ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1449/2025

Ședința publică din data de 15 octombrie 2025

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 27 iunie 2025, sub nr. x/2023, A. și B. au formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 728 din 28 martie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Contestatorii au solicitat anularea hotărârii atacate, invocând, în esență, faptul că, deși în decizia atacată se menționează că procedura de citare a fost legal îndeplinită, în realitate recurenții nu au fost citați.

În cadrul contestației în anulare, contestatorii au solicitat și repunerea în termenul de a formula contestația în anulare, susținând că decizia contestată a fost comunicată la sediul avocatului ales, însă acesta a fost în imposibilitate de a lua cunoștință de conținutul deciziei, întrucât a fost internat în spital.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca fiind tardiv introdusă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.

În ceea ce privește cerere de repunere în termen, Înalta Curte de Casație și Justiție o va respinge pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 186 C. proc. civ.:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac."

Înalta Curte constată că în cauză nu s-a făcut dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 186 C. proc. civ.. Din prevederile legale enunțate rezultă că sarcina probațiunii cu privire la împiedicarea de a acționa revine părților care solicită repunerea în termen. Instanța supremă constată că la dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisuri doveditoare care să justifice imposibilitatea contestatorilor de a lua cunoștință de conținutul deciziei și de a formula calea extraordinară de atac.

Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 10 C. proc. civ., părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia.

Așadar, reținând că în cauză contestatorii nu au dovedit un motiv temeinic justificat care să îi fi împiedicat să promoveze calea de atac înăuntrul termenului, Înalta Curte apreciază că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 186 C. proc. civ., așa încât va respinge cererea de repunere în termenul de a formula contestație în anulare.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., tardivitatea contestației în anulare, Înalta Curte de Casație și Justiție, reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Autorii căii de atac au formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 728 din 28 martie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Conform dispozițiilor art. 506 alin. (1) C. proc. civ., contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă.

Înalta Curte constată că decizia atacată a fost comunicată contestatorilor la data de 18 martie 2025, așa cum rezultă din procesele-verbale de înmânare aflate la dosarul de recurs nr. x/108/2022, iar contestația în anulare a fost înaintată la data de 23 iunie 2025, cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de lege, care se calculează conform prevederilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și care s-a împlinit la 3 aprilie 2025.

Potrivit art. 180 C. proc. civ., termenele procedurale sunt stabilite prin lege ori de instanță și reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură, în caz contrar, devin aplicabile dispozițiile art. 185 alin. (1) din același Cod care prevăd că nerespectarea unui termen procedural atrage decăderea părții interesate din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel, actul de procedură făcut peste termen fiind lovit de nulitate.

Fiind un termen legal peremptoriu, nerespectarea sa atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac, concluzie ce rezultă din interpretarea prevederilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care statuează că nerespectarea termenului în care trebuie exercitat un drept procesual atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel.

Pentru aceste considerente, față de dispozițiile art. 506 alin. (1) teza I coroborat cu art. 185 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va anula, ca tardivă, contestația în anulare formulată de contestatorii A. și B. împotriva deciziei nr. 728 din 28 martie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termen.

Anulează contestația în anulare formulată de contestatorii A. și B. împotriva deciziei nr. 728 din 28 martie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022, ca tardiv formulată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 octombrie 2025.