ÎCCJ, Decizia nr. 5/2026

ÎCCJ, Decizia nr. 5/2026 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Înalta Curte de Casație și Justiție

Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii

Decizia nr. 5/2026 din 23 februarie 2026                                           Dosar nr. 2460/1/2025

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 242 din 27 martie 2026

Lia Savonea

- președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție - președintele completului

Carmen Elena Popoiag

- președintele Secției I civile

Adina Oana Surdu

- președintele Secției a II-a civile

Elena Diana Tămagă

- președintele Secției de contencios administrativ și fiscal

Eleni Cristina Marcu

- președintele delegat al Secției penale

Simona Lala Cristescu

- judecător la Secția I civilă

Daniel Marian Drăghici

- judecător la Secția I civilă

Beatrice Ioana Nestor

- judecător la Secția I civilă

Adina Georgeta Nicolae

- judecător la Secția I civilă

Mirela Vișan

- judecător la Secția I civilă

Gheorghe Liviu Zidaru

- judecător la Secția I civilă

Iulia Craiu

- judecător la Secția a II-a civilă

Virginia Florentina Duminecă

- judecător la Secția a II-a civilă

Ruxandra Monica Duță

- judecător la Secția a II-a civilă

Mirela Polițeanu

- judecător la Secția a II-a civilă

Cosmin Horia Mihăianu

- judecător la Secția a II-a civilă

Alina Irina Prisecaru

- judecător la Secția a II-a civilă

Andreea Bercaru

- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Alina Gianina Prelipcean

- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Lucian Ioan Gherman

- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Alina Nicoleta Ghica-Velescu

- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Emilia Lenuța Panțuru

- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Alina Pohrib

- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Adina Adriana Radu

- judecător la Secția penală

Andreea Mona Cazacu

- judecător la Secția penală

1.

Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr. 2.460/1/2025 este legal constituit conform dispozițiilor art. 516 alin. (2) din Codul de procedură civilă și ale art. 31 alin. (4) lit. b) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

2.

Ședința este prezidată de doamna judecător Lia Savonea, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

3.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este reprezentat de doamna Antonia Eleonora Constantin, procuror-șef al Secției judiciare.

4.

La ședința de judecată participă doamna Georgiana Toader, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în temeiul art. 32 din Regulament.

5.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii ia în examinare sesizarea formulată de Colegiul de conducere al Curții de Apel Alba Iulia ce formează obiectul Dosarului nr. 2.460/1/2025.

6.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar s-au depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, punctul de vedere al procurorului general și opiniile specialiștilor în dreptul muncii din cadrul Universității Ecologice din București și Universității de Vest din Timișoara.

7.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, doamna judecător Lia Savonea, președintele completului de judecată, acordă cuvântul reprezentantului procurorului general asupra recursului în interesul legii.

8.

Reprezentantul procurorului general apreciază ca fiind în litera și spiritul legii prima orientare jurisprudențială, potrivit căreia, pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, încadrarea anterioară a locurilor de muncă în grupele I și a II-a de muncă și plata contribuțiilor de asigurări sociale aferente acestei încadrări nu prezintă relevanță pentru aplicarea Legii nr. 197/2021 pentru modificarea și completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările ulterioare, aceasta impunând o singură condiție, respectiv ca activitatea profesională să fie prestată în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare.

9.

Nefiind întrebări pentru reprezentantul procurorului general, doamna judecător Lia Savonea, președintele completului, declară dezbaterile închise, iar completul de judecată rămâne în pronunțare asupra sesizării.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

I.

Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Problema de drept soluționată diferit de instanțele judecătorești

10.

Prin Hotărârea nr. 73 din 4 decembrie 2025, Colegiul de conducere al Curții de Apel Alba Iulia a sesizat instanța supremă cu soluționarea recursului în interesul legii cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. i) raportat la art. 30 alin. (4

4

) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 263/2010), respectiv dacă pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001 se impune a fi valorificată/asimilată în condiții speciale de muncă și perioada în care un salariat a desfășurat activități care au fost încadrate de angajator în grupa a III-a de muncă (condiții normale de muncă).

