ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 183/2025

HOTĂRÂRE

22.01.2025

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 183/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 22 ianuarie 2025

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești, secția civilă în 20.03.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele P.F.A. B. și B., în cadrul procedurii cererilor de valoare redusă, pronunțarea unei hotărâri în urma căreia pârâtele să fie obligate la plata sumei de 304,22 RON, reprezentând contravaloare produse livrate, și a penalităților de întârziere la acest debit, în cuantum de 0,3% pe zi de întârziere, sau a dobânzii legale, după caz, respectiv a cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1.028 și urm. C. proc. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința nr. 3437/21.05.2024, Judecătoria Pitești, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive a Judecătoriei Pitești, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Pitești a reținut incidența prevederilor art. 121 C. proc. civ., stabilind, totodată, că nu poate fi reținută existența unei obligații solidare a persoanei fizice cu persoana fizică autorizată, având în vedere nesemnarea contractelor aflate pe verso-ul facturilor a căror obligare la plată se solicită.

A mai reținut și că, în cadrul raporturilor contractuale, s-a acționat din partea reclamantei în calitate de profesionist, în sensul atribuit acestei noțiuni de dispozițiile art. 2 din Directiva nr. 93/13, respectiv că pârâta persoană fizică are calitatea de consumator.

De asemenea, a mai stabilit și că aspectul că există doi debitori nu determină aplicarea art. 112 C. proc. civ. sau a prevederilor art. III.3 și art. VIII din contractele aflate pe verso-ul facturilor întrucât, pe de o parte, nu există un raport de tipul debitor obligat principal – debitor obligat accesoriu în cadrul contractelor de vânzare încheiate, acestea nefiind semnate sau acceptate de pârâte în vreun mod, ambii debitori fiind principali, iar, pe de altă parte, art. VIII din contract este înlăturat de la aplicare de competența exclusivă a instanței de la domiciliul consumatorului atrasă de dispozițiile art. 121 C. proc. civ., competență exclusivă ce nu a fost înlăturată conform art. 126 alin. (2) din același cod, prin determinarea competenței instanței după nașterea dreptului la despăgubire, astfel că în raport cu domiciliul consumatorului - debitor persoană fizică -, din municipiul Craiova, a apreciat că revine Judecătoriei Craiova competența de soluționare a pricinii.

Prin sentința nr. 9493/18.09.2024, Judecătoria Craiova, secția I civilă a declinat, la rândul său, competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Pitești, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul, spre soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Craiova a reținut că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 121 C. proc. civ., dat fiind faptul că debitorul principal este persoana fizică autorizată, care și-a însușit contractul de vânzare prin aplicarea ștampilei pe fiecare factură, pârâta persoană fizică B. fiind obligată în solidar cu aceasta, conform art. 20 alin. (1) din O.U.G. nr. 44/2008.

A mai reținut și că nu se poate considera că persoana fizică B. are calitatea de consumator, în sensul Legii nr. 193/2000, în acord cu prevederile art. 1 și art. 2 alin. (1) din acest act normativ.

A arătat, de asemenea, că jurisprudența CJUE a analizat, în mod constant, calitatea de consumator a persoanei fizice prin prisma legăturii funcționale cu activitatea unui profesionist, sens în care a făcut trimitere la hotărârile pronunțate în cauzele C-410/11 (în cadrul căreia s-a statuat că numai contractele încheiate în afara și independent de orice activitate sau finalitate de natură profesională, în scop exclusiv de satisfacere a propriilor necesități de consum privat ale unui individ fac parte din regimul particular prevăzut de convenția menționată în materie de protecție a consumatorului) și C-534/16 (în cadrul căreia s-a stabilit, în legătură cu noțiunea de "consumator", în sensul art. 2 lit. b) din Directiva 93/13, că revine instanței naționale obligația ca, în cazul unei persoane fizice, garant pentru o societate, să stabilească dacă această persoană a acționat în cadrul activității sale profesionale ori în virtutea unor raporturi funcționale avute cu respectiva societate sau în scopuri personale).

