ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4299/2025

Ședința publică din data de 25 septembrie 2025

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 04 februarie 2025, sub nr. x/2025, astfel cum a fost precizată la data de 10 februarie 2025, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat anularea Hotărârii nr. 1421 din 27 iunie 2024, a Hotărârii nr. 1755 din 10 octombrie 2024 și a Hotărârii nr. 83 din 21 ianuarie 2025 ale Consiliului Superior al Magistraturii, precum și a Raportului de expertiză psihiatrică nr. x/17.01.2025

În drept, a invocat dispozițiile art. 197 - 199 din Legea nr. 303/2022, art. 11 și art. 512 din Legea nr. 554/2004, art. 204 și art. 217 din C. proc. civ., art. 359 din C. proc. pen., art. 6 pct. 1 CEDO, precum și art. 34, art. 35 și art. 41 din Constituția României.

Prin acțiunea de față, astfel cum a fost precizată, reclamanta A. a formulat contestație împotriva Hotărârii secției pentru judecători nr. 1421/27.06.2024 prin care s-a dispus reevaluarea stării sale de sănătate, a Hotărârii secției pentru judecători nr. 1755/10.10.2024 prin care s-a dispus suspendarea din funcție a reclamantei, pe o perioadă de 1 an, în temeiul art. 199 alin. (6) din Legea nr. 303/2022, a Hotărârii secției pentru judecători nr. 83/21.01.2025 prin care s-a dispus suspendarea din funcție a reclamantei în temeiul art. 197 alin. (1) lit. d) și art. 199 alin. (3) din Legea nr. 303/2022 până la efectuarea unei noi expertize medicale de specialitate de către comisia medicală, precum și împotriva Raportului de expertiză medicală de specialitate nr. 246/17.01.2025.

În ceea ce privește pretinsa nelegalitate a Hotărârii secției pentru judecători nr. 1421/27.06.2024, contestatoarea a susținut că în mod nelegal s-ar fi dispus reevaluarea stării sale de sănătate, întrucât aspectele indicate în cuprinsul hotărârii nu ar reprezenta motive temeinice care să justifice o suspiciune de boală și o evaluare medicală care să presupună analize de sânge sau efectuarea unui CT ori RMN cu substanță de contrast. Totodată, a mai menționat că actul administrativ contestat este nelegal și pentru că nu prevede calea de atac.

În ceea ce privește pretinsa nelegalitate a Hotărârii secției pentru judecători nr. 1755/10.10.2024, contestatoarea a precizat că în mod nelegal i s-ar fi recomandat o serie de investigații medicale care au presupus internare, recomandări care nu ar avea caracter obligatoriu, arătând totodată că s-a prezentat la toate termenele la care a fost convocată în vederea realizării expertizei de specialitate, iar neefectuarea investigațiilor medicale amintite s-a datorat faptului că intimatul nu i-a comunicat o adresă prin care să îi indice data și ora la care ar fi trebuit să se prezinte la Spitalul Prof. Dr. Alexandru Obregia. De asemenea, s-a mai arătat că în mod nelegal actul contestat nu ar indica și calea de atac.

În ceea ce privește pretinsa nelegalitate a Raportului de expertiză psihiatrică nr. x/17.01.2025, contestatoarea a arătat că acesta este nelegal întrucât nu respectă Metodologia privind efectuarea expertizei medicale de specialitate în cazul suspendării din funcție a judecătorilor pentru boală psihică, nefiind avute în vedere actele medicale depuse de aceasta, precum și pentru că nu ar fi fost indicată perioada pentru care s-a propus suspendarea, iar termenul de 12 luni pentru reevaluare ar fi nejustificat de lung.

În ceea ce privește Hotărârea secției pentru judecători nr. 83/21.01.2025, arată că anularea acesteia a fost solicitată de contestatoare prin cerere precizatoare, reclamanta susținând că, urmare a caracterului nelegal al Raportului de expertiză psihiatrică nr. x/17.01.2025, se impune și anularea hotărârii contestate, hotărârea fiind totodată nulă întrucât nu este menționată calea de atac.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus la dosar întâmpinare, prin care, în principal, a invocat excepția tardivității cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, cu consecința respingerii acesteia ca tardiv introdusă și excepția lipsei calității sale procesuale pasive pentru capătul de cerere ce vizează anularea Raportului de expertiză psihiatrică nr. x/17.01.2025, cu consecința respingerii acestui capăt de cerere ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a întregii cereri de chemare în judecată.