II.

Dispozițiile legale supuse interpretării

11.

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, modificată și completată prin Legea nr. 197/2021 pentru modificarea și completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice (Legea nr. 197/2021):

Art. 30. -

(1)

În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din: (...) lit. i) activitățile de producție, mentenanță și asimilate din unitățile de producție a energiei electrice în termocentralele pe bază de cărbune, incluzând și unitățile de extracție a cărbunelui, pentru personalul implicat direct și nemijlocit în utilizarea procedeelor și utilajelor specifice producției energiei electrice și extracției cărbunelui. (...)

12.

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, completată prin Legea nr. 74/2022 pentru completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice (Legea nr. 74/2022).

Art. 30. -

(4

4

)

Este asimilată stagiului de cotizare în condiții speciale de muncă perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, în care salariații au desfășurat activități dintre cele prevăzute la alin. (1) lit. i), în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă.

III.

Practica judiciară neunitară invocată de autorul sesizării

13.

Autorul sesizării a arătat că problema de drept a fost soluționată diferit la nivelul instanțelor naționale, existând practică judiciară neunitară referitoare la modalitatea de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, modificată și completată prin Legea nr. 197/2021, raportat la art. 30 alin. (4

4

) din Legea nr. 263/2010, completată prin art. I din Legea nr. 74/2022, respectiv dacă pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001 se impune a fi valorificat/asimilat în condiții speciale de muncă și timpul în care un salariat a desfășurat activități care au fost încadrate de angajator în grupa a III-a de muncă (condiții normale de muncă)

14.

Într-o primă opinie s-a apreciat că pentru perioada anterioară datei de l aprilie 2001 încadrarea acestor locuri de muncă în grupele I și a II-a de muncă și plata contribuțiilor de asigurări sociale aferente acestor încadrări nu prezintă relevanță pentru aplicarea Legii nr. 197/2021, aceasta impunând o singură condiție, respectiv ca activitatea profesională să fie prestată în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010.

15.

În susținerea acestui punct de vedere s-a considerat că pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001 sunt relevante, în primul rând, considerentele de la paragrafele 85 și 86 din Decizia nr. 2 din 13 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 2 mai 2023, a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, potrivit cărora încadrarea anterioară a acestor locuri de muncă în condiții speciale (grupele I și a II-a de muncă) și plata contribuției de asigurări aferente acestei încadrări, înțelese ca fiind condiții suplimentare celor menționate de legiuitor pentru acordarea beneficiului reducerii vârstei de pensionare conform art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010, nemodificată, nu mai pot fi analizate de instanțele judecătorești în reținerea stagiului complet de cotizare de cel puțin 25 de ani, față de modificarea acestui text de lege prin Legea nr. 197/2021, care impune o singură condiție, respectiv ca activitatea profesională să fie prestată în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 pentru o perioadă de cel puțin 30 de ani.

16.

Expunerea de motive ce a fundamentat adoptarea Legii nr. 197/2021, care a reglementat încadrarea ope legis în condiții speciale de muncă a unor activități care, înainte de 1 aprilie 2001, erau încadrate în grupe superioare de muncă, extinde beneficiul reducerii vârstei standard de pensionare cu 13 ani pentru toate persoanele care au desfășurat după data de 1 aprilie 2001 activități profesionale care se încadrează în ipoteza legală a art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, chiar dacă anterior modificării legislative aceste activități erau încadrate în condiții normale, nu în condiții speciale, și chiar dacă angajatorii/foștii angajatori nu au plătit contribuții de asigurări sociale majorate.

17.

