ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 281/2025

Ședința publică din data de 05 februarie 2025

Asupra cauzei de față constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I. 1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la 11 iulie 2017, reclamantul A., în calitate de mandatar al numitului B., a chemat în judecată pe pârâtele Comisia Locală de Fond Funciar din cadrul Primăriei Bujoru, legal reprezentată prin Primar, Comisia Județeană de Fond Funciar Teleorman, legal reprezentată prin Prefect, pentru ca instanța de judecată să dispună, în contradictoriu cu acestea: obligarea pârâtei Comisia Locală de Fond Funciar din cadrul Primăriei Bujoru, legal reprezentată prin Primar să adopte o hotărâre prin care să-i reconstituie reclamantului dreptul de proprietate pe vechiul amplasament sau pe un altul disponibil, echivalent valoric, asupra suprafeței de 4,7298 ha teren arabil, a unei batoze de treierat păioase și asupra unui vapor cu aburi de 100 HP, respectiv asupra unei pepiniere de 3.08 ha cu 150.000 puieți altoiți, bunuri localizate la momentul confiscării pe raza comunei Bujoru, și să o trimită spre validare, împreună cu toată documentația aferentă, pârâtei Comisia Județeană de Fond Funciar Teleorman, legal reprezentată prin Prefect; obligarea pârâtei Comisia Județeană de Fond Funciar Teleorman, legal reprezentată prin Prefect să emită titlul de proprietate asupra suprafeței de teren arabil și asupra terenului pepinierei conform legii; obligarea pârâtei Comisia Locală de Fond Funciar din cadrul Primăriei Bujoru, legal reprezentată prin Primar să-l pună în posesie asupra terenului arabil și terenului pepinierei pentru care se va dispune reconstituirea dreptului său de proprietate.

În subsidiar, dacă din probele administrate va rezulta că nu ar mai exista teren disponibil pentru restituirea în natura a terenului arabil și a terenului pepinierei, respectiv a utilajelor și a celor 150.000 puieți altoiți în litigiu, reclamantul a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei Comisia Locală de Fond Funciar din cadrul Primăriei Bujoru, legal reprezentată prin Primar să întocmească tabelul nominal prevăzut în Anexa nr. 11 la Normele de punere în aplicare a Legii nr. 165/2013 și să-l înainteze Comisiei locale de fond funciar, împreună cu întreaga documentație aferentă, să dispună obligarea pârâtei Comisia Județeană de Fond Funciar Teleorman, legal reprezentată prin Prefect să analizeze cererea și să transmită Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor (CNCI) propunerea de acordare a măsurilor compensatorii, însoțită de toate documentele prevăzute de art. 21 din Legea nr. 165/2013 și obligarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, legal reprezentată prin președintele ANRP, să emită o decizie de compensare a terenului arabil și al pepinierei, asupra utilajelor și asupra puieților altoiți confiscați prin care să valideze propunerea Comisiei Județene de Fond Funciar Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate privată cu evaluarea terenului arabil și al pepinierei, plus utilajele și puieții altoiți și convertirea în puncte a valorii stabilite, cu respectarea dispozițiilor art. 21 Legea nr. 165/2013. Totodată, a solicitat să se dispună obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților (ANRP) București, să emită titlul de plată, conform art. 31 din Legea nr. 165/2013.

I.2. Sentința pronunțată de Tribunalul București

Prin sentința civilă nr. 1208/18.05.2018, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis excepția necompetenței materiale privind cererea formulată de reclamantul B., prin mandatar A., și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman.

I.3. Sentința pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția civilă

Prin sentința civilă nr. 196/16.05.2019, Tribunalul Teleorman, secția civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale passive, invocată de pârâta Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Prefecturii Teleorman prin întâmpinare, și a respins cererea formulată de reclamantul B., prin mandatar A., în contradictoriu cu pârâta Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001 din Cadrul Prefecturii Teleorman, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Urmare a intervenirii la 01.06.2019 a decesului reclamantului B., conform certificatului de deces seria x nr. x emis de Primăria Com. Bujoru, jud. Teleorman, la 19.06.2019 A., mandatar al reclamantului, a solicitat suspendarea cauzei pentru introducrea în cauză a mostenitorilor, iar la 16.12.2019 a formulat cerere pentru reluarea dezbaterilor.

