ÎCCJ, Decizia nr. 167/2023

Asupra recursului de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 2282 din 8 aprilie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2020, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 4025 din 28 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, ca tardiv formulată.

Împotriva deciziei menționate la pct. 1, A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, sub nr. x/2023.

Recurentul arată că temeiul juridic al cererii de recurs este art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din C. proc. civ.

Prin memoriul de recurs, recurentul face precizări cu privire la modalitatea de formare a prezentului dosar în fața curții de apel.

Astfel, Dosarul nr. x/2020 a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție fiind format prin decizia instanței de revizuire care a avut în vedere decizia instanței de recurs. Or, învederează că niciuna dintre cele două instanțe nu a constatat existența vreunui viciu de tardivitate în cauză.

Astfel, cererea prin care a contestat Decizia civilă nr. 4025/2018 a instanței de recurs a Curții de Apel București, comunicată recurentului la 25 martie 2019, a fost înregistrată în termenul legal, la 08 aprilie 2019, iar după această dată a înaintat doar răspunsurile la întâmpinările formulate de intimații Primăria Sector 6 și B.

Având în vedere aspectele de mai sus, recurentul arată că cererile sale au îndeplinit condițiile legale de înregistrare, iar soluția pronunțată prin Decizia civilă nr. 2282 din 08 aprilie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal este neîntemeiată deoarece instanța nu a luat în considerare argumentele sale.

În continuare, recurentul prezintă istoricul cauzei și texte legale pe care le apreciază ca fiind incidente cauzei.

La termenul de judecată de la 5 decembrie 2022, instanța a suspendat cauza în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., constatând că procedura de citare este legal îndeplinită, iar părțile nu s-au prezentat la strigarea cauzei și nu au solicitat judecarea în lipsă, astfel cum permit dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 teza finală din C. proc. civ.

La 30 mai 2023, recurentul a depus, prin mail, o cerere de repunere pe rol a cauzei.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prealabil, Înalta Curte constată că recurentul își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că pct. 6 al art. 488 din C. proc. civ. a fost invocat doar formal, în memoriul de recurs neregăsindu-se critici care ar putea fi încadrate în acest motiv de casare.

Criticile privind greșita aplicare a regulilor de procedură civilă întemeiate în drept pe art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. sunt nefondate.

Motivul de recurs invocat de recurent vizează situația în care, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Potrivit art. 174 din C. proc. civ.:

"(1) Nulitatea este sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă.

(2) Nulitatea este absolută atunci când cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes public.

(3) Nulitatea este relativă în cazul în care cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes privat".

Așadar, nulitatea reprezintă principala sancțiune ce se răsfrânge asupra actelor de procedură care au fost aduse la îndeplinire cu nesocotirea dispozițiilor legale.

În esență, recurentul a criticat soluția instanței, susținând că instanța de revizuire nu a avut în vedere istoricul cauzei și modalitatea de formare a dosarului de revizuire.

Aceste susțineri sunt nefondate, urmând a fi respinse.

Înalta Curte constată că în cauză recurentul a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei civile nr. 4025/28 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a, întemeiată pe motivul prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. cu referire la invocarea contradictorialității în raport de Decizia civilă nr. 894/14 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal pronunțată în Dosarul nr. x/2009. Or competența de soluționare a acestui caz de revizuire aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție, în conformitate cu prevederile art. 510 alin. (2) teza a doua din C. proc. civ.

Se reține că în conformitate cu dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care este temeiul juridic al cererii formulate de recurentul revizuent, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, încălcarea lui atrăgând sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac.

În cauză, cererea de revizuire are ca obiect anularea Deciziei civile nr. 4025 din 28 iunie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru contrarietate de hotărâri, față de Decizia civilă nr. 894 din 14 aprilie 2011 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2009.

Ultima hotărâre judecătorească a cărei anulare se solicită prin cererea de revizuire este Decizia nr. 4025 din 28 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, care a rămas definitivă la data pronunțării, astfel cum reiese din interpretarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., potrivit cărora sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

În consecință, data pronunțării Deciziei nr. 4025 din 28 iunie 2018 este data la care această hotărâre judecătorească a rămas definitivă și marchează momentul de la care curge termenul de declarare a căii de atac extraordinare a revizuirii, neprezentând relevanță, sub acest aspect, data comunicării hotărârii, așa cum în mod eronat susține partea recurentă.

În aplicarea art. 181 alin. (1) din C. proc. civ., care reglementează calculul termenelor procedurale, termenul de o lună a curs de la 28 iunie 2018, s-a împlinit la 28 iulie 2018, care a fost o zi nelucrătoare (sâmbătă) și s-a prelungit până la 30 iulie 2018 (luni).

Or, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri a fost formulată de revizuent la 30 iulie 2019, cu depășirea termenului de o lună prevăzut de lege, sens în care Înalta Curte constată că în mod legal instanța de revizuire a reținut incidența în cauză a sancțiunii decăderii revizuentului din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac, potrivit art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.

De altfel, Înalta Curte arată că sancțiunea anulării, ca tardivă, a cererii de revizuire a intervenit ca urmare a nedeclarării în termenul legal a căii extraordinare de atac. Or, se reține că recurentul revizuent nu se poate prevala de faptul că nu și-a îndeplinit o anumită obligație procesuală - formularea în termenul legal a cererii de revizuire - pentru motivul că instanța nu a ținut cont de istoricul cauzei când a dispus formarea dosarului privind cererea de revizuire, data înregistrării dosarului x/2019 neavând nici ea vreo relevanță, sub acest aspect.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 2282 din 8 aprilie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 iunie 2023.

GGC - ED