În plus, instanțele care au adoptat acest punct de vedere au considerat că introducerea art. 30 alin. (4

4

) prin Legea nr. 74/2022 nu poate avea ca efect restrângerea sferei de aplicare a beneficiilor instituite prin Legea nr. 197/2021 doar la persoanele care au beneficiat anterior de încadrarea în grupele I sau a II-a de muncă, întrucât o atare interpretare ar contraveni scopului reparatoriu al legii și ar institui o discriminare nejustificată pe criteriul diligenței administrative a foștilor angajatori, în detrimentul realității condițiilor de muncă.

18.

Prin urmare, o interpretare restrictivă ar goli de conținut caracterul reparatoriu al legii și ar institui un tratament discriminatoriu nejustificat între perioade de activitate identice sub aspectul condițiilor de prestare a muncii. Faptul că, pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, activitatea nu a fost recunoscută formal prin acordarea grupei de muncă nu poate anula realitatea exercitării aceleiași meserii în condiții de risc, întrucât ar însemna ca pasivitatea angajatorului din trecut să primeze asupra stării de fapt, lipsind salariatul de protecția socială cuvenită pentru întreaga perioadă lucrată în aceleași condiții.

19.

În opinia instanțelor care împărtășesc acest punct de vedere, art. 30 alin. (4

4

) din Legea nr. 263/2010 nu trebuie interpretat ca o normă de excludere. Sensul normei introduse prin Legea nr. 74/2022 a fost să clarifice situația celor care au fost încadrați în grupa I sau a II-a de muncă înainte de 1 aprilie 2001, în sensul că perioada respectivă va fi asimilată condițiilor speciale, însă cu condiția să îndeplinească și celelalte condiții prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, respectiv să facă parte din personalul implicat direct și nemijlocit în utilizarea procedeelor și utilajelor specifice producției energiei electrice și extracției cărbunelui.

20.

Într-o a doua opinie s-a apreciat că pentru valorificarea perioadei de activitate desfășurate anterior datei de 1 aprilie 2001 ca reprezentând stagiu asimilat condițiilor speciale de muncă, pe temeiul dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, trebuie îndeplinite cumulativ două condiții, ce se desprind din textul art. 30 alin. (4

4

) din Legea nr. 263/2010, respectiv: salariatul să fi desfășurat activități dintre cele prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. i) și activitatea să fi fost desfășurată într-un loc de muncă încadrat conform legislației anterioare în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă.

21.

Pentru a se aprecia astfel s-au avut în vedere aceleași dezlegări date de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 2 din 13 martie 2023, dar care au fost valorificate diferit.

22.

În concret, s-a opinat că, prin considerentele expuse în paragraful 85 al Deciziei nr. 2 din 13 martie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat că încadrarea anterioară a locurilor de muncă în condiții speciale nu mai poate fi analizată de instanțele judecătorești în reținerea stagiului complet de cotizare de cel puțin 25 de ani pentru acordarea beneficiului reducerii vârstei standard de pensionare. Modificarea din Legea nr. 197/2021, care impune o singură condiție, respectiv o activitate profesională prestată în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 pentru o perioadă de cel puțin 30 de ani, vizează doar împrejurarea că instanțele nu mai pot analiza dacă, anterior datei de 1 aprilie 2001, activitatea a fost încadrată de angajator în grupa I și/sau în grupa a II-a de muncă, nu și în sensul că ar trebui considerat că și activitatea desfășurată anterior datei de 1 aprilie 2001 în grupa a III-a de muncă (condiții normale) s-ar impune, ab initio, să fie avută în vedere ca fiind stagiu asimilat condițiilor speciale.

23.

Această concluzie s-a fundamentat pe împrejurarea că în una dintre opiniile jurisprudențiale exprimate și care au constituit premisa declanșării mecanismului de unificare a practicii judiciare soluționat prin Decizia nr. 2 din 13 martie 2023 au fost invocate prevederile art. 158 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010, potrivit cărora: "(1) Perioadele de vechime în muncă realizate în grupa a II-a de muncă până la data de 1 aprilie 2001 constituie stagiu de cotizare în condiții deosebite, în vederea reducerii vârstelor standard de pensionare, cu excepția celor realizate în activitățile care, conform prevederilor art. 30 alin. (1), sunt încadrate în condiții speciale. (2) Perioadele de vechime în muncă realizate în grupa I de muncă până la data de 1 aprilie 2001 în activitățile care, conform prevederilor art. 30 alin. (1), sunt încadrate în condiții speciale, constituie stagii de cotizare în condiții speciale, în vederea reducerii vârstelor standard de pensionare."

