ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 176/2026

Ședința publică din data de 04 februarie 2026

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 07.08.2025, sub nr. x/2025, petenta B.E.J. A., la cererea creditoarei B. S.R.L., a solicitat încuviințarea executării silite a debitorului C., în baza titlului executoriu reprezentat biletul la ordin seria x nr. x emis la data de 02.06.2025, precum și în baza titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin seria x nr. x emis la data de 02.06.2025.

În drept, au fost invocate prevederile art. 666 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 5435 din 21 august 2025, Judecătoria Buzău a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare executare silită în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut incidența art. 651 alin. (1) C. proc. civ., arătând că, în speță, competența teritorială de soluționare a cauzei urmează să fie stabilită prin raportare la domiciliul debitorului C., care se află la data sesizării organului de executare (07.07.2025), la adresa din situată în mun. București, astfel cum rezultă din verificarea efectuată din oficiu în baza de date D.E.P.A.B.D.

A apreciat instanța că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 112 alin. (1) din C. proc. civ. întrucât, la data de 18.07.2025, s-a dispus încuviințarea executării silite distinctă împotriva debitoarei Fabrica de Lapte Buzău S.R.L., în dosarul de executare silită nr. x/2025, prin încheierea pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul nr. x/2025.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 3 București, prin sentința civilă nr. 10657 din 27 octombrie 2025, a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive, invocată din oficiu, a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău, a constatat ivit conflictul negativ de competență și, suspendând judecata cauzei, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivare, instanța a reținut că prin cererea de executare silită, creditorul B. S.R.L. a solicitat executarea silită atât a debitoarei Fabrica de Lapte Buzău S.R.L. și a debitorului C., în temeiul titlurilor executorii: bilet la ordin din 02.06.2025 și biletul la ordin din 02.06.2025

Astfel, a apreciat că ambele cereri de încuviințare trebuie soluționate de instanța competentă pentru debitorul principal, Fabrica de Lapte Buzău S.R.L., anume Judecătoria Buzău.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul demersului judiciar îl constituie cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău, prin care petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorului C., la cererea creditoarei B. S.R.L., în baza titlurilor executorii reprezentate de biletele la ordin seria x nr. x din 02.06.2025 și seria x nr. x din data de 02.06.2025, emise de către debitoarea Fabrica de Lapte Buzău S.R.L. și avalizat de C..

Înalta Curte constată că, în speță, prin cererea formulată la data de 07 iulie 2025, creditoarea B. S.R.L. a solicitat executorului judecătoresc executarea silită a debitorilor Fabrica de Lapte Buzău S.R.L. și C., în baza titlurilor executorii reprezentate de biletele la ordin seria x nr. x din 02.06.2025 și seria x nr. x din data de 02.06.2025, fiind constituit un unic dosar de executare silită, înregistrat sub nr. x/2025 pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc A..

La data de 11 iulie 2025, BEJ A. a solicitat instanței încuviințarea executării silite, în dosarul executional nr. x/2025, în baza titlurilor executorii reprezentate de biletele la ordin seria x nr. x din 02.06.2025 și seria x nr. x din data de 02.06.2025, împotriva debitoarei Fabrica de Lapte Buzău S.R.L., cerere care a fost admisă, prin încheierea din 18.07.2025 a Judecătoriei Buzău, pronunțată în dosarul nr. x/2025.

Ulterior, la data de 07 august 2025, BEJ A., în cadrul aceluiași dosar executional nr. x/2025, a solicitat aceleiași instanțe încuviințarea executării silite și împotriva debitorului avalist C., în legătură cu această cerere fiind ivit conflictul negativ de competență.

Astfel, Judecătoria Buzău a apreciat că revine instanței de la sediul acestui debitor competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite, în timp ce Judecătoria Sectorului 3 București a apreciat că ambele cereri de încuviințare trebuie soluționate de instanța competentă pentru debitorul principal - Fabrica de Lapte Buzău S.R.L., anume Judecătoria Buzău.

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 666 alin. (1) C. proc. civ., în maxim 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita instanței de executare încuviințarea executării silite.

În conformitate cu art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ.:

"Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Alin.(3) al acestui articol a atribuit instanței de executare competența de soluționare a cererilor de încuviințare a executării silite, a contestațiilor la executare, precum și a oricăror alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

În cauză, creditoarea B. S.R.L. a solicitat încuviințarea executării silite, simultan, printr-o unică cerere, formulată atât împotriva debitorului Fabrica de Lapte Buzău S.R.L., cu sediul în jud. Buzău, cât și împotriva avalistului C. În considerarea acestei cereri a fost constituit dosarul executional nr. x/2025 pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc A..

Constituirea unui singur dosar sau a două dosare de executare silită reprezintă o opțiune a creditorului, care poate stabili cadrul procesual execuțional, drept componentă a principiului disponibilității, prin raportare la limitele stabilite prin titlul executoriu, potrivit dispozițiilor art. 648 alin. (1) din C. proc. civ. care reglementează posibilitatea creditorului de a urmări, în condițiile legii, în limita creanței și accesoriilor acesteia, concomitent sau, după caz, separat, și bunurile terților care au garantat plata datoriilor debitorului. În acest caz, dispozițiile privitoare la drepturile și obligațiile debitorului se aplică în mod corespunzător și terților garanți, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel".

Astfel cum rezultă din dispozițiile art. 106 raportat la cele ale art. 33 și 35 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, avalistul intervine pentru a întări încrederea în titlul emis și se obligă solidar cu ceilalți semnatari la plata sumei de bani, obligația sa fiind valabilă chiar dacă obligația pe care a garantat-o ar fi nulă din orice altă cauză decât un viciu de formă.