În ceea ce privește excepția tardivității, intimatul a invocat prevederile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, prin raportare la datele de comunicare ale hotărârilor contestate în cauză, iar cu privire la excepția lipsei calității sale procesuale pasive, a invocat dispozițiile art. 194 C. proc. civ., precum și faptul că nu este emitentul raportului de expertiză contestat în speță.

Prin completarea depusă la data de 11 septembrie 2025 contestatoarea A. a solicitat anularea Hotărârii nr. 1755/10.10.2024 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători privind suspendarea din funcție începând cu data de 11 octombrie 2024 și a actelor subsecvente, întrucât s-a prezentat la toate termenele stabilite în vederea efectuării raportului de expertiză și a depus în acest sens acte privind starea de sănătate înclusiv acte care justifică faptul că nu a avut concedii medicale, iar comisia a efectuat expertiza medicală, precum și anularea Hotărârii nr. 83/21.01.2025, întrucât este emisă ca urmare a Raportului de expertiză nr. x/17.01.2025, care nu este legal și temeinic, astfel cum s-a arătat în cuprinsul contestației.

De asemenea, a învederat că a formulat contestație și cu privire la Raportul de expertiză, dar comisia medicală de contestații nu a comunicat termenul de soluționare, emițând doar o hotărâre care nu cuprinde nici o motivare. Totodată hotărârea este nulă întrucât nu este menționată calea de atac.

În secundar, a solicitat să se dispună completarea Hotărârii nr. 83/21.01.2025, emisă ca urmare a Raportului de expertiză nr. x/17.01.2025, cu mențiunea "pe perioada suspendării din funcție judecătorului i se plătește o indemnizație neimpozabilă egală cu 80% din indemnizația de încadrare lunară netă din ultima lună de activitate înainte de data suspendării din funcție", acestea fiind dispoziții obligatorii astfel cum prevede art. 198 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 303/2022 și cu mențiunea, "suspendarea din funcție se dispune până la însănătoșire constatată printr-o nouă expertiză medicală de specialitate efectuată de comisia medicală", conform art. 199 alin. (4) din Legea nr. 303/2022, iar expertiza se va efectua de îndată ce actele medicale constată însănătoșirea.

Totodată a solicitat și inserarea mențiunii obligatorii în cuprinsul hotărârilor prevăzută de art. 29 alin. (5) și alin. (6) din Legea nr. 305/2022, "Hotărârea poate fi atacată cu contestație, de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casașie și Justiție. Contestația se judecă în complet format din 3 judecători", iar în acest sens, cu privire la cererea secundară, a solicitat repunerea în termenul de exercitare a căii de atac, conform art. 186 alin. (1) C. proc. civ., întrucât sunt dovedite motive temeinic justificate de absența unor mențiuni obligatorii din cuprinsul hotărârilor privind căile de atac prevăzute de lege împotriva acestora, acestea fiind hotărâri cu caracter individual care privesc cariera și drepturile judecătorilor potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 305/2022.

Nu în ultimul rând, s-a solicitat și anularea Hotărârii inițiale, nr. 1421/27.06.2024, emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, întrucât, faptul că judecătorul căruia i-a fost repartizată cauza, a adresat o întrebare uneia dintre persoanele prezente în sală cu privire la afirmațiile acesteia, nu este un motiv temeinic care să justifice examinări medicale și suspendarea din funcție a judecătorului, în absența unor concedii medicale, cât timp judecătorul are atribuția de a păstra solemnitatea ședinței de judecată conform art. 217 C. proc. civ., în acest sens fiind afectată independența și imparțialitatea desfășurării activității de judecată, conform art. 124 din Constituția României.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației

Examinând, cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepțiile invocate de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte constată că acestea sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte va analiza cu prioritate cererea de repunere în termen, cu precădere din perspectiva tardivității formulării acesteia.

