ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.02.2026

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 178/2026

HOTĂRÂRE
04.02.2026
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 178/2026 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2026)

Ședința publică din data de 04 februarie 2026

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență:

Prin cererea cu valoare redusă înregistrata la data de 29.01.2025, sub nr. x/2025, pe rolul Judecătoriei Rm. Vâlcea, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.181,81 RON cu titlu de contravaloare facturi, la plata dobânzii contractuale de 1% pe zi de întârziere, începând cu data de 17.12.2023, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 3287 din 12 mai 2025, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în conformitate cu art. 121 C. proc. civ., "Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului".

A mai reținut că, în prezenta cauză, litigiul se fundamentează pe contractul de vânzare - cumpărare cu livrare succesiva nr. x din data de 12.07.2023, încheiat între reclamantă si pârâtă, ce are ca obiect plata contravalorii bunurilor achiziționate, neexistând la dosar mijloace de probă din care să rezulte că serviciile ar fi fost contractate de către pârâta în exercitarea unei activități profesionale. Într-o asemenea situație, convenția menționată a fost apreciată ca fiind întocmită de către un profesionist și un consumator, iar litigiul întemeiat pe aceasta dobândește aceeași particularitate, respectiv se desfășoară între un profesionist și un consumator.

Drept urmare, văzând că pârâta figurează cu sediul in Sibiu, județul Sibiu, a apreciat că acțiunea trebuie soluționată de Judecătoria Sibiu, ca instanță în a cărei circumscripție domiciliază consumatorul.

Prin sentința civilă nr. 5501/2025 din 07 noiembrie 2025, Judecătoria Sibiu a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sibiu, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, a constatat ivit conflictul negativ de competență și, suspendând din oficiu judecata cauzei, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că pentru aprecierea calității de consumator este relevant criteriul scopului pentru care a fost încheiat contractul respectiv, iar nu situația subiectivă a persoanei respective, aspect subliniat și prin statuările Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Având în vedere acest aspect, instanța a constatat faptul că la art. 2.1 din contractul cadru de vânzare-cumpărare cu livrare succesivă nr. x/04.08.2023 se prevede că obiectul contractului este vânzarea unor produse cosmetice, aparatură și mobilier pentru saloanele de înfrumusețare pe care cumpărătorul le va achiziționa de la vânzător, cu scopul de a le valorifica prin procesare în saloanele de coafură/cosmetică și/sau prin revânzare către populație.

A mai reținut instanța că, potrivit art. 126 alin. (1) Cod rocedură civilă, "Părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă.", precum și că, prin contract, părțile au stabilit competența în favoarea instanței de la sediul vânzătorului, conform clauzei prevăzute la art. 11.1 din convenție.

Așadar, apreciind că persoana fizică a acționat în desfășurarea activității PFA, iar nu în scop personal, a constatat că nu există o competență teritorială exclusivă dată de calitatea de consumator a vreuneia dintre părți, iar prin contract acestea au convenit ca soluționarea eventualelor litigii să revină instanței de la sediul vânzătorului. Drept urmare, a stabilit că revine Judecătoriei Râmnicu Vâlcea competența de soluționare a cererii, ca instanță în circumscripția căreia se află sediul creditoarei vânzătoare.

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte reține că este sesizată cu un conflict negativ de competență care se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., conflict ivit ca urmare a declinărilor reciproce între Râmnicu Vâlcea și Judecătoria Sibiu.

Obiectul acțiunii îl constituie cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, prin care reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei B. la plata sumei de 1.181,81 RON cu titlu de contravaloare facturi, la plata dobânzii contractuale de 1% pe zi de întârziere, începând cu data de 17.12.2023, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte reține că instanța a fost învestită cu soluționarea unei cereri de valoare redusă, iar, potrivit dispozițiilor art. 1028 alin. (1) și (2) C. proc. civ., competența de a soluționa cererea în primă instanță aparține judecătoriei, competența teritorială fiind stabilită potrivit dreptului comun.

