tot a cererii de recurs, respectiv a capătului de cerere privind anularea autorizației de desființare nr. x/02.10.2013, emisă de Primăria Municipiului București, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017. Revizuenta a depus o cerere completatoare la cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciind că există contradicție între sentința civilă nr. 379/24.01.2013, pronunțată de Tribunalul București (astfel cum a fost aceasta menținută prin decizia nr. 1087/11.03.2013 a Curții de Apel București), pronunțată în dosarul nr. x/2012 și hotărârea a cărei revizuire se solicită.

Hotărârea recurată în cauză Prin decizia civilă nr. 1551 din 15 martie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția tardivității completării motivelor de revizuire și a respins cererea de revizuire astfel cum a fost completată și formulată de revizuenta B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2758/16.06.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimații A., Primarul General al Municipiului București, Municipiul București, Direcția pentru Cultură și Patrimoniu Național a Municipiului București, ca nefondată.

Cererea de recurs exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 1551 din 15 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, a declarat recurs B. S.R.L., întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și anularea deciziei recurate, cu consecința admiterii cererii de revizuire formulate împotriva deciziei civile nr. 2758/16.06.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014, astfel cum aceasta a fost modificată prin încheierea din data de 12 ianuarie 2018, în ceea ceea ce privește motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Recurenta a apreciat că hotărarea trebuia pronuntată definitivă în ceea ce priveste motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 și cu recurs în ceea ce privește motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel cum stipulează prevederile art. 513 alin. (6) C. proc. civ. Procedural, au fost încălcate dispozitiile art. 513 alin. (6) C. proc. civ., lipsind-o practic de o etapă procesuală la care avea dreptul, astfel că se impune admiterea motivului de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Subsumat aceluiași motiv de recurs, recurenta a învederat că, procedural, au fost încălcate dispozitiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având în vedere că a existat contradictorialitate de hotărâri între cea revizuită și sentința civilă nr. 379/24.01.2013, pronunțată de Tribunalul Bucuresti în dosarul nr. x/2012, care la pagina 12, ultimul paragraf menționează: "În consecință, tribunalul apreciază ca pârâta avea competența de emitere a actului administrativ contestat". Această sentință a fost menținută prin decizia nr. 1087/11.03.2013, pronunțată de Curtea de Apel București în acelasi dosar. Astfel, la pagina 20, ultimul paragraf, instanta de recurs a reținut: "Din examinarea sumară a situațiilor de fapt și de drept invocate de recurentul-reclamant, Curtea constată ca acestea nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ a cărui suspendare a fost solicitată în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004". Având în vedere că legalitatea avizului, mai exact chestiunea litigioasă privind competența organului emitent de a elibera avizul respectiv, a mai fost pusă în discuție în alte două procese care au privit anularea, respectiv suspendarea acestui aviz, a considerat că se impunea să atace hotărârea în noua ei formă cu cerere de revizuire întemeiată pe dispozitiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., existând contradicție între sentința civilă nr. 379/24.01.2013, pronunțată de Tribunalul București (astfel cum a fost aceasta menținută prin decizia nr. 1087/11.03.2013 a Curții de Apel București), pronunțată în dosarul nr. x/2012 și hotărârea a cărei revizuire o solicită. În motivare însă, Curtea de Apel a apreciat că nu există autoritate de lucru judecat între o hotărare prin care se ia o măsură provizorie și o hotărâre de fond, deși nu asta este ceea ce a invocat în cererea de revizuire, respectiv autoritatea de lucru judecat a unei chestiuni care s-a tranșat în considerentele hotărârii respective, mai exact cu privire la instituția abilitată să emită avizul respectiv și nu a opus o solutie provizorie de suspendare la o acțiune de fond. Așadar, în cauză, nu a opus soluția instanței de suspendare într-un dosar de fond, ci o chestiune care s-a tranșat cu privire la un anumit aviz, care nu a făcut obiectul dosarului de față, ci a fost invocat ca și principală cauză de nelegalitate a autorizației de desființare, pe lângă alte motive. Recurenta a susținut astfel, în esență, că hotărârea recurată a fost pronunțată cu greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 și ale art. 430 și art. 431 din C. proc. civ., precum și cele ale art. 18 din Legea nr. 554/2004. A apreciat îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul că respectiva chestiune litigioasă tranșată prin sentința civilă nr. 379/24.01.2013, rămasă definitivă prin decizia nr. 1087/11.03.2013 a Curții de Apel București, în ceea ce privește competența Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural National de a emite Avizul 1123, intrase la data pronunțării hotărârii revizuite în puterea de lucru judecat, aspect de care instanța de recurs era obligată să țină cont la data pronunțării. De asemenea, este vorba de aceleași părți și aceeași chestiune litigioasă care privea strict Avizul x/07.11.2012, operațiune administrativă ce a stat la baza emiterii Autorizației de desființare nr. x/02.10.2013, respectiv dacă Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național era competentă de a emite Avizul menționat.

