ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3489/2022

Ședința publică din data de 15 iunie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistră pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenției Naționale de Integritate a solicitatat anularea Raportului de evaluare nr. x/25.11.2019 întocmit de Inspecția de Integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate și obligarea acesteia di urmă la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Sentința pronunțată de Curtea de Apel București

Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 41 din 26.03.2020, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

1.3. Recursul declarat în cauză

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat, admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

A criticat recurentul-reclamant sentința atacată, în esență, sub următoarele aspecte:

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Recurentul- reclamant a susținut că instanța de fond în mod greșit a reținut ca fiind tardiv formulate criticile de nelegalitate ale Raportului de evaluare contestat în cauză și formulate prin răspunsul la întâmpinarea intimatei, fiind încălcate dispozițiile art. 22 alin. 1 din Legea nr. 176/2010 coroborate cu art. 13 din Legea nr. 554/2004, respectiv art. 204 și art. 201 C. proc. civ.

Se mai arată că aceste motive de nelagalitate nu puteau fi identificate și invocate la momentul formulării contestației ca urmare a faptului că acestea nu rezultau din cuprinsul Raportului de evaluare nr. x/25.11.2019, respectiv din niciun act anexat acestuia.

Astfel, doar după momentul depunerii întâmpinării și concomitent cu aceasta a întregii documentații care a stat la baza emiterii Raportului de Evaluare, ca urmare a dispoziției instanței de judecată întemeiate pe dispozițiile art. 13 (1) din Legea nr. 554/2004. Recurentul a precizat că a putut să ia cunoștință de noile motive de nelegalitate ale Raportului de Evaluare și, în consecință, a procedat la ivocarea lor prin intermediul răspunsului la întâmpinare, încât, chiar și raportat la dispozițiile art. 204 (1) din C. proc. civ., în situația în care s-ar fi reținut că prin răspunsul la întâmpinare formulat la data de 17.02.2020 acesta ar fi modificat cererea introductivă, a completat contestația în termenul legal, adică anterior primului termen stabilit în dosar la data de 04.03.2020.

În consecință, cu privire la modalitatea de invocare a apărărilor de mai sus, instanța in mod greșit a constat, că acestea au fost invocate tardiv, peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 22 (1) din Legea nr. 176/2010.

Cu privire la criticile de nelegalitate întemeiate în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 proc. civ., recurentul a susținut că hotârârea instanței de fond ar fi fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material referitoare la conflictele de interese, întrucât nu ar fi participat la deliberarea și adoptarea Hotărârii Consiliului Local Racoviță nr. 73/21.12.2017și nici nu a avut un interes patrimonial, nefiind încălcate dispozițiile art. 70, art. 71, art. 77 din Legea nr. 161/2003, coroborate cu dispozițiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, art. 75 lit. f) și art. 77 din Legea nr. 393/2004.

Recurentul arată că instanța de fond reține în mod greșit condiția privind obligativitatea părăsirii sălii de ședință a Consiliului Local după momentul anunțării de către consilierul local a interesului personal, însușindu-și astfel raționamentul intimatei A.N.I. fundamentat pe o Decizie a l. C. civ..J. dată într-o anumita cauză și incocată de către intimată prin Raportul de Evaluare.

Consideră recurentul că decizia invocată de către A.N.I. și reținută ca raționament de către instanța de fond trebuie tratată ca o interpretare excesivă a ICCJ într-o speță anume care, potrivit art. 5 (4) din C. proc. civ., nu constituie o soluție general obligatorie pentru celelalte instanțe de judecată.

Pe de alta parte, opinează ca fiind excesivă interpretarea Înaltei Curți de Casație și Justiție prin soluția evocata raportat la faptul că aceasta adaugă la lege, atâta timp cât prin dispozițiile prevăzute prin art. 46 (1) din Legea nr. 215/2001 și cele ale art. 77 din Legea nr. 393/2004 nu se preved faptul că prezența la dezbateri a consilierului local, chiar și în situația în care s-a abținut de la vot, constituie o formă de exprimare indirectă a votului și nu una de neexprimare a prerogativei în discuție.

Opinează recurentul că în mod greșit instanța de fond a aplicat dispozițiile art. 75 din Legea nr. 393/2004, reținând faptul ca există interes personal sau un beneficiu al recurentului prin participarea Ia adoptarea HCL nr. 73/21.12.2017 când beneficiul expus nu-l deservește personal pe clientul meu și nici entitatea în discuție, ci finalitatea acestuia este nepatrimonială arondată deservirii comunității locale a Comunei Racovița.

