ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3351/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3351/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 3 iunie 2021
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a atacat cu recurs decizia civilă nr. Decizia civilă nr. 2567/30.04.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2012, în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului București, prin care a fost respins recursul formulat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinței nr. 4211/17.09.2013 pronunțate de Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
Hotărârea atacată
Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 203 din 3 iunie 2019, a respins excepția tardivității, invocată din oficiu, și contestația în anulare formulată de contestator, ca neîntemeiate.
Totodată, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibilă.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., fără să indice și motivele de casare.
Procedura derulată în fața instanței de recurs
La termenul de judecată din 10 octombrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, învestită cu soluționarea recursului declarat de reclamant împotriva Deciziei nr. 203 din 3 iunie 2019, a suspendat judecata cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, astfel cum permit dispozițiile art. 242 alin. (2) din C. proc. civ.
La data de 3 iunie 2021, cauza a fost repusă pe rol pentru discutarea excepției perimării, întrucât a rămas în nelucrare timp de un an.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
În ceea ce privește cererea recurentului de repunere în termen, înregistrată la data de 5 aprilie 2021, pentru că nu i s-a comunicat încheierea din 10.10.2019, Înalta Curte constată că în C. proc. civ. de la 1865 nu este prevăzută obligația comunicării acestor hotărâri, așa încât nu este incidentă instituția repunerii în termen.
Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
Temeiul legal al soluției adoptate
Având în vedere că în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda cursul perimării, potrivit dispozițiilor art. 249 - 251 din C. proc. civ., se va face aplicarea prevederilor art. 252 alin. (1) din același cod, constatându-se din oficiu perimarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul formulat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 203 din 3 iunie 2019 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată astăzi, 3 iunie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.