Decizia nr. 62/2026 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept — chestiunea de drept: de principiu a chestiunii de drept: Dacă în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1.381 alin. (2) și (3) din Codul civil, art. 1.531 alin. (1), (2) și (3) din Codul civil, art. 1.535 alin. (1) din Codul civil…

S-a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 3.237/201/2023, prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a chestiunii de drept: Dacă în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1.381 alin. (2) și (3) din Codul civil, art. 1.531 alin. (1), (2) și (3) din Codul civil, art. 1.535 alin. (1) din Codul civil și ale art. 25 raportat la art. 397 din Codul de procedură penală, în cazul răspunderii civile delictuale, repararea integrală a prejudiciilor materiale și morale produse prin accidente de circulație presupune stabilirea dobânzilor legale penalizatoare de la data producerii accidentului sau de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedură penală și ale art. 34 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința a fost prezidată de către președintele Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, doamna judecător Eleni Cristina Marcu.

La ședința de judecată a participat doamna Monica Eugenia Ungureanu, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de doamna procuror Eucarie Ecaterina Nicoleta, din cadrul Secției judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, învederând obiectul Dosarului nr. 2.555/1/2025, aflat pe rolul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, precum și faptul că s-au comunicat puncte de vedere asupra problemei de drept în discuție de către curțile de apel, departamentele de drept public din cadrul facultăților de drept și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În continuare, s-a învederat că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorul-raportor, care a fost comunicat procurorului și părților, potrivit dispozițiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală.

Președintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, constatând că nu sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat, a solicitat doamnei procuror să susțină punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la problema supusă dezbaterii în Dosarul nr. 2.555/1/2025.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul referitor la chestiunea de drept supusă dezlegării, a susținut că o apreciază ca inadmisibilă, dat fiind că nu sunt îndeplinite toate condițiile expres prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, respectiv chestiunea de drept ce face obiectul sesizării a primit deja o rezolvare printr-un mecanism prioritar, recursul în interesul legii. Astfel, prin Decizia nr. 3 din data de 23 februarie 2026, pronunțată în Dosarul nr. 2.319/1/2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 223 din 23 martie 2026, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a statuat asupra unei chestiuni de drept similare, stabilind că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 19 alin. (1) și (5) din Codul de procedură penală, coroborate cu cele ale art. 1.381, 1.385, 1.386, art. 1.523 alin. (2) lit. e) și art. 1.535 alin. (1) din Codul civil și ale art. 1 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiarfiscale în domeniul bancar, în cazul acordării unor despăgubiri materiale și/sau morale pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin săvârșirea unei fapte ilicite, indiferent dacă este prevăzută sau nu ca infracțiune, data de la care curge dobânda legală penalizatoare aferentă despăgubirilor acordate este data producerii prejudiciului.

Președintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a declarat dezbaterile închise, reținându-se dosarul în pronunțare. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Prin Încheierea din data de 9 decembrie 2025, pronunțată în Dosarul nr. 3.237/201/2023, Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 475 din Codul de procedură penală, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile privind următoarea chestiune de drept: Dacă în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1.381 alin. (2) și (3) din Codul civil, art. 1.531 alin. (1), (2) și (3) din Codul civil, art. 1.535 alin. (1) din Codul civil și ale art. 25 raportat la art. 397 din Codul de procedură penală, în cazul răspunderii civile delictuale, repararea integrală a prejudiciilor materiale și morale produse prin accidente de circulație presupune stabilirea dobânzilor legale penalizatoare de la data producerii accidentului sau de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul art. 476 alin. (2) din Codul de procedură penală, s-a dispus suspendarea judecării cauzei până la pronunțarea hotărârii prealabile. II. Dispozițiile legale relevante Codul civil Art. 1.381. - Obiectul reparației (1) Orice prejudiciu dă dreptul la reparație. (2) Dreptul la reparație se naște din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat. (3) Dreptului la reparație îi sunt aplicabile, de la data nașterii sale, toate dispozițiile legale privind executarea, transmisiunea, transformarea și stingerea obligațiilor. Art. 1.385. - Întinderea reparației (1) Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel. (2) Se vor putea acorda despăgubiri și pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică. (3) Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câștigul pe care în condiții obișnuite el ar fi putut să îl realizeze și de care a fost lipsit, precum și cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului. (...) Art. 1.386. - Formele reparației (1) Repararea prejudiciului se face în natură, prin restabilirea situației anterioare, iar dacă aceasta nu este cu putință ori dacă victima nu este interesată de reparația în natură, prin plata unei despăgubiri, stabilite prin acordul părților sau, în lipsă, prin hotărâre judecătorească. (2) La stabilirea despăgubirii se va avea în vedere, dacă prin lege nu se prevede altfel, data producerii prejudiciului. (...) (4) În cazul prejudiciului viitor, despăgubirea, indiferent de forma în care s-a acordat, va putea fi sporită, redusă sau suprimată, dacă, după stabilirea ei, prejudiciul s-a mărit, s-a micșorat ori a încetat. Art. 1.523. - Întârzierea de drept în executarea obligației (2) De asemenea, debitorul se află de drept în întârziere în cazurile anume prevăzute de lege, precum și atunci când: (...) e) obligația se naște din săvârșirea unei fapte ilicite extracontractuale. Art. 1.535. - Daunele moratorii în cazul obligațiilor bănești (1) În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic. (...) Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, aprobată prin Legea nr. 43/2012, cu completările ulterioare (O.G. nr. 13/2011)

Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori a fost învestită, în ultimul grad de jurisdicție, cu soluționarea apelurilor declarate de apelanții părți civile și apelanta parte responsabilă civilmente împotriva Sentinței penale nr. 269/19.08.2025, pronunțată de Judecătoria Calafat în Dosarul nr. 3.237/201/2023.

Prin sentința penală atacată, prima instanță a hotărât, printre altele: În temeiul art. 397 alin. (1) din Codul de procedură penală raportat la art. 25 din Codul de procedură penală, la art. 1.357 și art. 1.385 din Codul civil și la art. 10, 11 și 14 din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 132/2017), a admis în parte acțiunile civile formulate de părțile civile A, B, C și D. A fost obligată partea responsabilă civilmente E să achite următoarele sume părților civile, cu titlul de daune morale, în echivalent în lei la data plății: părții civile A - suma de 80.000 de euro; părții civile B - suma de 80.000 de euro; părții civile C - suma de 50.000 de euro; părții civile D - suma de 20.000 de euro. A fost obligată partea responsabilă civilmente E să achite părții civile A suma de 26.935 de lei, cu titlu de daune materiale. A fost obligată partea responsabilă civilmente să achite părților civile dobânda legală aferentă sumelor cu titlul de daune morale la a căror plată partea responsabilă civilmente a fost obligată, în cuantumul prevăzut de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, începând cu momentul rămânerii definitive a sentinței și până la data achitării efective a daunelor morale. A fost obligată partea responsabilă civilmente să achite părții civile A dobânda legală aferentă daunelor materiale la a căror plată partea responsabilă civilmente a fost obligată, în cuantumul prevăzut de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, după cum urmează: pentru suma de 101 lei, începând cu data de 6.09.2022 și până la data plății efective; pentru sumele de 500 de lei și 60 de lei, începând cu data de 7.09.2022 și până la data plății efective; pentru suma de 1.750 de lei, începând cu data de 12.09.2022 și până la data plății efective; pentru suma de 7.000 de lei, începând cu data de 26.09.2022 și până la data plății efective; pentru sumele de 782,5 lei și 547,50 lei, începând cu data de 6.10.2022 și până la data plății efective; pentru sumele de 708 lei și 486 de lei, începând cu data de 7.10.2022 și până la data plății efective; pentru suma de 2.000 de lei, începând cu data de 11.10.2022 și până la data plății efective; pentru suma de 5.000 de lei, începând cu data de 12.10.2022 și până la data plății efective; pentru suma de 5.000 de lei, începând cu data de 13.10.2022 și până la data plății efective; pentru suma de 3.000 de lei, începând cu data de 4.11.2022 și până la data plății efective. A fost obligată partea responsabilă civilmente E ca, în caz de neplată a sumelor principale stabilite cu titlul de despăgubiri, să achite părților civile penalități în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere, calculate în legătură cu sumele principale reprezentând despăgubiri morale și materiale, începând cu a 10-a zi de la momentul primirii de către partea responsabilă civilmente a hotărârii judecătorești definitive ce va fi pronunțată în cauză și până la achitarea sumelor principale.

Împotriva sentinței penale menționate au declarat apel părțile civile și partea responsabilă civilmente.

