ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3394/2025

Ședința publică din data de 12 iunie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 24.09.2021 sub nr. x/2021, reclamanții A. și B. au solicitat în contradictoriu cu pârâții C., Municipiul București și Primarul Municipiului București, anularea autorizației de construire nr. x din 24.04.2017 eliberată de Primăria Municipiului București, obligarea pârâtului C. să desființeze construcțiile ridicate cu nerespectarea distanței față de linia de hotar conform art. 612 și 615 C. civ., în termen de maxim 6 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii și, în caz de refuz a executării obligației anterioare, autorizarea reclamanțiilor să efectueze lucrările de mai sus pe cheltuiala pârâtului C., cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 1993/08.04.2022 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția tardivității invocată din oficiu, a fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București ca fiind introdusă în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă și a fost respinsă în rest acțiunea formulată de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului București și C., ca tardiv formulată.

Prin decizia civilă nr. 2216/13.10.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2021 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins recursul recurenților-reclamanți B. și A., ca nefondat, iar împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare contestatorii A. și B..

Prin decizia civilă nr. 1313 din 21 iunie 2024 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondate excepția inadmisibilității, invocată de intimați, precum și contestația în anulare formulată de către contestatorii-reclamanți A. și B., în contradictoriu cu intimații-pârâți Primarul Municipiului Bucuresti, și C., obligând contestatorii să achite intimatului C. suma de 5985 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată aferente.

Împotriva ultimei decizii menționate a declarat recurs recurentul A., solicitând anularea hotărârii pronunțate de curtea de apel.

Intimații C. și Primarul Municipiului București au depus întâmpinare, în cuprinsul căreia au invocat excepția inadmisibilității recursului promovat.

Analizând cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului invocată de intimați, Înalta Curte reține următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituția României, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

C. proc. civ. reglementează căile de atac ordinare și extraordinare ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești, prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga, iar în cuprinsul art. 457 alin. (1) reglementează principiul legalității căii de atac, statuând că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și în termenele stabilite de aceasta.

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă, așadar, că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu reglementează o astfel de posibilitate, respectiv o cale de atac neprevăzută de lege, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesuale civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice. Totodată, principiul legalității căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

În prezenta cauză, recurentul A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1313 din 21 iunie 2024 prin care Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată contestația în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 2216/13.10.2023 pronunțate în dosarul nr. x/2021, hotărârea fiind definitivă potrivit dispozițiilor art. 508 alin. (4) C. proc. civ.. De altfel, dispozitivul deciziei conține și această mențiune, a caracterului definitiv al hotărârii pronunțate.

Având în vedere dispozițiile art. 634 C. proc. civ. care definesc noțiunea de hotărâre definitivă, dar și pe cele ale art. 483 alin. (1) din același cod, care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, se apreciază că decizia curții de apel nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității invocată de intimați și va respinge ca inadmisibil recursul formulat.

Totodată, reținând culpa procesuală a recurentului A., în temeiul dispozițiilor art. 453 C. proc. civ. Înalta Curte îl va obliga pe acesta să plătească intimatului C. cheltuieli de judecată în cuantum de 2.000 RON, reprezentând onorariu avocat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității recursului.

Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 1313 din 21 iunie 2024 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Obligă recurentul A. să plătească intimatului C. cheltuieli de judecată în cuantum de 2.000 RON, reprezentând onorariu avocat în recurs.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 12 iunie 2025.