În continuare recurentul arată că, invocarea prin Raportul de Evaluare a presupusei încălcări a dispozițiilor art. 75 din Legea nr. 393/2004 este neîntemeiată, raportat la faptul că analiza unei eventuale stării de conflict de interese a recurentului trebuia raportată doar la dispozițiile art. 70 din 161/2003, respectiv art. 46 (1) din Legea nr. 215/2001, fiind de esența existenței unei situații de conflict de nterse ca interesul avut în vedere să fie unul patrimonial.

Însăși soluția din juriprudența propusă de intimată a fost pronunțată în baza existenței unui interes patrimonial al contestatorului (persoana evaluată având calitatea de administrator într-o societate cu scop lucrativ) la momentul adoptării actelor administrative față de care a fost găsit în conflict de interese.

1.4 Apărările formulate în cauză

Intimata- pârâtă Agenția Națională de Integritate depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În dezvoltarea apărărilor, în esență, intimata a susținut că instanța de fond, în mod corect, a făcut aplicabile dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, considerând ca au fost formulate motive noi, prin răspunsul la întâmpinare.

Totodată, a considerat că nu se poate reține apărarea recurentului-reclamant, potrivit căreia au fost formulate motive noi ca urmare a depunerii întâmpinării și a documentelor depuse de pârâtă, întrucât întâmpinarea este actul de procedură prin care se răspunde, în fapt și în drept, tuturor cererilor formulate de reclamant, iar toate înscrisurile depuse de pârâtă sunt enumerate și expuse în cuprinsul Raportului de evaluare.

În ceea ce priveste motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ..intimata a subliniat că, în mod orect, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor legale referitoare la conflictul de interese, respectiv a art. 70, 71 și 77 din Legea nr. 161/2003 coroborate cu art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 și art. 75 lit. f) din Legea nr. 393/2004.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 5 octombrie 2020 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 15 iunie 2022, cu citarea părților.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la prevederile legale incidente dar și față de contextul factual al cauzei, Înalta Curte reține că este nefondat recursul de față, astfel că urmează a fi respins, în temeiul art. 496 C. proc. civ., pentru considerentele ce succed:

În prealabil, Înalta Curte constată că cele reclamate de către recurentul-reclamant sunt elemente care țin de temeinicia respingerii acțiunii de către instanța de fond, interpretarea probelor, a chestiunilor de fapt, ținând de aprecierea suverană a instanțelor de fond.

Atributul esențial al instanței de recurs îl constituie interpretarea legii, iar, în speță, nu există critici de nelegalitate în sensul exigențelor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., care să vizeze încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Înalta Curte constată că nu se impune casarea hotărârii recurate prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, reținând că, în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei, instanța de fond nu a interpretat greșit dispozițiile incidente în cauză.

Cu privire la criticile de nelegalitate întemeiate în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 proc. civ., acestea nu sunt fondate.

În primul rând Înalta Curte va avea ca premisă situația de fapt reținută de instanța de fond, asupra căreia, în actuala structură a dispozițiilor art. 488 C. proc. civ., instanța de recurs nu poate reveni.

Situația de fapt reținută, așa cum reiese din actele și lucrările dosarului este conturată de faptul că, prin Raportul de evaluare contestat în cauză, intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a reținut incidența dispozițiilor art. 70, art. 71 și art. 77 din Legea nr. 161/2003, ale art. 46 din Legea nr. 215/2001, precum și ale art. 75 și art. 77 din Legea nr. 393/2004, apreciind că reclamantul a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese, întrucât, în calitate de ales local (consilier local al comunei Racovița, județul Sibiu) a participat la deliberarea și adoptarea HC.L nr. 73/21.12., privind aprobarea finanațării B. prin care s-a alocat din bugetul local suma totală de 10.000 RON către aceasta, în cadrul căreia reclamantul deținea calitatea de membru fondator și președinte.

Pentru a răspunde motivelor de nelegalitate expuse de reclamant prin cererea de recurs, Înalta Curte nu va mai relua, în cuprinsul prezentei decizii, textele de lege incidente cauzei, pe care s-a întemeiat raportul de evaluare contestat, reținând că acestea au fost redate integral, atât în cuprinsul actului administrativ, cât și în considerentele sentinței recurate.

