ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1578/2025

Ședința publică din data de 19 martie 2025

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 11.10.2021, sub nr. x/2021, a fost înregistrată contestația împotriva tuturor soluțiilor si clasărilor care s-au dat de către CSM și Inspecția Judiciara, care include și lucrările C21-934 - 24.09.2021 si C21-1540-24.09.2021, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Inspecția Judiciară și Consiliul Superior al Magistraturii.

Prin sentința civilă nr. 800 din 15 aprilie 2022, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii și, pe cale de consecință, a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior Al Magistraturii, pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia.

Totodată, a respins cererea formulată de reclamanții A., B., C. și D., ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 800 din 15 aprilie 2022 reclamanții C., B., A., D. au promovat recurs, iar prin decizia nr. 2227 din 17 aprilie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2021 s-a admis excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare și s-a constatat nulitatea recursului.

II. Contestația în anulare exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 2227 din 17 aprilie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2021, au formulat contestație în anulare contestatorii C., A., D. și B..

În susținerea contestației, contestatorii au arătat că instanțele și intiamata Inspecția Judiciară au tolerat manipulările și falsurile prin care au fost deposedați de terenul agricol cumpărat de tatăl acestora.

Contestația în anulare nu a fost întemeiată în drept.

Apărările intimatului

Intimata Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare prin care s-a invocat excepția tardivității contestației în anulare, excepția nulității și excepția inadmisibilității contestației in anulare.

s-a arătat că potrivit dispozițiilor art. 506 alin. (1) C. proc. civ. termenul de introducere a contestației in anulare este de 15 zile de la data comunicării hotărârii care se contestă.

În speță decizia atacată a fost comunicată contestatorilor la data de 20.09.2024, iar contestația în anulare a fost introdusă cu mult peste acest termen de 15 zile.

Răspunsul la întâmpinare.

Contestatorii au formulat răspuns la întâmpinare prin care au reiterat susținerile formulate pe fondul contestației.

III. Considerentele înaltei Curți asupra contestației în anulare.

Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 C. proc. civ., excepția tardivității, invocată în cauză, constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va o va admite.

Dispozițiile art. 506 alin. (1) C. proc. civ. prevăd:

"Contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă ".

În cauza de față, se constată, potrivit înscrisurilor atașate la dosarul nr. x/2021 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, că decizia civilă nr. 2227 din 17 aprilie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, care face obiectul prezentei căi de atac, a fost comunicată reclamanților la data de 20.09.2024, moment de la care, în aplicarea prevederilor anterior arătate, începe să curgă termenul de 15 zile pentru exercitarea contestației în anulare.

Conform dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.:

"Termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează: (...) 2. când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește;"

În aplicarea dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., termenul pentru declararea contestației în anulare s-a împlinit la data de 7.10.2024.

Or, contestatorii au promovat această cale extraordinară de atac împotriva deciziei contestate la data de 1.11.2024 (așa cum rezultă de pe ștampila poștei aplicată pe plicul de expediere a corespondenței - fila x).

Așadar, în speță, contestația în anulare a fost formulată peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 506 alin. (1) C. proc. civ., calculat potrivit art. 181 C. proc. civ.

Termenul de un an prevăzut de art. 506 C. proc. civ. este un termen limită obiectiv, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii și nu dă posibilitatea părților să opteze în a formula contestația în anulare în 15 zile de la comunicare sau într-un an de la data rămânerii definitive, fiind un termen aplicabil în situația în care nu s-a efectuat actul procedural al comunicării hotărârii atacate, ceea ce nu este cazul în speță, în care dovezile de comunicare sunt înmânate personal contestatorilor.

Înalta Curte are în vedere că cerințele, limitele și termenele în care pot fi exercitate drepturile procesuale/căile de atac sunt prevăzute de lege, obligativitatea de respectare a principiului legalității decurgând primordial din prevederile constituționale, astfel încât o hotărâre judecătorească nici nu le poate acorda ea însăși, nici nu le poate suprima.

Totodată, contestatorii nu pot invoca nici necunoașterea legii, întrucât potrivit adagiului "nemo censetur ignorare legem" toate persoanele sunt prezumate a cunoaște legea și nimeni nu se poate apăra invocând necunoașterea ei sau cunoașterea ei greșită.

Termenele pentru exercițiul drepturilor procesuale nu au ca scop îngrădirea dreptului la un proces echitabil și efectiv, ci stimularea activității procesuale a părților prin sancțiunea instituită pentru nerespectarea lor.

Aceste termene au caracter imperativ și sunt sancționate cu decăderea și cum contestatorii au sesizat instanța de contencios administrativ după împlinirea termenului prevăzut de lege, astfel cum s-a reținut anterior, sancțiunea decăderii nu poate fi evitată, astfel încât Înalta Curte va face aplicarea prevederilor exprese ale art. 185 alin. (1) teza finală din C. proc. civ. și va respinge contestația ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii C., A., D. și B. împotriva deciziei nr. 2227 din 17 aprilie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2021, ca tardiv formulată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 19 martie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.