24.

Totodată, s-a apreciat că acest raționament a fost explicitat prin paragrafele 86 și 87 ale Deciziei nr. 2 din 13 martie 2023. În concret, argumentele exprimate în paragraful 86 s-au fundamentat pe premisa că, în acord cu expunerea de motive ce a fundamentat adoptarea Legii nr. 197/2021, prin această lege s-a reglementat încadrarea ope legis în condiții speciale de muncă a unor activități care înainte de 1 aprilie 2001 erau încadrate în grupe superioare de muncă (or, grupele superioare de muncă sunt doar grupele I și a II-a de muncă, nu și grupa a III-a de muncă).

25.

Prin urmare, cauza încadrării în condiții speciale a reprezentat tocmai faptul că anterior datei de 1 aprilie 2001 acele activități [cele ce se circumscriu dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010] au fost încadrate de legiuitor în grupe superioare de muncă.

26.

În plus, s-a plecat de la premisa că sintagma "anterior modificării legislative" cuprinsă în paragraful 86 din Decizia nr. 2 din 13 martie 2023 [din perspectiva încadrării în condiții speciale a activităților prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010] se referă la perioada cuprinsă între momentul în care a fost reglementat de către legiuitor regimul juridic al condițiilor de muncă (Legea nr. 19/2000 în vigoare începând cu data de 1 aprilie 2001) și modificările intervenite prin Legea nr. 197/2021.

27.

Astfel, s-a concluzionat că sunt încadrate în condiții speciale de muncă activitățile prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 prestate de personalul implicat direct și nemijlocit în procesul de producție a energiei electrice ori în extracția de cărbune după data de 1 aprilie 2001 și este asimilată stagiului de cotizare în condiții speciale de muncă perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, în care salariații au desfășurat activități dintre cele prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă. Cu alte cuvinte, pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, activitățile prestate pot fi doar asimilate stagiului realizat în condiții speciale și nu pot fi încadrate în condiții speciale, întrucât regimul condițiilor de muncă a fost instituit doar începând cu data de 1 aprilie 2001.

28.

Concluzia este confirmată de considerentele conținute în paragraful 87 al Deciziei nr. 2 din 13 martie 2023 în care s-a menționat: "Orice altă interpretare ar nega rațiunea legii pentru că ar goli de conținut actul normativ nou-adoptat, fiind susținută și de adoptarea Legii nr. 74/2022, care a acoperit lacuna legislativă din Legea nr. 197/2021, în sensul inexistenței unor dispoziții legale exprese de asimilare a stagiilor de cotizare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 în grupele I și/sau a II-a de muncă, printr-o dispoziție expresă în acest sens inclusă în alin. (4

4

) al art. 30 din Legea nr. 263/2010."

29.

De asemenea, în fundamentarea opiniei în sensul că pentru valorificarea perioadei de activitate desfășurate anterior datei de 1 aprilie 2001 ca reprezentând stagiu asimilat condițiilor speciale de muncă, pe temeiul dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, trebuie îndeplinite cumulativ cele două condiții reglementate de textul art. 30 alin. (4

4

) din Legea nr. 263/2010 au avut în vedere și considerentele expuse în paragrafele 118, 122, 131 și 137 din Decizia nr. 28 din 3 iunie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 12 iulie 2024, potrivit cărora, prin alin. (4

4

) al art. 30 din Legea nr. 263/2010, se legiferează, cu îndestulătoare claritate, în sensul unei asimilări depline unui stagiu de cotizare în condiții speciale de muncă a perioadei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în care salariații vizați prin aceste dispoziții au desfășurat activități dintre cele prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) al legii, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare fie în grupa I, fie în grupa a II-a de muncă, fie în ambele grupe de muncă (în perioade de timp diferite), fără distincție.