Considerentele curții de apel sunt judicioase, reflectând aplicarea adecvată a cadrului normativ la situația de fapt care se degajă din înscrisurile administrate.

Înalta Curte apreciază că, în mod corect prima instanță a reținut existența conflictului de interese în ceea ce-l privește pe recurentul - reclamant, iar criticile de nelegalitate expuse prin recursul declarat în cauză, sunt nefondate.

În ceea ce privește susținerile recurentului-reclamant referitoare la faptul că nu se poate reține, în privința sa, existența unui interes personal, întrucât nu a încasat nicio remunerație, această teză nu este împărtășită de instanța de control judiciar, având în vedere dispozițiile art. 75 lit. f) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, care reglementează noțiunea de "interes personal".

Astfel, conform acestui text de lege, aleșii locali au un interes personal dacă au posibilitatea să anticipeze că o anumită decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru o asociație sau fundație din care fac parte. În această situație, aleșii locali sunt obligați să anunțe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă, anunțarea interesului personal și abținerea de la vot urmând a se consemna în mod obligatoriu în procesul-verbal de ședință.

În cauză, recurentul-reclamant A. în calitate de președinte al asociației și membru fondator a participat, la ședința Consiliului directorul B., din data de 17.08.2015. În urma ședinței, potrivit Hotărârii Consiliului Director nr. 1/17.08.2015, persoana evaluată este desemnată să reprezinte asociația în relația cu Banca C., în vederea deschiderii unui cont și cu drept de semnătură unică pe contul bancar al asociației.

Mai mult decât atât, la ședința Consiliului Local Racovița din data de 21.12.2017 unde s-a votat și aprobat - H.C.L. nr. 73/21.12.2017 privind aprobarea finanțării B. cu suma de 10.000 RON de la bugetul local al comunei Racovița a participat și - recurentul A. deși acesta deținea calitatea de membru fondator și de președinte al Asociației. Prin Hotărârea Consiliului Local al Comunei Racovița, s-a aprobat finanțarea B. cu suma de 10.000 RON de la bugetul local al comunei și, de asemenea, s-a aprobat contractul de finanțare nerambursabilă anexă la H.C.L, contract care s-a încheiat în data de 19.12.2017, între Comuna Racovița, în calitate de finanțator și B., în calitate de beneficiar.

În condițiile în care reclamantul era membru fondator al asociației care a beneficiat de finanțare în baza hotărârilor adoptate de consiliul local, acesta avea obligația, conform art. 77 din Legea nr. 393/2004, de a anunța interesul personal la începutul dezbaterilor și de a se abține de la vot, fiind evident că obiectivitatea sa este afectată.

Este mai mult decât evident că recurentul- reclamant a luat parte la deliberarea și adoptarea hotărârii consiliului local nr. 73/21.12.2017 în condițiile în care, chiar a susținut un punct de vedere cu privire la problema supusă votului, context în care împrejurarea că s-a abținut de la vot nu apare ca fiind suficientă, abținerea fiind, în mod evident, în situația expusă, rezultatul deliberării.

Or, recurentul-reclamant nu a procedat de această manieră, încălcând dispozițiile art. 77 din Legea nr. 393/2004, fiind evident interesul personal de ordin administrativ existent în cauză, reprezentat de beneficiul obținut de asociația sportivă prin finanțarea activității pe care o desfășura.

Potrivit dispozițiilor art. 75 din Legea nr. 393/2004, în cazul interesului personal de ordin administrativ nu se pune în discuție existența unui folos material concret, ci doar simplul fapt al posibilității anticipării deciziei autorității, neprezentând relevanță faptul că reclamantul nu a fost remunerat pentru activitatea desfășurată în cadrul asociației ori că membrii familiei sale nu au obținut foloase materiale.

De altfel, o asemenea conduită nici nu a fost imputată recurentului-reclamant prin raportul de evaluare contestat în prezentul dosar, intimata-pârâtă reținând incidența conflictului de interese, din perspectiva nesocotirii principiilor imparțialității și supremației interesului public în exercitarea funcției de ales local, prevăzute de art. 71 din Legea nr. 161/2003.

În acest context, neîntemeiate sunt și criticile recurentului-reclamant referitoare la inexistența unui beneficiu de ordin patrimonial obținut de asociație, acesta susținând, fără o justificare pertinentă, că sumele de bani alocate cu titlu de finanțare de la bugetul public local au avut un alt destinatar, respectiv sportivii și antrenorii care își desfășurau activitatea în cadrul asociației.