Întrucât prin cererea de chemare în judecată se solicită executarea contractului de vânzare-cumpărare cu livrare succesivă nr. x/04.08.2023, având ca obiect vânzarea unor produse cosmetice, aparatură și mobilier pentru saloanele de înfrumusețare, pe care cumpărătorul le va achiziționa de la vânzător, cu scopul de a le valorifica prin procesare în saloanele de coafură/cosmetică și/sau prin revânzare către populație, nu se poate aprecia în sensul incidenței dispozițiilor art. 121 C. proc. civ. în speță.

Aceasta întrucât pârâta nu a acționat în calitate de consumator, în sensul definit prin art. 2 din O.G. nr. 21/1992, atunci când a încheiat cu reclamanta contractul de vânzare-cumpărare cu livrare succesivă, ci a acționat tocmai în scopul activității sale comerciale - prestarea de servicii de înfrumusețare, astfel cum reiese din conținutului contractului încheiat între părți (pct. 2.1 - obiectul vânzării), unde se prevede în mod expres că achiziția produselor se realizează în scopul de a le valorifica prin procesare în saloanele de coafură/cosmetică și/sau prin revânzare către populație.

Astfel, regula de drept comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu dispune astfel.

Sunt, însă, situații în care legea stabilește o competență teritorială alternativă astfel încât, pe lângă instanța de la domiciliul pârâtului, mai sunt competente și alte instanțe.

Regula înscrisă în art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziție legală care să stabilească o altă instanță competentă din punct de vedere teritorial, sau există o competență alternativă, însă reclamantul nu a înțeles să aleagă una dintre instanțele deopotrivă competente, sub aspect teritorial.

În materia răspunderii civile contractuale, art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. reglementează o competență teritorială alternativă în favoarea instanței "locului prevăzut în contract" pentru executarea, chiar și în parte, a obligației, în cazul cererilor privând executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract.

În speță, prin contractul de vânzare-cumpărare cu livrare succesivă nr. x/04.08.2023, la art. 11.1 părțile au stabilit competența în favoarea instanței de la sediul vânzătorului, care se află în localitatea Râmnicu Vâlcea.

Mai mult, în conformitate cu dispozițiile art. 130 C. proc. civ., excepția necompetenței se invocă în mod diferit, în funcție de forma necompetenței, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei încălcate.

Astfel, potrivit art. 130 C. proc. civ., "(2) Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. (3) Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Necompetența este de ordine publică în situațiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competența generală a instanțelor judecătorești, competența materială și competența teritorială exclusivă, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

Pentru toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetența este de ordine privată.

Necompetența teritorială de drept comun, prevăzută de art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., este de ordine privată, astfel că, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, instanța învestită neputând-o invoca din oficiu.

Din interpretarea textului de lege sus-menționat rezultă că, atât timp cât pârâta B. nu a formulat întâmpinare în cauză, prin care să fi invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, soluționarea cauzei este în competența instanței pe rolul căreia a fost înregistrată cererea.

Așadar, cum în cauză o astfel de competență nu a fost invocată în condițiile arătate, Judecătoria Râmnicu Vâlcea nu putea să invoce, din oficiu, excepția de necompetență, întrucât nu avea posibilitatea legală în acest sens, situație față de care aceasta rămâne instanța legal investită cu soluționarea cauzei.

În raport cu considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 04 februarie 2026, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2026-02-24
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 295/2026
Ședința publică din data de 24 februarie 2026 Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea de valoare redusă înregistrată la 9 octombrie 2024 pe rol
ÎCCJ 2025-11-13
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1680/2025
Ședința publică din data de 13 noiembrie 2025 Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: 1. Prin cererea înregistrată la data de 21 noiembrie 2024 pe rolul
ÎCCJ 2025-01-22
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 183/2025
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2025 asupra cauzei de față, constată următoarele: I. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești, secția civilă în 20.03.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A.
ÎCCJ 2025-11-11
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1907/2025
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2025 Deliberând, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 01.04.2024, sub nr. x/20
ÎCCJ 2024-06-11
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1295/2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competență constată următoarele: 1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 26 septembrie 2023 pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea – secția Civilă sub nr. x/2023, reclamantul A. S.A. a
Sursă