ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2112/2022

Ședința publică din data de 19 octombrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2021, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatele Casa Județeană de Pensii Prahova și Casa Națională de Pensii Publice, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea deciziei din 10.05.2021, anexa la decizia din 10.05.2021, buletinul de calcul din 27.04.2021, emise de pârâta Casa Județeană de Pensii Prahova și obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii Prahova să-i stabilească și plătească pensia, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, în solidar.

Prin sentința civilă nr. 3021/8 decembrie 2021, Tribunalul Prahova a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Casa Națională de Pensii Publice și a respins acțiunea față de aceasta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală, precum și contestația formulată în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Prahova, ca neîntemeiată.

Contestatoarea A. a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 3021/8 decembrie 2021 pronunțate de Tribunalul Prahova, încheierii de amânare a pronunțării cauzei din data de 24.11.2021, precum și împotriva încheierilor pronunțate în aceeași cauză și a actelor de procedura efectuate, apreciindu-le nelegale și netemeinice.

Prin decizia nr. 1081 din 11 aprilie 2022, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de contestatoarea A. împotriva sentinței civile nr. 3021/8 decembrie 2021 pronunțate de Tribunalul Prahova, precum și a încheierilor din data de 29.09.2021 și a încheierii din 24.11.2021, în contradictoriu cu intimatele Casa Județeană de Pensii Prahova și Casa Națională de Pensii Publice, cu sediul în București.

Recurenta A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 1081 din 11 aprilie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

În motivarea recursului, recurenta a susținut, în esență, că au fost eludate prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri, tribunal și curte, rejudecarea, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, cu stabilirea și plata pensiei pentru limită de vârstă în ambele sisteme.

Intimatele au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil, iar ulterior, intimata Casa Națională de Pensii Publice a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar, respingerea acestuia.

Recurenta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor intimatei.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și (2) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este întemeiată și, pe cale de consecință, va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, se cuvine menționat că potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor.

Este de necontestat că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Se constată că, în speță, hotărârea atacată, respectiv decizia nr. 1081 din 11 aprilie 2022 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, a fost pronunțată în cadrul judecății în apel, fiind definitivă de la pronunțarea sa, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum acesta a fost modificat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018:

"Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Raportând datele speței la dispozițiile legale evocate, se constată că obiectul acțiunii se încadrează în una dintre ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., întrucât vizează un conflict de asigurări sociale.

Cum textul de lege evocat exclude dreptul la recurs în litigiile de asigurări sociale, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 496 cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 1081 din 11 aprilie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 1081 din 11 aprilie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2022.