IV.

Opinia autorului sesizării

30.

Punctul de vedere majoritar al Colegiului de conducere al Curții de Apel Alba Iulia este în sensul că pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001 încadrarea anterioară a locurilor de muncă în grupele I și a II-a de muncă și plata contribuțiilor de asigurări sociale aferente acestei încadrări nu prezintă relevanță pentru aplicarea Legii nr. 197/2021, care impune o singură condiție, aceea a activității profesionale prestate în locurile de muncă de prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010.

V.

Jurisprudența Curții Constituționale

31.

Decizia Curții Constituționale nr. 446 din 13 iulie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1108 din 11 decembrie 2023, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 158 alin. (4)-(7) din Legea nr. 263/2010 (paragrafele 18-21):

"

18.

Legislația anterioară Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale a clasificat locurile de muncă pe grupe, în funcție de complexitatea activității, gradul de expunere la risc și de solicitare la care era supusă persoana care efectua munca. Astfel, dispozițiile succesive ale art. 10 din Decretul nr. 292/1959 privind dreptul la pensie în cadrul Asigurărilor Sociale de Stat, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 20 din 10 august 1959, ale art. 6 din Legea nr. 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat și pensia suplimentară, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 17-18 din 1 februarie 1969, și ale Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, publicată în Buletinul Oficial nr. 82 din 6 august 1977, au stabilit o divizare a locurilor de muncă pe grupe de muncă, grupele superioare referindu-se la activități cu un grad sporit de solicitare și de risc. În acest sens, de exemplu, art. I alin. (2) și (3) din Legea nr. 3/1977 a prevăzut că pensia se stabilește în raport cu contribuția adusă de fiecare om al muncii la dezvoltarea societății, potrivit principiului socialist al retribuirii după cantitatea, calitatea și importanța socială a muncii, și se diferențiază în funcție de vechimea în muncă, retribuția avută și grupa de muncă, precum și că, în raport cu condițiile, complexitatea și importanța muncii, locurile de muncă se încadrează în grupa I, II sau III de muncă, prin decret al Consiliului de Stat.

19.

Abrogând Legea nr. 3/1977, Legea nr. 19/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, dar intrată în vigoare la 1 aprilie 2001 - a propus o nouă clasificare a locurilor de muncă în funcție de condițiile în care s-a desfășurat activitatea, reglementând astfel în art. 19 și 20 locurile de muncă în condiții deosebite și pe cele în condiții speciale distinct de locurile de muncă în condiții normale.

20.

Așa cum a observat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 259 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 18 iulie 2014, paragraful 22, deși încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale sau deosebite a avut ca temei rațiuni asemănătoare divizării activității în grupele I și a II-a de muncă, rațiuni ce țin de gradul de solicitare, precum și de factorii de risc prezenți și expunerea la aceștia, totuși, în urma aplicării metodologiilor de încadrare stabilite prin hotărâri ale Guvernului nu s-a realizat o suprapunere perfectă între locurile de muncă încadrate anterior Legii nr. 19/2000 în grupele I și a II-a de muncă cu cele încadrate ulterior în condiții speciale ori deosebite. Astfel, unele activități și unități care anterior se regăseau în grupa I de muncă au fost încadrate în activități și unități în care se desfășoară activitatea în condiții speciale, în timp ce altele au fost încadrate în condiții deosebite, dacă au îndeplinit condițiile stabilite de art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 6 martie 2001.

21.

Legea nr. 263/2010, abrogând dispozițiile Legii nr. 19/2000, a menținut încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite și condiții speciale, reglementând și categoria locurilor de muncă în alte condiții, respectiv acele locuri de muncă și activități din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale care implică pericol permanent de vătămare corporală gravă, invaliditate, mutilare, suprimare a vieții ori de pierdere a libertății - captivitate, terorism, răpiri, luări ca ostatici ori alte asemenea situații și pentru care nu se pot lua măsuri de prevenire sau de protecție."