I.4. Sentința pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția civilă

Prin sentința civilă nr. 278/30.09.2021, Tribunalul Teleorman, secția Civilă a admis excepția inadmisibilității cererii de repunere pe rol și a respins cererea formulată de B. (decedat), prin mandatar A., ca inadmisibilă.

II. Hotărârile pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă

Prin încheierea de ședință din 13 septembrie 2022, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2018, a anulat, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată de petenta C., prin mandatar A., a președintelui completului de judecată, domnul judecător D..

Prin încheierea de ședință din 30 septembrie 2022, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, cererea de recuzare a doamnei judecător E., formulată de petenta C., prin mandatar A..

Prin încheierea de ședință din 9 noiembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. . x/2018/a5, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, cererea de recuzare a doamnei judecător F., formulată de petenta C., prin mandatar A..

Prin decizia civilă nr. 7A din 09.01.2024, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a anulat, ca netimbrată, cererea de repunere pe rol a cauzei și a constatat perimat apelul formulat de reclamanții C. și G., ambii prin mandatar A., împotriva deciziei civile nr. 278 din 30.09.2021, pronunțate de Tribunalul Teleorman, secția civilă, și a constatat perimat apelul declarat de apelanții-reclamanți.

III. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierilor de ședință din 13 septembrie 2022, din 30 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2018, și a încheierii de ședință din 9 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2018, precum și a deciziei civile nr. 7A/2021 din 09.01.2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, au declarat recurs reclamanții C. și G., ambii prin mandatar A., cale de atac cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă la 29 februarie 2024.

Declarația de recurs împotriva deciziei civile nr. 7A/2021 din 09.01.2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a fost formulată la 09 ianuarie 2024 și înaintată spre competentă soluționare Înaltei Curți la 10 ianuarie 2024.

Ulterior, la 10 martie 2024, a fost înaintat de către Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, recursul declarat de reclamanții C. și G., ambii prin mandatar A. împotriva încheierilor de ședință din 13 septembrie 2022, din 30 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2018, și a încheierii de ședință din 9 noiembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2018, împreună cu motivele de recurs împotriva deciziei civile nr. 7A/2021 din 09.01.2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, și cu cererea de repunere în termen pentru declararea căii de atac împotriva încheierilor de ședință și pentru motivarea recursului exercitat împotriva deciziei curții de apel.

În expunerea criticilor de nelegalitate, circumscrise prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., recurenții-reclamanți au arătat că soluția instanței de apel de respingere a cererii de repunere pe rol a cauzei, ca netimbrată, și constatarea apelului, ca perimat, este pronunțată cu încălcarea unor norme procedurale esențiale și cu o argumentare insuficientă ți eronată, ceea ce demonstrează eludarea normelor de procedură obligatorii care atrag sancțiunea nulității. În acest sens, au învederat că instanța a făcut o interpretare eronată a situației de fapt din perspectiva în care cererea de apel fusese anterior scutită de la plata taxei judiciare de timbru în temeiul încheierii de ședință pronunțate la 11.05.2022. Prin urmare, excepția netimbrării nu ar fi trebuit să fie invocată, iar decizia instanței de a respinge cererea pe acest motiv este nelegală și nejustificată.

Totodată, au susținut că perimarea nu se impunea a fi invocată din oficiu de către instanță, având în vedere că exista o adeverință medicală care atestă incapacitatea temporară de deplasare a părților din motive de sănătate, ceea ce justifică neîndeplinirea actelor de procedură în termenul stabilit.

În continuare, au precizat că cererile de recuzare formulate la 13.09.2022, 30.09.2022 și 09.11.2023 au fost respinse de instanță pe motive de netemeinicie, nelegalitate și acestea au fost motivate insuficient iar instanța de judecată nu a acordat timpul necesar pentru redactarea și comunicarea încheierilor de respingere a cererilor de reexaminare și, astfel, nu a fost respectat dreptul la apărare al părților.