Apărările formulate în cauză Deși prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 17 octombrie 2019, intimații Primarul General al Municipiului București și Municipiul București au solicitat admiterea recursului, prin concluziile orale susținute în fața instanței cu ocazia dezbaterilor, reprezentantul conventional al acestora a solicitat respingerea recursului. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și decizia recurată, în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de B. S.R.L. este nefondat, pentru următoarele considerente: Cu caracter prealabil, Înalta Curte reține că, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a învederat că, procedural, pronunțând o decizie definitivă, prima instanță a încălcat dispozitiile art. 513 alin. (6) C. proc. civ., lipsind-o practic de o etapă procesuală la care avea dreptul și, totodată, prima instanță a respins cererea de revizuire cu încălcarea prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Or, Înalta Curte reține, în ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 513 alin. (6) C. proc. civ., că această chestiune s-a rezolvat, în sensul că urmează a fi analizat pe fond recursul formulat de B. S.R.L., astfel că nu se mai poate susține că recurenta a fost privată de această etapă procesuală la care era îndrituită. În ceea ce privește criticile privind greșita aplicare a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., se are în vedere că aceastea nu reprezintă critici subsumate cazului de casare indicat, ci se circumscriu prevederilor pct. 8 al aceluiași articol, respectiv cazului de casare care sancționează greșita interpretare și aplicare a normelor de drept material incidente cauzei, criticile urmând a fi analizate din această perspectivă. Criticile formulate în susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prin care recurenta a arătat, în esență, că decizia recurată a fost pronunțată cu interpretarea/aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente în cauză, respectiv art. 509 alin. (1) pct. 8 și ale art. 430 și art. 431 din C. proc. civ., precum și art. 18 din Legea nr. 554/2004, sunt nefondate. Recurenta a apreciat că în mod greșit prima instanță nu a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând că există o încălcare a autorității de lucru judecat în sensul dispozițiilor art. 430 C. proc. civ. Potrivit art. 430 C. proc. civ.: "(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează în tot sau în parte fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul precum și considerentele pe care se sprijină inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă". Prin cererea de revizuire aceasta a invocat încălcarea autorității de lucru judecat cu privire la chestiunea litigioasă a legalității emiterii avizului nr. 1123/Z/7. XI.2012, aviz care a stat la baza autorizației de desființare nr. x/2 octombrie 2013, autorizație anulată prin decizia nr. 2758/16.06.2007, motivul de anulare fiind nelegalitatea emiterii avizului nr. 1123/Z/7. XI.2012. Recurenta susține că prima instanță nu a ținut cont de faptul că legalitatea emiterii avizului nr. 1123/Z/7. XI.2012 pe aspectul autorității competente să-l emită ca act preparator este o chestiune tranșată și care a intrat în autoritatea de lucru judecat conform art. 430 alin. (2) C. proc. civ., fiind o chestiune litigioasă care a fost rezolvată prin hotărâri anterioare, respectiv sentința civilă nr. 379/24.01.2013, pronunțată de Tribunalul București, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1087/11.03.2013 a Curții de Apel București. Recurenta mai arată că în cadrul acestor dosare soluționate anterior în anul 2013 în cadrul unei cereri de suspendare conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, cerere de suspendare formulată de intimata A., instanțele au analizat legalitatea actului administrativ a cărui anulare se solicită, respectiv avizul