Astfel, potrivit art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, hotărârile cu caracter individual ale plenului și secțiilor privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor pot fi atacate cu contestație de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Contestația se judecă în complet format din 3 judecători. Hotărârea prin care se soluționează contestația este definitivă.

În cauză, Hotărârea secției pentru judecători nr. 1421/27.06.2024 a fost comunicată contestatoarei la data de 25 iulie 2024, astfel cum rezultă din înscrisul de la fila x verso din dosarul cauzei, Hotărârea secției pentru judecători nr. 1755/10.10.2024 i-a fost comunicată contestatoarei la data de 23 octombrie 2024, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare de la dosarul cauzei, iar Hotărârea secției pentru judecători nr. 83/21.01.2025, a fost comunicată la data de 22 ianuarie 2025, astfel cum rezultă din corespondența electronică, aspecte neconstestate în cauză.

Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., nerespectarea termenului în care trebuie exercitat un drept procesual atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

În acest sens, Înalta Curte amintește că termenul de decădere pentru exercitarea drepturilor procedurale constituie un factor de securitate juridică și răspunde, de asemenea, nevoii de a lăsa titularului dreptului un termen de reflecție suficient pentru a-i permite să aprecieze oportunitatea de a prezenta o cerere și pentru a defini conținutul ei. Astfel, se marchează limita temporală a controlului ce poate fi exercitat și se semnalează, în același timp, indivizilor și autorităților statului, perioada peste care acest control nu mai este posibil.

Această sancțiune se aplică și în cazul nerespectării termenului de contestare prevăzut la art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, dat fiind că este vorba despre exercitarea unui drept procesual, termenul de declarare a contestației fiind un termen imperativ și absolut.

Sancțiunea decăderii poate fi evitată în condițiile în care partea împotriva căreia curge termenul dovedește că a fost împiedicată să efectueze actul de procedură în termenul legal și că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, sens în care dispune art. 186 C. proc. civ.

Potrivit art. 186 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. "(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac".

Termenul de decădere poate suporta, așadar, o repunere în termen în condițiile art. 186 C. proc. civ., iar aceasta presupune formularea unei cereri exprese, de către parte, cu indicarea motivelor împiedicării și într-un interval de timp de la data încetării acestora.

Din analiza coroborată a prevederilor legale rezultă că, pentru repunerea în termen este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: nerespectarea de către parte a unui termen procedural imperativ, nerespectarea termenului să se datoreze unor motive temeinic justificate, dovedite de parte, împrejurarea ce a împiedicat partea să-și exercite dreptul în termen să se fi produs înăuntrul acestuia, partea să formuleze atât cererea de repunere în termen, cât și să îndeplinească actul de procedură neexercitat în termenul inițial în cel mult 15 zile de la data încetării împiedicării.

Motivul invocat de contestatoare în susținerea cererii de repunere în termen îl constituie absența unor mențiuni obligatorii în cuprinsul hotărârilor atacate privind căile de atac prevăzute de lege împotriva acestora.

Or, în speță, contestatoarea a înțeles să solicite repunerea în termenul de contestare a hotărârilor emise de intimat abia la data de 11 septembrie 2025, în condițiile în care contestația a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 04 februarie 2025, fiind completată și precizată de contestatoare la data de 10 februarie 2025.

În consecință, în condițiile în care contestatoarea a formulat cererea de repunere în termen cu depășirea termenului prevăzut la art. 186 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte o va respinge, ca tardivă.

În contextul prezentat, constată instanța că se impune admiterea excepției tardivității, contestatoarea nefiind suficient de diligentă pentru conservarea drepturilor sale procesuale.

Astfel, așa cum s-a reținut și anterior, având în vedere că Hotărârea secției pentru judecători nr. 1421/27.06.2024 a fost comunicată contestatoarei la data de 25 iulie 2024, iar Hotărârea secției pentru judecători nr. 1755/10.10.2024 i-a fost comunicată contestatoarei la data de 23 octombrie 2024, cererea de chemare în judecată, depusă inițial de contestatoare la Consiliul Superior al Magistraturii - Direcția resurse umane și contencios și redirecționată spre competentă soluționare către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a fost formulată la data de 22 ianuarie 2025, mult peste termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

În ceea ce privește Hotărârea secției pentru judecători nr. 83/21.01.2025, aceasta i-a fost comunicată contestatoarei la data de 22 ianuarie 2025, iar cererea precizatoare prin care reclamanta a contestat această hotărâre a fost formulată la 10 februarie 2025, cu depășirea termenului pentru contestație de 15 zile de la comunicare, care s-a împlinit la data de 07 februarie 2025.

