ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1680/2025

Ședința publică din data de 13 noiembrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

În motivare, reclamanta a susținut, în esență, că a încheiat la data de 11.12.2023 un contract cu pârâta pentru prestarea unor sericii de tehnoredactare, iar pârâta nu a executat obligația privind prestarea serviciului. A solicitat în mod repetat executarea contractului, însă fără rezultat, motiv pentru care la data de 12.01.2024 a reziliat contractul.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1028 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1376 din 17 octombrie 2024, pronunțată de Judecătoria Sfântu Gheorghe, în dosarul nr. x/2024, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roman.

În considerentele sentinței, s-a reținut că sunt incidente normele de competență alternativă prevăzute de art. 107 alin. (1) și art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Totodată, față de calitatea reclamantei de consumator și domiciliul acesteia, instanța a declinat competența de soluționare a cauzei Judecătoriei Roman.

Prin sentința civilă nr. 2920 din 25 septembrie 2025, pronunțată de Judecătoria Roman, în dosarul nr. x/2024, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competență a fost suspendată din oficiu judecata cauzei și s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivare, instanța a reținut că în prezenta cauză cererea este formulată de un consumator împotriva unui profesionist, fiind aplicabile regulile de competență alternativă prevăzute la art. 107 alin. (1) și art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Totodată, s-a constatat că aceste norme incidente sunt de ordine privată și că prima instanță sesizată nu putea invoca excepția de necompetență teritorială în condițiile prevăzute de art. 130 alin. (3) C. proc. civ.. Prin urmare, s-a reținut că prima instanță sesizată nu se mai poate dezînvesti chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competența teritorială a altei instanțe.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Judecătoria Sfântu Gheorghe și Judecătoria Roman, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe, pentru următoarele considerente:

Obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței teritoriale a instanței de judecată.

Prin cererea de valoare redusă reclamanta, în calitate de consumatoare a solicitat obligarea pârâtei, în calitate de profesionist, la restituirea prețului contractului pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale.

În cauză se constată că la Judecătoria Sfântu Gheorghe, prima instanță sesizată, a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a instanței.

Este de menționat că în conformitate cu dispozițiile art. 130 C. proc. civ., excepția necompetenței se invocă în mod diferit, în funcție de forma necompetenței, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competență încălcate.

Necompetența este de ordine publică în situațiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competența generală a instanțelor judecătorești, competența materială și competența teritorială exclusivă, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetența este de ordine privată.

De asemenea, dispozițiile art. 130 alin. (3) și (4) C. proc. civ. impun concluzia că necompetența teritorială de ordine privată nu poate fi invocată de reclamant ori de instanța sesizată, din oficiu.

Pe cale de consecință, dacă pârâta nu a invocat excepția necompetenței teritoriale relative în condițiile prevăzute de art. 130 alin. (3) C. proc. civ., operează decăderea din dreptul de a mai fi invocată necompetența instanței sesizate de reclamant, instanța învestită prin cererea de chemare în judecată devenind astfel competentă să soluționeze cauza.

Din actele dosarului rezultă că în cauză necompetența teritorială alternativă prevăzută de art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocată de prima instanță sesizată, este de ordine privată, astfel că Judecătoria Sfântu Gheorghe este competentă să soluționeze cauza, fără a avea posibilitatea de a-și declina competența de soluționare a cauzei.

În acest sens este și Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în complet competent să soluționeze recursul în interesul legii, prin care s-a statuat la paragr. 65 că în situația în care excepția de necompetență nu a fost invocată în condițiile art. 130 alin. (2) sau (3) din C. proc. civ., atunci necompetența instanței sesizate se acoperă definitiv, cu consecința pentru instanța sesizată a definitivării competenței de soluționare a cauzei cu care a fost sesizată.

Așadar, încălcarea de către Judecătoria Sfântu Gheorghe, prima instanță sesizată, a dispozițiilor privind invocarea excepției de necompetență teritorială alternativă conform art. 130 alin. (3) raportat la art. 129 alin. (2) și (3) din același cod, are ca efect definitivarea competenței de soluționare a cauzei.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4), va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 noiembrie 2025.