Concluzionând, recurenții au arătat că argumentele utilizate de instanță în respingerea cererilor de recuzare nu reflectă motivele reale pe care le-au invocat, ceea ce constituie o încălcare a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 6 din C. proc. civ.

IV. Procedura de filtru

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 29 februarie 2024 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 10, astfel cum reiese din fișa Ecris și referatul de repartizare aleatorie .

Prin rezoluția din 4 martie 2024, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

În concluziile raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, raportorul și-a exprimat opinia în sensul că partea are deschisă calea de atac a recursului care este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) din C. proc. civ., sub sancțiunea nulității.

În privința termenului în care trebuia exercitată calea de atac a recursului împotriva deciziei nr. 7A din 9 ianuarie 2024, s-a reținut că a fost exercitat în termenul legal, reținându-se tardivitatea depunerii motivelor de recurs.

În ceea ce privește recursul împotriva încheierilor de ședință din 13.09.2022, 30.09.2022 și 09.11.2023, pronunțate de Curtea de Apel București a IV-a civilă, s-a constatat că acesta a fost depus peste termenul legal, completul de filtru urmând a dispune, în aplicarea art. 493 C. proc. civ., asupra admisibilității în principiu a recursului și să aprecieze cu privire la tardivitatea căii de atac exercitată împotriva încheierilor de ședință din 13.09.2022, 30.09.2022 și 09.11.2023, precum și cu privire la nulitatea recursului din perspectiva art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., inclusiv asupra cererii de repunere în termen formulată în cauză.

Completul de filtru nr. 10, prin rezoluție, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților, astfel cum rezultă din dovezile aflate la dosarul de recurs, iar la 11 octommbrie 2024, recurenții, prin manadatar, au depus punct de vedere la raport.

Prin rezoluția din 28 octombrie 2024 a fost fixat termen la 05 februarie 2025, în camera de consiliu, fără citarea părților, în vederea analizării admisibilității în principiu a recursului, față de cele reținute prin raportul întocmit în cauză, termen la care Înalta Curte a reținut pricina în pronunțare, cu prioritate, prin prisma excepției nulității recursului, invocate din oficiu, precum și asupra cererii de repunere în termen.

V. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

V.1. Examinând cererea de repunere în termen formulată de reclamanții G. și C., prin mandatar A., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 186 alin. (1) C. proc. civ., "Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac."

Rezultă că, pentru a beneficia de dreptul reglementat prin dispozițiile legale enunțate, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții, respectiv, ca partea să nu fi respectat un termen procedural imperativ, nerespectarea termenului să fi fost cauzată de motive temeinic justificate și dovedite, împrejurarea care a împiedicat partea să-și exercite dreptul în termen să se fi produs înăuntrul acestuia, iar partea să formuleze cererea de repunere în termen și să îndeplinească actul de procedură neexercitat în termen de 15 zile de la data încetării împiedicării, iar în ipoteza exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

Așadar, printre condițiile impuse de legiuitor pentru a putea beneficia de repunerea în termenul procedural este necesar ca împrejurarea care a împiedicat partea să-și exercite dreptul în termen să se fi produs înăuntrul acestuia iar partea procesuală să îndeplinească actul de procedură neexercitat, în termen de 15 zile de la data încetării împiedicării, iar în cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac .

Înalta Curte constată că, în cauză, aceste condiții nu sunt întrunite.

Astfel, recurenții, prin mandatar, au solicitat prin cererea depusă la 10 martie 2024, repunerea în termenul procedural atât pentru motivarea recursului exercitat la 09 ianuarie 2024 împotriva deciziei civile nr. 7A din 09 ianuarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, cât și pentru exercitarea recursului împotriva încheierilor de ședință din 13 septembrie 2022 și 30 septembrie 2022, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, precum și împotriva încheierii de ședință din 09 noiembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, susținând, în justificarea cererii de repunere în termen, că de la finalul lunii ianuarie 2024 până la "sfărșitul săptâmânii care s-a încheiat" (debutul lunii martie 2024) s-a aflat la domiciliu pentru administrarea tratamentului pentru crize de astm bronșic, fiind astfel imposibilă deplasarea la instanță.