Drept urmare, a reținut că pârâta persoană fizică a acționat în desfășurarea activității persoanei fizice autorizate, iar nu în scop personal, astfel că nu există o competență teritorială exclusivă dată de calitatea de consumator a vreunei părți și cum, prin contract, părțile au convenit instanța competentă cu soluționarea litigiilor ivite ca fiind instanța de la sediul vânzătoarei, a apreciat că revine Judecătoriei Pitești, în circumscripția căreia se află sediul vânzătoarei reclamante, competența de soluționare a cauzei.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești pentru considerentele expuse în continuare.

Desesizarea celor două instanțe aflate în conflict a fost determinată de modalitatea în care acestea au apreciat cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art. 121 C. proc. civ., în raport cu calificarea pârâtei B. drept "consumator", în sensul acestor prevederi legale.

Astfel, în timp ce Judecătoria Pitești a apreciat ca fiind aplicabil cazul de competență teritorială exclusivă reglementat de art. 121 C. proc. civ., ca urmare a reținerii calității de consumator a pârâtei persoană fizică, Judecătoria Craiova a stabilit, ca urmare a analizării jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene în materie (hotărârile pronunțate în cauzele C-410/11 și C-534/16), că pârâta B. a acționat în desfășurarea activității persoanei fizice autorizate, iar nu în scop personal, astfel că în speță nu sunt incidente prevederile procedurale menționate.

Obiectul litigiului pendinte este reprezentat de cererea de valoare redusă, întemeiată pe prevederile art. 1.028 și urm. C. proc. civ., prin care societatea reclamantă A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele P.F.A. B. și B., obligarea acestora la plata sumei de 304,22 RON, reprezentând contravaloare produse livrate, și a penalităților de întârziere la acest debit, în cuantum de 0,3% pe zi de întârziere, sau a dobânzii legale, după caz.

Potrivit dispozițiilor art. 1.028 C. proc. civ., care reglementează procedura cu privire la cererile de valoare redusă, competența de a soluționa cererea în primă instanță aparține judecătoriei, competența teritorială stabilindu-se potrivit dreptului comun.

Din raportul juridic dedus judecății reiese, sub un prim aspect, că pârâta B. nu este parte în contractele de vânzare-cumpărare aferente facturilor nr. x și nr. x din 29.07.2022, care stabilesc, la art. I, calitatea de cumpărător a persoanei identificate în acest sens în cuprinsul facturilor fiscale (în speță P.F.A. B.), astfel că aceasta a acționat strict în calitate de titulară a P.F.A. (definită, conform art. 2 lit. i) din O.U.G. nr. 44/2008, drept întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de o persoană fizică ce folosește, în principal, forța sa de muncă).

De altfel, reclamanta a indicat în cuprinsul cererii introductive de instanță că a înțeles să cheme în judecată și persoana fizică în considerarea prevederilor art. 20 alin. (1) din O.U.G. nr. 44/2008, potrivit cărora titularul P.F.A. răspunde pentru obligațiile asumate în exploatarea întreprinderii economice cu bunurile din patrimoniul de afectațiune. Dacă acestea nu sunt suficiente pentru satisfacerea creanțelor, pot fi urmărite și celelalte bunuri ale debitorului. Dispozițiile art. 31, 32 și ale art. 2.324 alin. (3) din C. civ. sunt aplicabile.

Or, în acord cu dispozițiile art. 2.324 alin. (3) C. civ., creditorii ale căror creanțe s-au născut în legătură cu o anumită diviziune a patrimoniului, autorizată de lege, trebuie să urmărească mai întâi bunurile care fac obiectul acelei mase patrimoniale. Dacă acestea nu sunt suficiente pentru satisfacerea creanțelor, pot fi urmărite și celelalte bunuri ale debitorului.

În acest context, se observă că instanțele aflate în conflict au interpretat diferit prevederile art. 121 din C. proc. civ. cu privire la noțiunea de "consumator" (atribuită de instanța inițial învestită pârâtei persoane fizice).

Or, pentru corecta stabilire a calității de consumator, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 2 pct. 2 din O.G. nr. 21/1992, care definesc consumatorul ca fiind orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.