La termenul din data de 9 decembrie 2025, instanța de apel, din oficiu, a solicitat, în baza art. 475 din Codul de procedură penală, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept: dacă în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1.381 alin. (2), (3) din Codul civil, art. 1.531 alin. (1), (2) și (3) din Codul civil, art. 1.535 alin. (1) din Codul civil și ale art. 25 raportat la art. 397 din Codul de procedură penală, în cazul răspunderii civile delictuale, repararea integrală a prejudiciilor materiale și morale produse prin accidente de circulație presupune stabilirea dobânzilor legale penalizatoare de la data producerii accidentului sau de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Completul de judecată a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, constatând îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală. IV. Punctul de vedere al completului care a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării, instanța de trimitere a apreciat că soluționarea cauzei depinde în mod direct de interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1.381 alin. (2) și (3) din Codul civil, art. 1.531 alin. (1), (2) și (3) din Codul civil, art. 1.535 alin. (1) din Codul civil și ale art. 25 raportat la art. 397 din Codul de procedură penală.

Curtea de apel a reținut că prin cererea de constituire de parte civilă s-a solicitat acordarea daunelor materiale și morale, plata dobânzii legale aferente acestor sume începând cu data producerii accidentului de circulație până la data plății efective.

Legea nr. 132/2017, în vigoare la data producerii accidentului de circulație, se referă la acordarea de despăgubiri, acestea având o componentă materială și una morală.

În privința dobânzii legale, legiuitorul a clasificat cele două tipuri de dobânzi, prin O.G. nr. 13/2011, în două categorii: remuneratorie și penalizatoare.

Prin raportare la prevederile art. 1 alin. (1) și (3) din O.G. nr. 13/2011, precum și ale art. 3 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 13/2011, în ceea ce privește calculul dobânzii, s-a reținut că, în speță, dobânda legală a fost solicitată pentru neîndeplinirea la scadență a obligației reparării prejudiciului produs persoanelor păgubite prin accident de circulație, care constituie fapt juridic ilicit, și nu ca o plată pentru restituirea unui împrumut, rezultând că dobânda legală solicitată este una penalizatoare.

Prin raportare la art. 10 din O.G. nr. 13/2011 și art. 1.535 alin. (1) din Codul civil, conform principiului reparației integrale a prejudiciului, persoana păgubită este îndreptățită să pretindă repararea întregului prejudiciu, atât efectiv (damnum emergens), cât și beneficiul nerealizat (lucrum cessans), care, în cazul obligațiilor bănești, este prezumat de legiuitor, în conformitate cu prevederile art. 1.385 alin. (3) și art. 1.535 din Codul civil, la nivelul dobânzii legale.

În cazul executării cu întârziere a obligației de plată a sumei de bani, indiferent de izvorul contractual sau delictual al obligației, daunele-interese sub forma dobânzii legale se datorează fără a se face dovada vreunui prejudiciu și fără ca principiul reparării integrale a prejudiciului să poată fi nesocotit.

Opinia Parchetului a fost în sensul că practica judiciară este contradictorie, în sensul că, pe de o parte, se consideră ca moment al acordării dobânzilor pentru despăgubirile materiale sau morale acela al rămânerii definitive al hotărârii, moment în care creanțele devin certe, lichide și exigibile, iar, pe de altă parte, sunt situații în care se consideră că momentul de debut al curgerii dobânzilor pentru despăgubirile morale și materiale, raportat la dispozițiile legale menționate, este acela al producerii evenimentului ce a generat delictul ce atrage răspunderea în cauză.

Părțile civile au susținut în motivele de apel că plata dobânzii legale penalizatoare aferente daunelor morale trebuie calculată de la data producerii accidentului și până la data plății efective, prin raportare la dispozițiile art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, coroborat cu art. 1.381 din Codul civil.

Partea responsabilă civilmente a susținut că dobânzile aferente daunelor materiale sunt datorate de la data la care creanța celui îndreptățit devine certă, lichidă și exigibilă, astfel putând fi executată, adică de la data la care creanța este stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă. V. Examenul jurisprudenței în materie A. Jurisprudența națională relevantă

S-a solicitat punctul de vedere al instanțelor de judecată asupra chestiunii de drept supuse dezlegării.

În urma consultării materialelor transmise de către instanțele de judecată s-a constatat că a fost identificată o orientare majoritară, în care se consideră că în interpretarea dispozițiilor art. 1.381 alin. (2) și (3) din Codul civil, art. 1.531 alin. (1), (2) și (3) din Codul civil, art. 1.535 alin. (1) din Codul civil și ale art. 25 raportat la art. 397 din Codul de procedură penală, în cazul răspunderii civile delictuale, repararea integrală a prejudiciilor materiale și morale produse prin accidente de circulație presupune stabilirea dobânzilor legale penalizatoare de la data producerii accidentului, în cazul daunelor materiale, și de la data rămânerii definitive a hotărârii, în cazul daunelor morale.

