ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4693/2024
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4693/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 22 octombrie 2024
Asupra acțiunii în anulare de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii deduse judecății
Cadrul procesual
La data de 17 aprilie 2024, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, inițial sub nr. de dosar x/2024, contestația formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii – secția pentru Judecători nr. 343 din data de 21.02.2024 și acțiunea în anularea dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Hotărârea nr. 1471/04.05.2023 a secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, contestatoarea solicitând anularea Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii –Secția pentru Judecători nr. 343 din data de 21.02.202024, ca fiind nelegală și netemeinică, dar și anularea dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Hotărârea nr. 1471/04.05.2023 a secției pentru Judecători a CSM, ca fiind contrare legii și Constituției.
În susținerea cererii de anulare a dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Metodologia privind detașarea și delegarea judecătorilor, aprobată prin Hotărârea nr. 1471/04.05.2023 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, reclamanta a invocat dispozițiile art. 4 și art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și fiscal, arătând că art. 7 din Hotărârea nr. 1471/04.05.2023 reprezintă un act administrativ normativ, potrivit art. 2 lit. c) și art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice afectând deja cariera judecătorilor și drepturile acestora.
Apărările formulate în cauză
Împotriva contestației formulate de contestatoarea–reclamantă A. intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, în cadrul căreia a invocat excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Metodologia privind detașarea și delegarea judecătorilor, aprobată prin Hotărârea secției pentru Judecători nr. 1471/04.05.2023 pentru lipsa plângerii prealabile, cu consecința respingerii acestuia, ca inadmisibil, excepția lipsei de interes în susținerea contestației formulate împotriva Hotărârii CSM –Secția pentru Judecători nr. 343 din data de 21.02.2024 și pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În susținerea excepției inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Metodologia privind detașarea și delegarea judecătorilor, aprobată prin Hotărârea secției pentru judecători nr. 1471/04.05.2023, pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat dispozițiile art. 7 alin. (1), art. 7 alin. (1)
1
și art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dar și dispozițiile art. 193 alin. (1) din C. proc. civ., care instituie o procedură prealabilă obligatorie anterioară sesizării instanței de judecată.
Alte aspecte procesuale
Prin încheierea de ședință din data de 10 septembrie 2024 instanța învestită cu cererea de chemare în judecată formulată de contestatoarea A., reținând ca fiind incidente în cauză dispozițiile art. 99 C. proc. civ., a disjuns capătul de cerere ce vizează acțiunea în anularea art. 7 alin. (1) din Metodologia privind detașarea și delegarea judecătorilor aprobată prin Hotărârea CSM –Secția pentru Judecători nr. 1471 din 04.05.2023 și a dispus formarea unui nou dosar separat, acesta fiind înregistrat sub nr. x/2024, ce face obiectul prezentei judecăți.
La primul termen de judecată în fața instanței învestite cu cererea de anulare a dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Metodologia privind detașarea și delegarea judecătorilor, aprobată prin Hotărârea secției pentru Judecători nr. 1471/04.05.2023, Înalta Curte, în temeiul art. 131 alin. (1) C. proc. civ., verificându-și din oficiu competența de a judeca în primă instanță prezenta pricină, invocă excepția necompetentei materiale, raportat la dispozițiile art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.
Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra acțiunii în anulare
Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) și art. 131 alin. (1) și 132 alin. (1) din C. proc. civ., excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de a soluționa în primă instanță acțiunea în anulare ce face obiectul judecății, excepție invocată din oficiu, instanța constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite și va declina competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În prezentul dosar Înalta Curte este învestită de reclamanta A. cu o acțiune în anularea dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Metodologia privind detașarea și delegarea judecătorilor, aprobată prin Hotărârea secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1471/04.05.2023.
În susținea acțiunii sale reclamanta a invocat dispozițiile art. 4 alin. (4) și art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ce prevăd că:
Art. 4 alin. (4) "Actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepției de nelegalitate. Controlul judecătoresc al actelor administrative cu caracter normativ se exercită de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare, în condițiile prevăzute de prezenta lege."
"ART. 8 (1) *) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Motivele invocate în cererea de anulare a actului nu sunt limitate la cele invocate prin plângerea prealabilă."
Astfel, față de obiectul dedus judecății și temeiul de drept invocat de reclamantă în susținerea cererii sale, Înalta Curte constată ca fiind întemeiată excepția necompetenței materiale a acestei instanțe de a soluționa în fond prezenta cerere, raportat la dispozițiile art. 10 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu prevederile art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., potrivit cărora:
Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 " Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.
Art. 97 pct. 1 din C. proc. civ.
"Înalta Curte de Casație și Justiție judecă:
recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;
recursurile în interesul legii;
cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept;
orice alte cereri date prin lege în competența sa."
Normele juridice reglementate de art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004 instituie un caz de competență materială și teritorială exclusivă în favoarea curții de apel de la domiciliul sau sediul reclamantului persoană fizică sau juridică de drept privat, în situația în care se contestă un act emis sau încheiat de autoritățile publice centrale.
Totodată, se constată că instanța supremă poate fi sesizată direct cu soluționarea pe fond a unei cereri de chemare în judecată doar în cazurile prevăzute expres prin lege în competența sa, conform art. 97 pct. 4 din C. proc. civ., text care nu este incident în cauză.
Astfel, raportat la obiectul judecății, ce vizează anularea art. 7 alin. (1) din Hotărârea secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1471/04.05.2023, ce reglementează Metodologia privind detașarea și delegarea judecătorilor, Înalta Curte constată că cererea formulată în prezenta cauză este supusă cadrului procedural special prevăzut de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, fiind incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din lege, care prevăd că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.
Cum în cauză acțiunea în anulare a fost formulată, în calitate de reclamantă, de o persoană fizică ce are domiciliul în București, iar actul ce face obiectul anulării a fost emis de o autoritate publică centrală, conform dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, competența de soluționare a cauzei revine Curții de Apel București –Secția de contencios administrativ și fiscal .
Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru considerentele arătate, în conformitate cu dispozițiile art. 131 alin. (1), art. 132 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., raportat la dispozițiile și art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale, invocate din oficiu și, pe cale de consecință, va declina competența materială de soluționare a cauzei formulate de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, având ca obiect acțiunea în anularea art. 7 alin. (1) din Hotărârea CSM –Secția pentru Judecători nr. 1471 din 04.05.2023, ce reglementează Metodologia privind detașarea și delegarea judecătorilor, în favoarea Curții de Apel București – secția de contencios administrativ și fiscal .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină competența materială de soluționare a cauzei având ca obiect acțiunea în anularea art. 7 alin. (1) din Metodologia privind detașarea și delegarea judecătorilor aprobată prin Hotărârea CSM –Secția pentru Judecători nr. 1471 din 04.05.2023, astfel cum a fost formulată de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, în favoarea Curții de Apel București – secția de contencios administrativ și fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 22 octombrie 2024.