Conform art. 106 coroborat cu art. 5 alin. (1) din lege, avalistul este ținut în același mod ca persoana pentru care a garantat. Dacă avalul a fost dat pentru tras, avalistul deține un obligat direct la fel ca și trasul, iar împotriva lui posesorul va exercita acțiunea cambială directă/executarea cambială.

De asemenea, potrivit prevederilor art. 106 raportat la art. 52 alin. (1) și (2) din același act normativ, "Trăgătorul, acceptantul, girantul și avalistul cambiei sunt ținuți solidar față de posesor", posesorul având "drept de urmărire împotriva tuturor acestor persoane individual sau colectiv, fără a fi ținut să observe ordinea în care s-au obligat".

În considerarea acestor norme legale, avalistul este ținut în același mod ca și persoana pentru care a garantat, avalul fiind o garanție autonomă prin care avalistul se obligă solidar cu emitentul la plată, deținătorul biletului la ordin având dreptul de a urmări emitentul și avalistul, fie individual, fie împreună.

Prin urmare, ambii pârâți sunt considerați debitori principali, întrucât posesorul se poate îndrepta împotriva debitorului ori avalistului, deopotrivă, fără a fi ținut să observe ordinea în care s-au obligat.

Așadar, în acest context, în care executarea silită îi vizezază pe ambii debitori menționați în titlul executoriu, dat fiind că aceasta a fost opțiunea creditorului, de a formula o singură cerere de executare silită, iar executorul judecătoresc a constituit un singur dosar de executare, văzând și faptul că avalistul răspunde întocmai ca și un debitor principal, Înalta Curte urmează a avea în vedere normele generale aplicabile cererilor de încuviințare a executării silite formulate împotriva unor debitori multipli.

Or, în materia executării silite, în absența unui text de lege special care să determine instanța de executare competentă în caz de pluralitate de debitori principali având sedii/domicilii diferite, sunt aplicabile prin analogie dispozițiile art. 112 alin. (1) teza I din C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia, text legal ce reglementează prorogarea legală de competență în cazul coparticipării procesuale pasive. De asemenea, sunt incidente și prevederile art. 116 din același act normativ prin care se statuează că, în cazul competenței teritoriale alternative, reclamantul este cel îndreptățit să aleagă o instanță dintre mai multe instanțe deopotrivă competente.

Interpretarea istorico-teleologică a textelor legale menționate trebuie să pornească de la finalitatea urmărită de legiuitor la adoptarea respectivelor norme. Rațiunea care a justificat o competență alternativă în privința cererii de chemare în judecată, se menține și cu privire la cererea de încuviințare a executării silite.

În cauză, deși sediul debitoarei din sat Pleșești și, respectiv domiciliul avalistului din București atrag competența unor instanțe diferite, petentul BEJ A. a ales să introducă cererea de încuviințare a executării silite pe rolul Judecătoriei Buzău, ca instanță competentă în raport cu sediul debitoarei Fabrica de Lapte Buzău, prevalându-se, în mod legal, de dispozițiile reglementate de art. 112 alin. (1) teza I și art. 116 din C. proc. civ.

Mai mult decât atât, Înalta Curte nu poate să nu observe și faptul că, prin încheierea civilă din 18.07.2025, pronunțată în dosarul nr. x/2025 de către Judecătoria Buzău, a fost încuviințată executarea silită împotriva debitoarei Fabrica de Lapte Buzău, pornită în dosarul execuțional nr. x/2025, la cererea creditoarei B. S.R.L., în baza titlurilor executorii constând în biletele la ordin seria x nr. x din 02.06.2025 și seria x nr. x din data de 02.06.2025, în vederea recuperării creanței rezultând din titlurile executorii, la care se adaugă cheltuielile de executare silită, prin oricare din modalitățile prevăzute de lege.

Astfel, a fost deja stabilită instanța de executare competentă să se pronunțe asupra cererii de încuviințare a executării silite în privința respectivelor titluri executorii.

În acest context, se reține că, prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, stabilind că instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, a statuat, prin considerentele decisive în sensul că ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreagă durată a procedurii execuționale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanță nu va putea fi apreciată drept instanță de executare, motiv pentru care, exceptând derogările anume prevăzute, toate cererile și incidențele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare.

Totodată, se arată că actuala reglementare, o dată cu modificarea prevederilor art. 650, 651, 713 și 818 din C. proc. civ., prin Legea nr. 134/2014, nu mai permite situația excepțională a pluralității de instanțe de executare, eliminându-se, astfel, riscul de a se ajunge în situația în care, cu priviră la același raport juridic, să fie pronunțate coluții contrare de către instanțe diferite.

Aplicând mutatis mutandis aceste considerente în situația concretă a cazului dedus judecății, în care există o pluralitate de debitori, un singur dosar de executare și aceleași titluri executorii, fiind deja încuviințată executarea silită pentru unul din debitori, se poate considera că instanța de executare a fost deja fixată.

Așadar, cum cererea de încuviințare a executării silite declanșată împotriva debitoarei Fabrica de Lapte Buzău fost admisă de Judecătoria Buzău, nefiind incidentă o ipoteză de excepție, în sensul art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., care să justifice determinarea competenței în speță, în raport cu alte criterii, competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite împotriva debitorului avalist C., în legătură cu aceleași titluri executorii, se va stabili în favoarea judecătoriei care a încuviințat și prima cerere de executare silită în același dosar execuțional, ca instanță de executare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Buzău este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 04 februarie 2026, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.