În acest sens au fost exprimate puncte de vedere de către curțile de apel Alba Iulia, Bacău, Brașov, Craiova, Cluj, Galați, Iași 1 , Pitești, Ploiești, Oradea, Suceava, Timișoara, Târgu Mureș 2 . 1 Opinia Curții de Apel Iași - Secția penală este parțial în sensul de mai sus, respectiv doar pentru daunele morale, pentru care dobânda legală penalizatoare se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii. 2 Opiniile curților de apel Timișoara și Târgu Mureș sunt parțial în sensul de mai sus, respectiv doar pentru prejudiciul moral, pentru care dobânda legală penalizatoare se stabilește de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În cea de-a doua orientare (printre care și Curtea de Apel București, o opinie a Curții de Apel Cluj - Secția a II-a civilă, Tribunalul Arad, Tribunalul Neamț) s-a apreciat că dobânda legală, atât pentru daunele materiale, cât și pentru cele morale, curge de la data săvârșirii faptei ilicite, întrucât, potrivit art. 1.381 alin. (2) și (3), coroborat cu art. 1.535 alin. (1) din Codul civil, în cazul răspunderii civile delictuale, dobânda curge de drept de la data producerii faptei ilicite, iar nu de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești prin care au fost stabilite despăgubirile civile. B. Jurisprudența relevantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție

Direcția legislație, studii, documentare și informatică juridică din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție a comunicat că pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție este înregistrat Dosarul nr. 2.319/1/2025, având ca obiect recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel București, în vederea pronunțării asupra următoarei probleme de drept: "Data de la care curge dobânda legală în cazul răspunderii civile delictuale, în cazul în care persoana vătămată s-a constituit parte civilă în mod legal în procesul penal și a solicitat daune materiale și daune morale, dar și acordarea dobânzii legale de la data săvârșirii infracțiunii/faptei ilicite."

În urma evaluării jurisprudenței instanței supreme au fost identificate următoarele hotărâri judecătorești considerate ca fiind relevante pentru problema de drept ce face obiectul sesizării: - Decizia nr. 18 din 23 octombrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii; Decizia nr. 1 din 15 februarie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii; Decizia nr. 25 din 9 mai 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept; Decizia nr. 86 din 20 noiembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept; - în jurisprudența Secției penale: Decizia nr. 159/A/2017, Decizia nr. 62/A/2020, Decizia nr. 227/A/2023, Decizia nr. 350/A/2024 și Decizia nr. 209/A/2025; - în jurisprudența Secției I civile: Decizia nr. 992/2017, Decizia nr. 1.910/2017, Decizia nr. 1.199/2018 și Decizia nr. 910/2019, Decizia nr. 2.379/2024, Decizia nr. 703/2023, Decizia nr. 723/2022, Decizia nr. 2.308/2022, Decizia nr. 244/2020 și Decizia nr. 1.063/2020; - în jurisprudența Secției a II-a civile: Decizia nr. 41/2021, Decizia nr. 995/2020 și Decizia nr. 744/2019, Decizia nr. 1.107/2023, Decizia nr. 2.695/2022, Decizia nr. 1.353/2021, Decizia nr. 1.583/2021, Decizia nr. 2.229/2021, Decizia nr. 1.655/2020, Decizia nr. 907/2020 și Decizia nr. 995/2020.

S-a mai menționat că în cadrul ședinței Secției a II-a civile din data de 22 noiembrie 2021 a fost supusă dezbaterii problema de drept privind posibilitatea acordării de dobânzi la despăgubirile materiale și morale acordate în litigiile împotriva asigurătorilor de răspundere civilă auto, tipul de dobândă aplicabilă - remuneratorie sau penalizatoare, data de la care se poate acorda dobânda în cazul despăgubirilor materiale, respectiv al daunelor morale. În urma discuțiilor purtate s-a hotărât, cu majoritate, că, în materie delictuală, repararea componentei prejudiciului referitoare la câștigul de care cel prejudiciat a fost lipsit (lucrum cessans) se poate realiza prin obligarea societății de asigurare la plata de daune-interese moratorii către terțul păgubit, sub forma dobânzii legale penalizatoare prevăzute de O.G. nr. 13/2011, calculată de la data producerii prejudiciului, cu precizarea că această dobândă trebuie stabilită până la data la care despăgubirea este cuantificată, fie amiabil, fie prin hotărâre judecătorească, după care încep să opereze penalitățile. VI. Opinia specialiștilor consultați

În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată specialiștilor în drept penal opinia asupra chestiunii de drept supuse examinării.