Prin constatarea decăderii dispare cadrul procesual pentru realizarea controlului judiciar, astfel încât admiterea excepției tardivității exclude analizarea criticilor susținute de contestatoare împotriva hotărârilor emise de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 186 alin. (2) coroborat cu art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termen, ca tardivă și, pe cale de consecință, va admite excepția tardivității, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii și va anula contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 1421 din 27 iunie 2024, a Hotărârii nr. 1755 din 10 octombrie 2024 și a Hotărârii nr. 83 din 21 ianuarie 2025 ale Consiliului Superior al Magistraturii, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, ca tardiv formulată.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Superior al Magistraturii pentru capătul de cerere care vizează anularea Raportului de expertiză psihiatrică nr. x/17.01.2025, prin care contestatoarea a fost declarată inaptă pentru exercitarea funcției de judecător, se reține că promovarea oricărei acțiuni în justiție presupune îndeplinirea a patru cerințe esențiale: formularea unei pretenții, un interes (legitim, născut, actual și personal), calitatea și capacitatea procesuală a părților. Aceste condiții sunt prevăzute de legiuitor în mod cumulativ, neîndeplinirea oricăreia dintre ele paralizând declanșarea sau continuarea acțiunii civile.

Referitor la calitatea procesuală pasivă, relevante în cauză sunt dispozițiile art. 36 din C. proc. civ. ("calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății"), raportat la obiectul cauzei.

Așadar, aceasta presupune identitatea dintre persoana care figurează în proces în calitate de pârât și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății. În materia contenciosului administrativ calitatea procesuală derivă din capacitatea administrativă de a emite acte administrative cu caracter individual sau normativ, justificând așadar calitate procesuală pasivă emitentul actului administrativ supus controlului jurisdictional, astfel cum rezultă din prevederile art. 1 alin. (1) și ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Or, în situația dedusă judecății, în ceea ce privește capătul de cerere vizând anularea Raportului de expertiză psihiatrică nr. x/17.01.2025 prin care contestatoarea a fost declarată inaptă pentru exercitarea funcției de judecător, acest emitent este Comisia medicală de specialitate organizată la nivelul Spitalului Prof. Dr. Constantin Angelescu și numită prin Hotărârea secției pentru judecători nr. 216/07.02.2023, astfel cum a fost modificată prin Hotărârea secției pentru judecători nr. 711/13.05.2024.

În condițiile în care reclamantul este cel care promovează acțiunea civilă, acestuia îi revine sarcina stabilirii cadrului procesual în concordanță cu dispozițiile art. 194 din C. proc. civ. și, implicit, obligația probării calității procesuale pasive a persoanei chemate în judecată, ceea ce, în cauză, presupune calitatea de emitent al actului contestat.

Așadar, nu poate fi reținută în cauza de față nicio identitate între persoana intimatului chemat în judecată și subiectul pasiv în raportul juridic dedus judecății sub aspectul anulării raportului de expertiză psihiatrică, în condițiile în care Consiliul Superior al Magistraturii nu este emitentul acestui act supus controlului instanței de contencios administrativ.

În consecință, în raport de dispozițiile art. 32 coroborat cu art. 36 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția lipsei calității procesuale passive și va respinge contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Raportului de expertiză psihiatrică nr. x/17.01.2025 ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termen, ca tardivă.

Admite excepția tardivității, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.

Anulează contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 1421 din 27 iunie 2024, a Hotărârii nr. 1755 din 10 octombrie 2024 și a Hotărârii nr. 83 din 21 ianuarie 2025 ale Consiliului Superior al Magistraturii, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, ca tardiv formulată.

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive.

Respinge contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Raportului de expertiză psihiatrică nr. x/17.01.2025 ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 25 septembrie 2025.