nr. 1123, sub aspectul competenței autorității care l-a emis conform legii și prin soluția de respingere definitivă a cererii de suspendare au rezolvat o chestiune litigioasă a legalității Avizului, chestiune intrată în autoritatea de lucru judecat în raport de dispozițiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ. și care nu mai putea fi pusă în discuție într-un litigiu ulterior, fără a fi încălcată această autoritate. Contrar susținerilor recurentei, Înalta Curte constată că în mod corect a reținut prima instanță că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deoarece decizia civilă nr. 2758 din 16 iunie 2017 nu a încălcat autoritatea de lucru judecat în sensul dispozițiilor art. 430 alin. (1) și (2) C. proc. civ., în cauză neexistând o chestiune litigioasă tranșantă definitiv prin hotărârile anterioare invocate de recurentă. Aceasta deoarece problema legalității Avizului nr. x/2012 nu a fost rezolvată printr-o hotărâre definitivă, ipoteză care să reprezintă o chestiune litigioasă rezolvată cu autoritate de lucru judecat prin hotărârile din 2013. Hotărârile din 2013, sentința civilă 379/2013 și decizia nr. 1089/2013 au analizat aparența de legalitate a Avizului nr. 1123 pe aspectul contestat al competenței Direcției de Cultură a Municipiului București, în cadrul unei cereri de suspendare formulată conform art. 14 din Legea nr. 554/2004. Hotărârile invocate prin care s-a analizat suspendarea ca măsură provizorie nu pot avea autoritate de lucru judecat asupra fondului soluționat ulterior prin hotărârea a cărei revizuire se solicită. Instanța de control judiciar are în vedere că potrivit art. 430 alin. (3) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului". Astfel, faptul că instanța investită cu o cerere de suspendare formulată în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004 a verificat aparența de legalitate a Avizului nr. 1123 și a constatat că motivele de suspendare nu sunt de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ a cărui suspendare a fost solicitată, nu reprezintă o soluționare definitivă a chestiunii litigioase a legalității Avizului nr. x/2012, ca act care a stat la baza emiterii autorizației de desființare anulată prin decizia nr. 2758/16.06.2017. Această chestiune nu a fost rezolvată definitiv deoarece nu putea primi o atare dezlegare în cadrul unei cereri provizorii de suspendare și astfel nu putea intra în autoritatea de lucru judecat conform art. 430 (1) și (2) C. proc. civ. și, prin urmare, nu putea fi opusă ca atare în litigiul de fond soluționat prin decizia civilă nr. 2758/2017. Neexistând autoritate de lucru judecat cu privire la legalitatea emiterii Avizului nr. 1123/Z/7. XI.2012, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea contestată prin cererea de revizuire formulată în cauză, nefiind pronunțată prin încălcarea autorității de lucru judecat a hotărârilor din anul 2013. În anul 2013 instanțele s-au pronunțat pe o cerere de suspendare care a avut ca obiect Avizul nr. x/2012 sau pe o acțiune directă formulată împotriva aceluiași act apreciată ca inadmisibilă și respinsă ca atare, hotărâri ce nu au soluționat definitiv chestiunea litigioasă a legalității emiterii Avizului nr. x/2012. În consecință, ulterior, în cadrul litigiului pe fond care avea ca obiect anularea autorizației de desființare și anularea Avizului nr. x/2012 ca act preparator, instanța, prin hotărârea a cărei revizuire se solicită în prezenta cauză s-a pronunțat fără a încălca dispozițiile art. 430 alin. (1) și (2) C. proc. civ. În concluzie, Înalta Curte constată că decizia recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente în cauză. Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (6) și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1551 din 15 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosarul nr. x/2017, ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,