În raport de circumstanțele concrete ale speței (participarea reclamantului, în calitate de ales local, la adoptarea unor hotărâri ale consiliului local, prin care s-a creat un beneficiu asociației din care face parte în calitate de membru fondator), prezentei cauze îi sunt aplicabile în mod primordial prevederile art. 75 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, care reglementează noțiunea de "interes personal într-o anumită problemă", a cărei sferă de aplicare este mai extinsă decât a aceleia de "interes patrimonial", prevăzută de art. 46 din Legea nr. 215/2001, incluzând orice beneficiu sau dezavantaj, de natură patrimonială ori nepatrimonială pe care alesul local îl poate anticipa prin adoptarea deciziei autorității publice.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de fond a analizat în mod corect efectele participării recurentului-reclamant la deliberarea, votarea și adoptarea hotărârii Consiliului Local al comunei Racovița, în raport de prevederile art. 75 lit. f) din Legea nr. 393/2004, raportat la art. 70, art. 71 și art. 77 din Legea nr. 161/2003 și la art. 46 din Legea nr. 215/2001, fiind întemeiată concluzia că recurentul-reclamant a avut un interes personal în luarea deciziei autorității publice, constând în obținerea de către asociația din care făcea parte, a fondurilor necesare desfășurării activității.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nu este întemeiat.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate solicita atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Chiar dacă, sub imperiul acestui motiv de recurs, se includ cele mai variate neregularități de ordin procedural, care privesc atât nesocotirea normelor de ordine publică, precum și a celor stabilite în interesul exclusiv al părților, pretinsele neregularități menționate de recurentul reclamant nu se circumscriu acestui motiv de casare.

Este adevărat că, potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilității în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanța de contencios administrativ.

Construcția juridică invocată de reclamant pornește de la faptul că, prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul a completat criticile de nelegalitate aduse Raportului de evaluare nr. x/25.11.2019 întocmit de Inspecția de Integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate susținând că în cadrul procedurii de evaluare a reclamantului nu au fost respectate dispozițiile art. 20 (5) din Legea nr. 176/2010 care fac trimitere la dispozițiile art. 13 și 15 din cadrul aceluiași act normativ, pentru că s-au solicitat date și informații care nu sunt publice în scopul efectuării evaluării fără ca anterior să procedeze la invitarea reclamantului în vederea prezentării de către acesta a unui punct de vedere asupra procedurii de evaluare prin raportare exclusivă la informațiile publice deținute de către pârâtă până la momentul informării în discuție.

De asemenea, s-a invocat că procedura de evaluare este lovită de nulitate absolută, întrucât pârâta ANI a aplicat tardiv dispozițiile art. 20 din Legea nr. 176/2020 în procedura de evaluare a reclamantului. Astfel, raportat strict la întemeierea în drept expusă de către pârâtă prin Informarea nr. x/02.03.2018, în opinia reclamantului pârâta ar fi trebuit să-l invite pe reclamant în scopul expunerii de către acesta a unui punct de vedere privitor la existenta unor elemente în sensul existenței unui conflict de interese încă de la momentul emiterii informării în discuției.

S-a mai susținut de către reclamant că pârâta a făcut aplicarea dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 176/2020 doar la data 04.09.2019 prin Informarea nr. x/04.09.2019, deși întemeierea în drept a documentului evocat este identică cu cea expusă în prima parte a Informării nr. x.

Instanța de fond, a reținut că acestea au fost invocate tardiv, peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 22 (1) din Legea nr. 176/2010. De asemenea a mai reținut caracterul nefondat al acestor apărări, în senul că, din actele depuse la dosar rezultă că față de domnul A. s-a efectuat procedura de informare sub nr. x/02.03.2018 care a fost transmisă la domiciliul persoanei evaluate cu confirmare de primire, semnată la data de 08.03.2018.

Ca atare, în contextul în care aceste motive de nelegalitate ale actului administrativ contestat sunt invocate pentru prima dată prin răspunsul la întâmpinare, peste termenul prevăzut de art. art. 22 (1) din Legea nr. 176/201022, instanța de control judiciar reține că, instanța de fond, în mod corect a reținut tardivitatea cu privire la răspunsul la întâmpinare.

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Față de aceste considerente, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamant, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 41 din 26.03.2020 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 iunie 2022.