VI.

Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

32.

Decizia nr. 2 din 13 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 2 mai 2023, a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin care s-a statuat că:

"

În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 56

2

alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, modificată și completată prin Legea nr. 197/2021, dispozițiile legale evocate recunosc ope legis o reducere a vârstei standard de pensionare cu 13 ani pentru persoanele care au realizat un stagiu de cotizare de 25 de ani, corespunzător activității desfășurate cel puțin 30 de ani în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, modificată și completată prin Legea nr. 197/2021, indiferent de condițiile în care a fost încadrată activitatea de angajator/fostul angajator, conform legislației anterioare și indiferent de tipul contribuției de asigurări sociale datorate de angajator/fostul angajator.", fiind relevante considerentele de mai jos:

"

85.

Prin urmare, încadrarea anterioară a acestor locuri de muncă în condiții speciale (grupele I și a II-a de muncă) și plata contribuției de asigurări aferente acestei încadrări, înțelese ca fiind condiții suplimentare celor menționate de legiuitor pentru acordarea beneficiului reducerii vârstei de pensionare conform art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010, nemodificată, nu mai pot fi analizate de instanțele judecătorești în reținerea stagiului complet de cotizare de cel puțin 25 de ani pentru acordarea beneficiului reducerii vârstei standard de pensionare, față de modificarea acestui text de lege prin Legea nr. 197/2021, care impune o singură condiție - o activitate profesională prestată în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) și lit. i) pentru o perioadă de cel puțin 30 de ani.

86.

Expunerea de motive ce a fundamentat adoptarea Legii nr. 197/2021, care a reglementat încadrarea ope legis în condiții speciale de muncă a unor activități care înainte de 1 aprilie 2001 erau încadrate în grupe superioare de muncă, extinde beneficiul reducerii vârstei standard de pensionare cu 13 ani pentru toate persoanele ce au desfășurat după data de 1 aprilie 2001 activități profesionale care se încadrează în ipoteza legală a art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, chiar dacă anterior modificării legislative aceste activități erau încadrate în condiții normale, nu în condiții speciale, și chiar dacă angajatorii/foștii angajatori nu au plătit contribuții de asigurări sociale majorate.

87.

Orice altă interpretare ar nega rațiunea legii pentru că ar goli de conținut actul normativ nou-adoptat, fiind susținută și de adoptarea Legii nr. 74/2022, care a acoperit lacuna legislativă din Legea nr. 197/2021, în sensul inexistenței unor dispoziții legale exprese de asimilare a stagiilor de cotizare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 în grupele I și/sau a II-a de muncă, printr-o dispoziție expresă în acest sens inclusă în alin. (4

4

) al art. 30 din Legea nr. 263/2010."

33.

Decizia nr. 28 din 3 iunie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 12 iulie 2024, a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a statuat că: "În interpretarea dispozițiilor art. 30 alin. (4

4

) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, asimilarea perioadei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în care salariații au desfășurat activități dintre cele prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din aceeași lege, în locurile de muncă încadrate în grupa a II-a de muncă, unui stagiu de cotizare în condiții speciale de muncă, produce efecte și sub aspectul majorării punctajelor lunare cu 50%, conform art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010, iar nu doar cu privire la determinarea stagiului de cotizare, potrivit art. 56 alin. (1) lit. d), și la reducerea vârstei de pensionare, potrivit art. 56

2

din Legea nr. 263/2010."

34.

Sunt relevante, din perspectiva modului de aplicare a prevederilor art. 30 alin. (4

4

) din Legea nr. 263/2010, considerentele prevăzute mai jos:

"

118.

Prin Legea nr. 74/2022, legiuitorul a intervenit, pentru a acoperi lacuna legislativă pusă în evidență cu suficientă claritate prin jurisprudența neunitară pe care a generat-o, în sensul inexistenței unor dispoziții legale exprese care să asimileze perioadele de activitate anterioare datei de 1 aprilie 2001, prestate în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) și încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă, unor stagii de cotizare în condiții speciale.