În dovedirea situației de fapt invocate, mandatarul recurenților, A. a depus la dosar adeverința medicală emisă la 31 ianuarie 2024 de S.C. H. S.R.L..

Analizând conținutul acesteia, Înalta Curte constată că A., mandatarul recurenților din prezenta cauză, este suferind de astm bronșic acutizat, de infecție acută a căilor respiratorii superioare și de rinite alergice, fiindu-i recomandat tratament specific și repaus la domiciliu pentru perioada 31 ianuarie 2024-02 februarie 2024.

În aplicarea dispozițiilor art. 186 alin. (2) teza finală din C. proc. civ., în cauza pendinte, pentru a beneficia de repunerea în termenul procedural pentru motivarea căii de atac a recursului exercitat împotriva deciziei civile nr. 7A din 09 ianuarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, recurenții erau îndrituiți să se adreseze instanței cu o astfel de cerere în termen de 5 zile de la momentul încetării împiedicării, având în vedere durata termenului procedural prevăzut pentru exercitarea căii de atac pentru care se solicita repunerea în termen.

Conform adeverinței medicale emise la 31 ianuarie 2024 de S.C. H. S.R.L., data încetării împrejurării care a împiedicat pe mandatarul recurenților să își îndeplinească obligațiile procesuale a fost 02 februarie 2024, moment de la care începe să curgă termenul pentru formularea cererii de repunere în termen care, în aplicarea prevederilor art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., s-a împlinit la 08 februarie 2024, prorogat în condițiile art. 181 alin. (2) din C. proc. civ. până la 10 februarie 2024.

Or, cererea de repunere în termenul procedural pentru motivarea recursului exercitat împotriva deciziei civile nr. 7A din 09 ianuarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a fost formulat la 10 martie 2024, la mai bine de o lună de la momentul la care, conform înscrisurilor exhibate de parte și aflate la dosarul cauzei, 02 februarie 2024, au încetat împrejurările care au împiedicat partea să își complinească obligațiile procesuale ce îi reveneau.

Aceleași considerente sunt pe deplin valabile și în ceea ce privește cererea de repunere în termenul pentru exercitarea recursului împotriva încheierilor de ședință din 13 septembrie 2022 și 30 septembrie 2022, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, precum și împotriva încheierii de ședință din 09 noiembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în considerarea dispozițiilor art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora termenul pentru exercitarea căii de atac împotriva acestora este de aceeași durată și curge în aceleași condiții cu cel prin care a fost soluționată cauza, în speță, decizia civilă nr. 7A din 09 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Chiar dacă s-ar accepta că cererea de repunere în termen formulată în cauză ar fi întemeiată, din moment ce nu s-a îndeplinit, efectiv, actul de procedură neexercitat, respectiv cererea de recurs împotriva încheierilor de ședință din 13 septembrie 2022 și 30 septembrie 2022, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, precum și împotriva încheierii de ședință din 09 noiembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în cel mult 5 zile de la încetarea împiedicării, beneficiul repunerii în termen nu ar avea nicio finalitate. Prin urmare, se constată că cererea de repunere în termen a fost făcută în mod defectuos, cu depășirea termenului de 5 zile prevăzut de art. 487 alin. (1) coroborat cu art. 470 alin. (5) C. proc. civ.

De asemenea, se constată că împrejurarea care a împiedicat partea procesuală să-și motiveze recursul împotriva deciziei civile nr. 7A din 09 ianuarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, nu s-a produs înăuntrul termenului de motivare a recursului exercitat împotriva acesteia, și nici în interiorul termenului pentru formularea recursului împotriva încheierilor de ședință din 13 septembrie 2022 și 30 septembrie 2022, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, precum și împotriva încheierii de ședință din 09 noiembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, după cum se va arăta, ceea ce impune respingerea cererii de repunere în termen și din această perspectivă.

Astfel, în privința termenului pentru motivarea recursului exercitat împotriva deciziei civile nr. 7A din 09 ianuarie 2024 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, prin care instanța a constat perimat apelul formulat de reclamanții G. și C., prin mandatar A., împotriva sentinței civile nr. 278 din 30.09.2021 a Tribunalului Teleorman, secția civilă, se rețin următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Art. 487 alin. (1) din același act normativ prevede că "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs".