Departamentul de Drept Public - specialiștii din Catedra de drept penal a Facultății de Drept din cadrul Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași au formulat punctul de vedere conform căruia, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1.381 alin. (2) și (3) din Codul civil, art. 1.531 alin. (1), (2) și (3) din Codul civil, art. 1.535 alin. (1) din Codul civil și ale art. 25 raportat la art. 397 din Codul de procedură penală, în cazul răspunderii civile delictuale, repararea integrală a prejudiciilor materiale și morale produse prin accidente de circulație presupune stabilirea dobânzilor legale penalizatoare de la data producerii accidentului, respectiv de la data cauzării prejudiciului.

În argumentare s-a opinat că, prin raportare la dispoziția art. 1.381 alin. (2) din Codul civil, dreptul la reparație se naște din ziua cauzării prejudiciului. Ziua cauzării prejudiciului poate să fie chiar data producerii accidentului sau o dată ulterioară acestuia (de exemplu, în cazul în care victima efectuează cheltuieli la date ulterioare).

Din ziua producerii prejudiciului, obligația de reparare a prejudiciului este nu numai născută, dar este și exigibilă. Prin urmare, dobânda legală penalizatoare definită de dispozițiile art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011, în cazul obligației de reparare a prejudiciului provocat prin săvârșirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudiciu, este datorată începând cu data producerii prejudiciului, aspect care se conciliază cu principiul reparării integrale a prejudiciului evocat de dispozițiile art. 1.385 alin. (1) din Codul civil.

Prin punctul de vedere exprimat de către Departamentul de Drept Privat al Facultății de Drept a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca s-a comunicat că data de la care curge dobânda legală în cazul răspunderii civile delictuale, în cazul în care persoana vătămată s-a constituit parte civilă în mod legal în procesul penal și a solicitat daune materiale și daune morale, dar și acordarea dobânzii legale de la data săvârșirii infracțiunii/faptei ilicite, este, în principiu, data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, cu excepția despăgubirilor care nu presupun evaluarea și lichidarea de către instanță, întrucât au cuantumul determinat anterior hotărârii definitive; în acest din urmă caz, instanța poate acorda cu titlu de daune-interese compensatorii, reprezentând beneficiu nerealizat, dobânzi legale la nivelul dobânzii legale remuneratorii, calculate de la data la care sumele au fost pierdute sau cheltuite de victimă în vederea înlăturării pagubei.

În argumentare, s-a invocat faptul că, întrucât cuantumul creanței este fixat de instanță, obligația de plată a despăgubirii nu poate avea scadența mai devreme de data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești. Hotărârea judecătorească nu retroactivează sub acest aspect. Prin urmare, cu privire la sumele stabilite de instanță cu titlu de daune-interese compensatorii și daune morale, nu poate fi obligat debitorul la dobânzi legale cu titlu de daune-interese moratorii decât de la data rămânerii definitive a hotărârii. VII. Punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la problema de drept ce formează obiectul sesizării

S-a concluzionat că se impune respingerea ca inadmisibilă a sesizării, întrucât nu este îndeplinită cea de-a treia condiție impusă de art. 475 din Codul de procedură penală, cu referire la absența unui recurs în interesul legii pe rol cu privire la aceeași chestiune de drept. Astfel, prin această ultimă condiție de admisibilitate, s-a consfințit caracterul subsidiar al hotărârii prealabile față de mecanismul recursului în interesul legii, întrucât acesta din urmă are un domeniu de aplicabilitate mai extins, legiuitorul statuând că, în cazul în care există aceeași chestiune de drept invocată, concomitent, prin intermediul ambelor mecanisme de unificare, interpretarea este atribuită completului învestit cu soluționarea recursului în interesul legii.