(...)

122.

Interpretarea tuturor acestor dispoziții legale permite concluzia conform căreia modificările și completările aduse Legii nr. 263/2010, în sensul celor anterior enunțate, au avut drept scop o recunoaștere legală, ca fiind desfășurate în condiții speciale de muncă, a activităților de producție, mentenanță și asimilate din unitățile de producție a energiei electrice în termocentralele pe bază de cărbune, incluzând și unitățile de extracție a cărbunelui, pentru personalul implicat direct și nemijlocit în utilizarea procedeelor și utilajelor specifice producției energiei electrice și extracției cărbunelui, încadrate în grupe superioare de muncă (grupa I și/sau grupa a II-a de muncă), anterior datei de 1 aprilie 2001, pentru a oferi acestor salariați, în mod explicit, condiții de excepție la obținerea drepturilor de pensie pentru limită de vârstă și, în mod implicit, toate efectele legale pe care activarea acestor condiții le produce în ceea ce privește calculul pensiilor, potrivit textelor de lege în vigoare.

(...)

131.

Or, prin alin. (4

4

) al art. 30 din Legea nr. 263/2010, se legiferează, cu îndestulătoare claritate, în sensul unei asimilări depline, unui stagiu de cotizare în condiții speciale de muncă, a perioadei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în care salariații vizați prin aceste dispoziții au desfășurat activități dintre cele prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) al legii, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare fie în grupa I, fie în grupa a II-a de muncă, fie în ambele grupe de muncă (în perioade de timp diferite), fără distincție. Pentru toți acești salariați s-a dorit o asimilare cu munca desfășurată în condiții speciale, pentru ca, astfel, ei să poată beneficia de condiții speciale pentru deschiderea dreptului la pensie, sub imperiul noii legislații.

(...)

137.

Modificările și completările aduse Legii nr. 263/2010 prin cele două acte normative analizate, Legea nr. 197/2021 și, respectiv, Legea nr. 74/2022, nu au cuprins, în mod expres, și prevederile art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010, întrucât acestea existau ca atare și vizau toate acele situații în care o activitate a fost desfășurată în locuri de muncă încadrate în condiții speciale, ulterior datei de 1 aprilie 2001. Perioada asimilată de legiuitor unui stagiu de cotizare în condiții speciale de muncă, conform art. 30 alin. (4

4

) din aceeași lege, a fost și ea desfășurată efectiv, anterior datei de I aprilie 2001, în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă [problema de drept supusă interpretării vizează exclusiv efectele asimilării activităților desfășurate în grupa a II-a de muncă, în condițiile în care, pentru cele desfășurate în locuri încadrate în grupa I de muncă, art. 100 lit. b) prevede explicit majorarea punctajelor lunare cu 50%], însă ea nu mai poate fi încadrată pentru trecut în condiții speciale de muncă, ci doar asimilată acestora, prin texte normative incluse în cuprinsul legii active la data deschiderii dreptului la pensie."

35.

Decizia nr. 89 din 25 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1291 din 20 decembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a statuat că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, stabilește că drepturile de pensie deschise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 197/2021 pot fi recalculate în condițiile art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, cu acordarea tuturor beneficiilor specifice valorificării unui stagiu realizat în condiții speciale, cele referitoare la determinarea stagiului de cotizare, potrivit art. 56 alin. (1) lit. d), și la majorarea punctajelor lunare, conform art. 100 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010.", relevante fiind următoarele considerente:

"

95.