Așadar, motivarea recursului se face prin însăși cererea de recurs sau, în ipoteza în care se depun printr-un memoriu separat, înlăuntrul termenul de exercitare a recursului. Excepțiile prevăzute de textele procedurale precizate vizează motivele de casare de ordine publică sau situația în care termenul de exercitare a căii de atac curge de la alt moment decât cel al comunicării hotărârii.

Totodată, potrivit art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare (…)".

În ceea ce privește termenul pentru motivarea căii de atac declarate sunt incidente dispozițiile art. 494 din C. proc. civ., potrivit cărora dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță și în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în secțiunea care vizează căile extraordinare de atac, raportat la art. 470 alin. (5) din același Cod, care stipulează următoarele:

"În cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii".

În raport de dispozițiile legale menționate, Înalta Curte reține că situația exercitării recursului împotriva unei soluții de perimare, există același termen pentru motivarea și exercitarea căii de atac dar care începe însă să curgă la momente diferite, respectiv pentru declararea căii de atac termenul de 5 zile curge de la pronunțare iar pentru motivarea recursului, termenul de 5 zile curge de la comunicare deciziei atacate.

Conform dovezii de înmânare aflate la dosarul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, decizia nr. 7A din 09 ianuarie 2024 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost comunicată recurenților reclamanți la mandatar, la data de 22 ianuarie 2024, conform dovezilor aflate la dosarul curții de apel.

Raportând dispozițiile legale menționate la circumstanțele speței, se reține că termenul de 5 zile pentru motivarea recursului împotriva deciziei civile nr. A din 09 ianuarie 2024 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, prevăzut de art. 421 alin. (2) coroborat cu art. 494 raportat la art. 470 alin. (5) din C. proc. civ., calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) din C. proc. civ., s-a împlinit la data de 28 ianuarie 2024, care a picat într-o zi de dumincă, nelucrătoare, prorogat la 29 ianuarie 2024, în condițiile art. 181 alin. (1) din același cod.

Prin urmare, analiza cererii de repunere în termenul de motivare a căii de atac se va raporta la data de 29 ianuarie 2024, ca fiind data limită la care putea fi motivat, în termen legal, recursul împotriva deciziei civile nr. A din 09 ianuarie 2024 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Or, împrejurarea care l-a împiedicat pe mandatarul recurenților să motiveze în termenul legal recursul împotriva deciziei nr. 7A din 09 ianuarie 2024 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a ivit ulterior, după expirarea termenului de motivare a recursului, respectiv la 31 ianuarie 2024, astfel cum relevă conținutul adeverinței medicale emise de S.C. H. S.R.L., nu în interiorul termenului procedural în care partea era îndrituită să își prezinte criticile de nelegalitate și care s-a împlinit la 28 ianuarie 2024.

În ceea ce privește încheierile de ședință din 13 septembrie 2022 și 30 septembrie 2022, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, precum și împotriva încheierii de ședință din 09 noiembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, acestea vizează soluții de respingere a unor cereri de recuzare împotriva cărora, conform art. 53 alin. (1) C. proc. civ., se poate exercita calea de atac odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza.

Vâzând conținutul prevederilor art. 53 teza 1 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că, în contextul dat, termenul pentru exercitarea recursului împotriva încheierilor de ședință anterior arătate curge de la momentul pronunțării deciziei nr. 7A a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, 09 ianuarie 2024 care a soluționat fondul pricinii în care au fost pronunțate încheierile atacate, și care s-a împlinit la 15 ianuarie 2024, într-o zi lucrătoare de luni.

În atare situație, examinarea cererii de repunere în termenul de exercitare a căii de atac a recursului împotriva încheierilor de ședință din 13 septembrie 2022 și 30 septembrie 2022, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă precum și împotriva încheierii de ședință din 09 noiembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, se va raporta la data de 15 ianuarie 2024, ca fiind data limită la care putea fi exercitat, în termen legal, recursul împotriva deciziei civile nr. 7A din 09 ianuarie 2024 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, hotărâre prin care s-a soluționat fondul pricinii.

