ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4552/2022

Ședința publică din data de 11 octombrie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal sub dosar nr. x/2018 (prin declinarea de la Tribunalul Hunedoara - Sentința civilă nr. 330/CA din 07.03.3019), reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/22.05.2018 emis de pârâtă.

Prin sentința nr. 135 din 23 mai 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei Agenția Națională de Integritate.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul A., pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Prin cererea de recurs, recurentul reclamant a formulat și o cerere de repunere în termenul de recurs invocând comunicarea la o adresă greșită a hotărârii atacate, precum și informarea greșită dată de arhiva instanței, raportat la neintroducerea în sistemul ECRIS a filelor de comunicare.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității recursului și, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

În conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., examinând cu prioritate excepția tardivității formulării cererii de recurs, Înalta Curte o apreciază întemeiată, pentru considerentele expuse în continuare.

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține că procedura de comunicare a sentinței atacate către reclamantul A. a fost îndeplinită la data de 13.08.2020, iar recursul a fost declarat la data de 24.11.2020, când cererea de recurs a fost trimisă prin firma de curierat la Curtea de Apel Alba Iulia, deși, conform dispozițiilor citate, termenul în care legea permitea exercitarea căii de atac s-a împlinit la data de 31.08.2020.

În conformitate cu prevederile art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, iar nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel.

Potrivit art. 186 din C. proc. civ.:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

În cauză nu s-a făcut dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 186 din C. proc. civ., în sensul că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, pentru a opera instituția repunerii în termen.

Recurentul reclamant a solicitat repunerea în termenul de recurs, susținând că sentința atacată a fost în mod greșit comunicată la adresa din Hunedoara, deși adresa de domiciliu este în Hunedoara, așa cum rezultă din copia cărții de identitate depusă în copie la dosar.

Contrar susținerilor recurentului, instanța de recurs observă că sentința recurată a fost comunicată în mod corect de instanța de fond la adresa indicată personal de reclamant în cererea de chemare în judecată, respectiv Hunedoara, jud. Hunedoara .

În cursul judecății, reclamantul a fost citat la adresa respectivă și, urmare a îndeplinirii procedurii de citare, la termenul din 08.05.2019, când instanța de fond a rămas în pronunțare pe cererea de chemare în judecată, reclamantul a fost reprezentat de avocatul ales, care a formulat apărări în susținerea acțiunii.

În plus, aceeași adresă din Hunedoara, a fost indicată de recurentul reclamant și în Declarația de avere din anul 2013 depusă la dosarul de fond al Tribunalului Hunedoara - vol. I, fiind totodată și adresa unde s-a purtat corespondența cu Agenția Națională de Integritate.

Prin urmare, Înalta Curte urmează să respingă cererea de repunere în termenul de recurs, neavând relevanță susținerile recurentului cu privire la corespondența purtată cu grefa instanței în legătură cu mențiunile din sistemul ECRIS, atât timp cât la dosar există dovada de comunicare a sentinței atacate la adresa indicată de reclamant.

Întrucât recurentul a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal și nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, în cauză operează sancțiunea decăderii, iar Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul formulat reclamantul A., ca tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cerere de repunere în termenul de declarare a recursului formulată de recurentul A..

Admite excepția tardivității invocată prin întâmpinare.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 135 din 23 mai 2019 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca fiind tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 octombrie 2022.