Pe fondul chestiunii de drept s-a opinat că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1.381 alin. (2) și (3) din Codul civil, art. 1.531 alin. (1), (2) și (3) din același cod, art. 1.535 alin. (1) din Codul civil și ale art. 25 raportat la art. 397 din Codul de procedură penală, în cazul răspunderii civile delictuale, repararea integrală a prejudiciilor materiale și morale produse prin accidente de circulație presupune stabilirea dobânzilor legale penalizatoare de la data rămânerii definitive a hotărârii, întrucât doar de la acest moment creanța este certă, lichidă și exigibilă. VIII. Raportul asupra chestiunii de drept

Opinia judecătorului-raportor a fost în sensul respingerii, ca inadmisibilă, a sesizării formulate de Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori. IX. Înalta Curte de Casație și Justiție

Examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 3.237/201/2023, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorul-raportor și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, cu privire la condițiile de admisibilitate a sesizării reține următoarele: în conformitate cu dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală, "Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective și asupra căreia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

În raport cu textul legal evocat, se constată că admisibilitatea unei sesizări formulate în procedura pronunțării unei hotărâri prealabile este condiționată de îndeplinirea, în mod cumulativ, a următoarelor cerințe: - întrebarea să fie formulată în cursul judecății de un complet al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al unei curți de apel sau al unui tribunal învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță; - soluționarea pe fond a acelei cauze să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării; - existența unei veritabile chestiuni de drept, care să nu fi fost încă dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin mecanismele legale ce asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către instanțele judecătorești sau să nu facă în prezent obiectul unui recurs în interesul legii.

Raportând condițiile legale de admisibilitate la sesizarea ce face obiectul prezentei cauze, se constată că acestea nu sunt cumulativ îndeplinite.

Prin această ultimă condiție de admisibilitate s-a consfințit caracterul subsidiar al hotărârii prealabile față de mecanismul recursului în interesul legii, întrucât recursul în interesul legii are un domeniu de aplicabilitate mai extins, legiuitorul statuând că, în cazul în care există aceeași chestiune de drept invocată, concomitent, prin intermediul ambelor mecanisme de unificare, interpretarea este atribuită completului învestit cu soluționarea recursului în interesul legii.

În speță, chestiunea de drept ce face obiectul sesizării a primit deja o rezolvare printr-un recurs în interesul legii.

Astfel, prin Decizia nr. 3 din data de 23 februarie 2026, pronunțată în Dosarul nr. 2.319/1/2025, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a statuat asupra unei chestiuni de drept similare, stabilind că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 19 alin. (1) și (5) din Codul de procedură penală, coroborate cu cele ale art. 1.381, 1.385, 1.386, art. 1.523 alin. (2) lit. e), art. 1.535 alin. (1) din Codul civil și ale art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011, în cazul acordării unor despăgubiri materiale și/sau morale pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin săvârșirea unei fapte ilicite, indiferent dacă este prevăzută sau nu ca infracțiune, data de la care curge dobânda legală penalizatoare aferentă despăgubirilor acordate este data producerii prejudiciului.

În ceea ce privește sesizarea de față, aceasta are ca obiect pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: Dacă în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1.381 alin. (2), (3) din Codul civil, art. 1.531 alin. (1), (2) și (3) din Codul civil, art. 1.535 alin. (1) din Codul civil și ale art. 25 raportat la art. 397 din Codul de procedură penală, în cazul răspunderii civile delictuale, repararea integrală a prejudiciilor materiale și morale produse prin accidente de circulație presupune stabilirea dobânzilor legale penalizatoare de la data producerii accidentului sau de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Așadar, se poate lesne observa că obiectul sesizării Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este același cu cel asupra căruia s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii prin Decizia nr. 3 din 23 februarie 2026, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 223 din 23 martie 2026, și anume: data de la care curge dobânda legală penalizatoare aferentă despăgubirilor acordate pentru despăgubirile materiale și/sau morale în cazul săvârșirii unei fapte ilicite, indiferent dacă este prevăzută sau nu ca infracțiune.

Prin sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 3.237/201/2023 s-a solicitat dezlegarea aceleiași chestiuni de drept, respectiv data de la care se calculează dobânda legală penalizatoare aferentă despăgubirilor materiale și morale în cazul prejudiciilor produse prin accidente de circulație, diferența fiind nuanțată și redusă la categoria accidentelor de circulație, numai că acest aspect nu schimbă cu nimic chestiunea juridică tranșată deja de Înalta Curte, întrucât, în cazul reparării prejudiciilor materiale și/sau morale produse prin accidente de circulație, sunt aplicabile aceleași dispoziții legale, respectiv cele ale răspunderii civile delictuale pentru săvârșirea unei fapte ilicite.

Pentru aceste argumente, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în temeiul dispozițiilor art. 477 din Codul de procedură penală, va respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 3.237/201/2023. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 477 din Codul de procedură penală,