Or, situația despre care partea afirmă că l-a împiedicat să își exercite dreptul la recurs împotriva încheierilor de ședință anterior menționate a debutat ulterior datei de 15 ianuarie 2024 la care s-a împlinit termenul pentru formularea recursului împotriva acestor hotărâri judecătorești, respectiv la 31 ianuarie 2024, ceea ce plasează împrejurarea care ar fi justificat repunerea în termen în afara termenului procedural pentru formularea recursului.

Înalta Curte reamintește faptul că pentru a beneficia de repunerea în termenul de declarare sau motivare a unei căi de atac este necesar, pe lângă existența unor motive temeinic justificate și dovedite, ca respectiva împrejurarea care a împiedicat partea să-și exercite dreptul în termen să se fi produs înăuntrul acestuia, iar partea să formuleze cererea de repunere în termen și să îndeplinească actul de procedură neexercitat, în termenul defipt de lege pentru îndeplinirea respectivului act procedural, și care începe să curgă de la încetarea împiedicării.

Prin urmare, deși s-a susținut de către partea procesuală că s-a aflat într-o împrejurare care ar justifica întârzierea cu care a motivat cererea de recurs împotriva deciziei nr. 7A din 09 ianuarie 2024 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, respectiv promovarea cu nerespectarea termenului legal a cererii de recurs împotriva încheierilor de ședință din 13 septembrie 2022 și 30 septembrie 2022, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă precum și împotriva încheierii de ședință din 09 noiembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, Înalta Curte constată, din perspectiva cerințelor impuse de art. 186 alin. (1) C. proc. civ., că nu sunt întrunite condițiile legii respectiv împrejurarea care a împiedicat partea să-și exercite dreptul în termen nu s-a produs înăuntrul acestuia iar partea procesuală nu a îndeplinit actul de procedură neexercitat în termenul de 5 zile de la încetarea împiedicării.

În raport de această împrejurare, precum și de dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ. (conform cărora "Părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia"), Înalta Curte reține că lipsa de diligență a recurenților în litigiul declanșat la inițiativa acestora nu întrunește exigențele impuse de prevederile art. 186 alin. (1) din cod, care să îi fi împiedicat să își îndeplinească obligațiile procesuale conform prescripțiilor legale, cererea de repunere în termen fiind, în aceste circumstanțe, neîntemeiată, iar dreptul acestora la un proces echitabil nefiind încălcat, orice analiză a acestuia din perspectiva Ghidului privind art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a jurisprudenței instanței de contencios european nereprezentând relevanță în speță.

Așadar, instanța va respinge cererea de repunere în termenul de recurs, formulată de reclamanții G. și C., prin mandatar A..

V.2. În ceea ce privește recursul declarat de reclamanții G. și C., prin mandatar A., împotriva deciziei nr. 7A din 09 ianuarie 2024 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, Înalta Curte reține că raportat la soluția de respingere a cererii de repunere în termenul legal pentru motivarea acestuia, se impune soluția de anulare a acestuia, în condițiile art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., constatând că recurenții nu au depus la dosar, în termenul defipt de lege, motivele de nelegalitate.

Astfel, prin declarația de recurs, depusă la dosar la 09 ianuarie 2024, recurenții s-au rezumat în a menționa că exercită calea de atac împotriva hotărârii pronunțate la 09 ianuarie 2024 de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, precizând că motivele de recurs urmează a fi depuse după comunicarea hotărârii.

Deși decizia recurată a fost legal comunicată recurenților la 22 ianuarie 2024, conform dovezilor aflate la dosarul curții de apel, aceștia nu au înțeles să motiveze în termen de 5 zile de la comunicare calea de atac, așa cum au menționat în declarația de recurs, iar cum cererea de repunere în termenul de motivare a fost respinsă, devin incidente prevederile art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.

V.2. Recursul declarat de reclamanții G. și C., prin mandatar A., împotriva încheierilor de ședință din 13 septembrie 2022 și 30 septembrie 2022, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, precum și împotriva încheierii de ședință din 09 noiembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă

În drept, potrivit art. 53 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri".