În acest sens, pentru aprecierea calității de consumator, este relevant criteriul scopului pentru care a fost încheiat contractul respectiv, iar nu situația subiectivă a persoanei respective, aspect subliniat și de statuările Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Astfel, în cauza C-269/95, Francesco Benincasa împotriva C. S.R.L., Curtea a definit criteriile ce trebuie avute în vedere la aprecierea calității de consumator (pct. 15-18), sens în care, pentru determinarea unei competențe exclusive, noțiunea de consumator trebuie interpretată în mod restrictiv, prin referire la poziția persoanei respective într-un anumit contract, în raport cu natura și finalitatea acestuia, iar nu cu situația subiectivă a persoanei menționate, una și aceeași persoană putând fi considerată consumator în cadrul anumitor operațiuni și operator economic în cadrul altor operațiuni.

Așadar, numai contractele încheiate în afara și independent de orice activitate sau finalitate de natură profesională, în scopul exclusiv de satisfacere a propriilor necesități de consum privat ale unui individ, se pretează aplicării dispozițiilor excepționale reglementate în favoarea consumatorului.

De asemenea, Curtea a subliniat faptul că protecția acordată consumatorilor nu se justifică în cazul unei activități profesionale, fie ea și una viitoare, având în vedere că natura profesională a activității nu este înlăturată de caracterul viitor al acesteia.

O altă cauză a Curții de Justiție a Uniunii Europene relevantă pentru determinarea calității de consumator este C-110/14, Horațiu Ovidiu Costea împotriva Volksbank România S.A..

În această cauză, Curtea a fost chemată să interpreteze noțiunea de consumator, în sensul articolului 2 lit. b) din Directiva nr. 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, sens în care s-a statuat că este vorba despre noțiune obiectivă și funcțională, a cărei manifestare depinde de un singur criteriu: încadrarea actului juridic specific în domeniul activităților aflate în afara activității profesionale (pct. 28).

Cu alte cuvinte, ceea ce interesează din perspectiva consumatorului, este scopul contractului încheiat, iar nu calitatea personală a părții.

Astfel, atât la nivelul reglementărilor naționale, cât și al celor unionale, esențial pentru aprecierea calității de consumator este scopul contractului încheiat de către acesta, verificare ce trebuie realizată in concreto cu privire la contractul asupra căruia poartă litigiul, fiind lipsită de relevanță situația personală, una și aceeași persoană putând fi considerată consumator în cadrul anumitor operațiuni și operator economic în cadrul altor operațiuni.

Raportând aceste considerații ce decurg din jurisprudența CJUE la chestiunea ce formează obiectul prezentului regulator de competență, se observă că, prin ștampilarea facturilor emise de reclamantă, pârâta B. a participat la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare aferente strict în scopul derulării activității economice de către forma de organizare a cărei titular este.

Prin urmare, în speță, nu sunt incidente prevederile art. 121 din C. proc. civ., întrucât acestea vizează o altă ipoteză, respectiv ca pârâtul (persoană fizică) să acționeze în calitate de consumator, așadar în scopuri din afara activității sale profesionale, cerință neîndeplinită în cauză.

Dat fiind faptul că izvorul raportului juridic dintre părți este reprezentat de contractele de vânzare-cumpărare ce constituie parte integrantă a facturilor fiscale emise de reclamantă, obiectul prezentului litigiu se circumscrie, ca regulă, ipotezei reglementate de dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., însă, în situația particulară dedusă judecății, locul pentru executarea contractului corespunde cu sediul/domiciliul pârâtelor, conform normei generale prevăzute de art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

Cu toate acestea, reclamanta a înțeles să confere eficiență clauzei de la punctul VIII din contract, de alegere a competenței în favoarea instanței judecătorești de la sediul său social, în conturarea prevederilor art. 126 alin. (1) C. proc. civ., sens în care a sesizat Judecătoria Pitești cu soluționarea prezentei pricini.

Din actele dosarului rezultă că pârâtele, care nu au formulat întâmpinare, nu au înțeles să invoce incidentul necompetenței Judecătoriei Pitești și, în acest fel, s-a acoperit o eventuală neregularitate în planul competenței de ordine privată a instanței învestite inițial cu soluționarea cauzei, rămasă competentă să soluționeze cauza.

Aceasta întrucât, fiind vorba despre o competență teritorială relativă, neinvocarea de către pârâte, în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., a excepției de necompetență teritorială prezumă împrejurarea (suplimentar împrejurării existenței clauzei contractuale de alegere de competență) că părțile au convenit tacit la prorogarea competenței în favoarea instanței sesizate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.