ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3191/2024

Ședința publică din data de 10 iunie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 27.07.2023, sub nr. x/2023, contestatorul A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat anularea Hotărârii nr. 2342/09.11.2022 și Hotărârii nr. 1510/11.05.2023 adoptate de secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin Hotărârea nr. 2342/9.11.2022 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii s-a constatat încălcarea de către contestator a dispozițiilor art. 18 alin. (1) din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor. Prin Hotărârea nr. 1510/11.05.2023 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii s-a respins ca neîntemeiată plângerea prealabilă formulată de contestator împotriva Hotărârii nr. 2342/9.11.2022.

Contestatorul A. a depus la dosar o cerere completatoare prin care a formulat motive noi de nulitate a Hotărârii nr. 1510/11.05.2023 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a respins ca neîntemeiată plângerea prealabilă formulată împotriva Hotărârii nr. 2342/9.11.2022.

1.2. Prin sentința civilă nr. 226 din data de 13 februarie 2024 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția de necompetență materială a instanței și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

În dosarul înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, cu consecința declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

La rândul său, contestatorul a invocat, prin notele scrise depuse la 25 mai 2024, excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La termenul de dezbateri din 28 mai 2024, Înalta Curte a rămas în pronunțare cu privire la această excepție.

Analizând, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ. coroborat cu art. 131 și art. 132 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată de atât de contestator, cât și de către intimat prin întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele:

Demersul inițiat de contestatorul A. vizează anularea Hotărârii nr. 2342/09.11.2022 a secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a constatat încălcarea de către contestator a dispozițiilor art. 18 alin. (1) din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor, precum și a Hotărârii nr. 1510/11.05.2023 a secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a respins plângerea prealabilă formulată împotriva Hotărârii nr. 2342/09.11.2022.

Sub aspectul competenței materiale a Înaltei Curți de a soluționa în primă instanță contestația formulată, se constată că în cauză se aplică principiul general introdus prin art. 24-25 din C. proc. civ., respectiv cel al aplicării dispozițiilor legii noi de procedură numai proceselor și executărilor silite începute ulterior intrării în vigoare a legii.

Astfel, potrivit art. 24 din C. proc. civ.:

"Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", scopul acestei norme generale de drept tranzitoriu fiind acela de a stabili legea aplicabilă întregii proceduri în funcție de data începerii procesului.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (1) din același act normativ, care reglementează aplicarea în timp a legii de procedură civilă, "Procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi".

În speță se impune a fi avute în vedere și dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituția României, care consacră expres principiul neretroactivității legii, statuând în sensul că "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile". Astfel fiind, neretroactivitatea reprezintă un principiu în virtutea căruia legea reglementează numai situațiile ce se nasc sau se constituie după intrarea ei în vigoare, principiu ce își găsește o constantă aplicare și în domeniul activității de soluționare a litigiilor civile.

Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, care a înlocuit Legea nr. 304/2004, a fost publicată în Monitorul Oficial al României la 16.12.2022.

Potrivit art. 96 alin. (1) din acest act normativ"Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.".

Este adevărat că data înregistrării acțiunii introductive de instanță este 26.07.2023, ulterior intrării în vigoare a acestei legi, însă, în speță, data începerii procesului este considerată a fi data inițierii procedurii administrative reprezentate de plângerea prealabilă, formulate de reclamant în temeiul dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, plângere prealabilă înregistrată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 305/2022, respectiv la data de 29.12.2022, sub nr. x/29.12.2022.

De menționat este și faptul că plângerea prealabilă a fost înregistrată și soluționată ca atare de către intimatul - pârât Consiliul Superior al Magistraturii, printre temeiurile de drept reținute pentru emiterea Hotărârii nr. 1510/11.05.2023 regăsindu-se și dispozițiile art. 7 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004.

Față de situația expusă mai sus, competența de soluționare a contestației exercitate împotriva Hotărârilor nr. 2342/09.11.2022 și nr. 1510/11.05.2023 ale secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii se stabilește în conformitate cu actele normative în vigoare la data formulării plângerii prealabile, și anume, conform Legii nr. 317/2004 și a Regulamentului de organizare și funcționare a CSM din data de 03.12.2018, respectiv art. 65 alin. (5) din Regulament.

Pentru considerentele expuse la pct. 3 din prezenta decizie, în temeiul art. 248 alin. (1) și (2) coroborat cu art. 132 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va declina competența soluționării contestației în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a contestației formulate de contestatorul A. împotriva Hotărârii nr. 2342 din 9 noiembrie 2022 și Hotărârii nr. 1510 din 11 mai 2023, adoptate de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 10 iunie 2024.