ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1440/2025

Ședința publică din data de 15 octombrie 2025

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Prahova, învederând faptul că aceasta în formula de calcul a drepturilor de pensie a folosit un coeficient de corecție greșit și a produs prejudicierea sa, persoană fizică, de toate drepturile care i se cuvin odată cu calcularea cuantumului la depunerea actelor de ieșire la pensie pentru limita de vârstă.

Prin sentința civilă nr. 441 din data de 17 aprilie 2024, Tribunalul Prahova, secția I Civilă a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Prahova, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe A. a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 1298 din 17 octombrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs A..

Intimata - pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte de Casație și Justiție va examina cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului.

Recursul formulat în cauză vizează decizia nr. 1298 din 17 octombrie 2024 prin care Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a respins apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 441 din data de 17 aprilie 2024, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția I Civilă.

Înalta Curte reține că decizia nr. 1298 din 17 octombrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, este o hotărâre pronunțată în apel, în cadrul unui litigiu din materia asigurărilor sociale, fiind astfel o hotărâre definitivă.

Conform dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege.

Principiul enunțat este consacrat în art. 129 din Constituția României și în art. 457 C. proc. civ.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Prin urmare, raportat la dispozițiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunțare, în accepțiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat în cauză de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 1298 din 17 octombrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 1298 din 17 octombrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 octombrie 2025.