Textul instituie condiții speciale cu privire la termenul în care poate fi promovată calea de atac împotriva încheierii de respingere a recuzării, în sensul că, de regulă, aceasta poate fi atacată odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza, iar, prin excepție, atunci când hotărârea prin care s-a soluționat pricina are caracter definitiv, calea de atac ce se poate exercita împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare este cea a recursului, însă acesta trebuie exercitat în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii prin care s-a soluționat pricina.

În speță, prin încheierea de ședință din 13 septembrie 2022 a fost anulată, ca netimbrată, cererea de recuzare a domului judecător D., formulată de reclamanta C. prin mandatar A. iar prin încheierea de ședință 30 septembrie 2022, a fost respinsă cererea de recuzare a doamnei judecător E. formulată de aceeași parte. De asemenea, prin încheierea de ședință din 09 noiembrie 2023, a fost respinsă cererea de recuzare a doamnei judecător F..

Înalta Curte reține că pricina în cadrul căreia au fost pronunțate încheierile de ședință recurate a fost soluționată prin decizia civilă nr. 7A din 09 ianuarie 2024 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă prin care a fost constatat perimat apelul formulată de reclamanții C. și G., ambii prin mandatar A., împotriva deciziei civile nr. 278 din 30.09.2021, pronunțate de Tribunalul Teleorman, secția civilă

Având în vedere că prin raportare la prevederile art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., hotărârea prin care s-a soluționat pricina nu are caracter definitiv, rezultă că sunt incidente prevederile art. 53 alin. (1) teza I din C. proc. civ., astfel că încheierile recurate puteau fi atacate cu recurs de către partea interesată, la instanța ierarhic superioară, însă termenul de exercitare a recursului era de 5 zile de la pronunțarea deciziei nr. 7A din 09 ianuarie 2024 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, termen care s-a împlinit la 15 ianuarie 2024.

Conform înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, calea de atac a fost formulată de reclamanți abia la 10 martie 2024 (dosarul de recurs), la aproximativ 2 luni de la împlinirea termenului legal pentru exercitarea acesteia.

Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Prin urmare, fiind vorba de un termen peremptoriu ce implică exercitarea dreptului procesual prevăzut de lege înlăuntrul său, nerespectarea acestuia atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de exercitare a căii de atac, sancțiune reglementată prin norma imperativă înscrisă în art. 185 alin. (1) C. proc. civ., mai sus enunțată.

Constatând că, în cauză, cererea de recurs împotriva încheierilor de ședință din 13 septembrie 2022 și 30 septembrie 2022, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă precum și împotriva încheierii de ședință din 09 noiembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, nu a fost formulată în termenul imperativ prevăzut de lege și că cererea de repunere în termen a fost respinsă, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanții G. și C., prin mandatar A., împotriva încheierilor de ședință din 13 septembrie 2022 și 30 septembrie 2022, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, precum și împotriva încheierii de ședință din 09 noiembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Cum excepția nulității este una dirimantă, incidența sa împiedică cercetarea fondului motivelor de recurs depuse de recurenți prin memoriul înregistrat la 10 martie 2024.

În acest context, Înalta Curte consideră necesar să precizeze că instituirea termenelor privind declararea căilor de atac și a intervalului de timp în care acestea trebuie motivate reprezintă limite legale admise ale dreptului de acces la un tribunal, interpretat ca o componentă materială a dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Scopul legitim ai instituirii de către legiuitorul național a unor norme imperative pentru promovarea unor căi extraordinare de atac este, în mod neîndoielnic, limitarea în timp a incertitudinii raporturilor juridice, astfel că, după epuizarea termenelor pentru declararea acestora, orice persoană de bună credință să se poată prevala, în orice împrejurare, de o hotărâre judecătorească definitivă, ce nu mai este susceptibilă de retractare sau reformare, intrată în circuitul juridic, care trebuie să aibă un grad acceptabil de securitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termen, formulată de reclamanții G. și C., prin mandatar A..

Anulează recursul declarat de reclamanții G. și C., prin mandatar A., împotriva deciziei nr. 7A din 09 ianuarie 2024 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a încheierilor de ședință din 13 septembrie 2022 și 30 septembrie 2022, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, precum și împotriva încheierii de ședință din 09 noiembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 05 februarie 2025.