Această încadrare ope legis în condiții speciale de muncă a unor activități profesionale vizate prin ipoteza legală a art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, chiar dacă anterior modificării legislative aceste activități erau încadrate în condiții normale nu în condiții speciale, și chiar dacă angajatorii/foștii angajatori nu au plătit contribuții de asigurări sociale majorate, extinde beneficiul valorificării stagiilor de contribuții realizate anterior intrării în vigoare a legii, prin asimilare cu stagii în condiții speciale, pentru a oferi acestor salariați, în mod explicit, condiții de excepție în obținerea drepturilor de pensie pentru limită de vârsta și, în mod implicit, toate efectele legale pe care activarea acestor condiții le produce în ceea ce privește calculul pensiilor, potrivit textelor de lege în vigoare. Orice altă interpretare ar nega rațiunea legii, pentru că ar goli de conținut actul normativ nou-adoptat, fiind susținută și de Legea nr. 74/2022, care a acoperit lacuna legislativă din Legea nr. 197/2021, în sensul inexistenței unor dispoziții legale exprese de asimilare a stagiilor de cotizare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001. În acest sens s-a statuat, cu valoare de principiu, prin Decizia nr. 2 din 13 martie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, ale cărei considerente obligatorii pot fi aplicate mutatis mutandis."

VII.

Opinia procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

36.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat ca fiind în litera și spiritul legii prima orientare jurisprudențială, potrivit căreia, pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, încadrarea anterioară a locurilor de muncă în grupele I și a II-a de muncă și plata contribuțiilor de asigurări sociale aferente acestei încadrări nu prezintă relevanță pentru aplicarea Legii nr. 197/2021, această lege impunând o singură condiție, respectiv ca activitatea profesională să fie prestată în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010.

37.

Astfel, potrivit expunerii de motive, modificările prevăzute de Legea nr. 197/2021 au avut în vedere, în esență, că, prin prisma condițiilor de muncă care îi expun frecvent la anumite afecțiuni grave, speranța de viață în rândul angajaților din sectorul producției de energie electrică și termică este una dintre cele mai mici din România, ceea ce justifică pe deplin ca aceștia să beneficieze de încadrarea lor în condiții deosebite de muncă. Astfel, angajații din acest sector vor putea beneficia, potrivit modificărilor propuse la art. 56 din Legea nr. 263/2010, de reducerea vârstei de pensionare cu 13 ani și un stagiu de cotizare redus la 25 de ani pentru persoanele care au realizat cel puțin 30 de ani în locurile de muncă din sector.

38.

De asemenea, potrivit expunerii de motive, completarea prevăzută de Legea nr. 74/2022 a venit în sprijinul unei categorii de persoane care a lucrat în activitățile de producție, mentenanță și asimilate din unitățile de producție a energiei electrice în termocentralele pe bază de cărbune, incluzând și unitățile de extracție a cărbunelui, pentru personalul implicat direct și nemijlocit în utilizarea procedeelor și utilajelor specifice producției energiei electrice și extracției cărbunelui. Aceasta a urmărit să înlăture discriminările create ca urmare a acordării, prin ordonanțe de urgență, a beneficiului grupei de muncă pentru alte categorii de activități, fiind necesară recunoașterea perioadelor anterioare datei de 1 aprilie 2001 ca locuri de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și pentru aceste activități. Neasimilarea perioadelor anterioare datei de 1 aprilie 2001 nu ar fi făcut posibilă aplicarea reducerii de vârstă, întrucât persoanelor respective nu li s-a recunoscut grupa de muncă și, ca atare, nu pot beneficia de reducere.

39.

În raport cu aspectele mai sus menționate se poate concluziona că modificările și completările aduse Legii nr. 263/2010, anterior expuse, au avut drept scop recunoașterea legală, ca fiind desfășurate în condiții speciale de muncă, a activităților prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, anterior datei de 1 aprilie 2001, pentru a oferi acestor salariați, în mod explicit, condiții de excepție la obținerea drepturilor de pensie pentru limită de vârstă.

40.

În continuare, învederează că relevanță pentru soluționarea prezentei probleme de drept prezintă și Decizia nr. 2 din 13 martie 2023, în special considerentele din paragrafele 85 și 86, care, deși au fost interpretate diferit de instanțele care au pronunțat soluții opuse asupra problemei de drept ce face obiectul prezentei sesizări, pledează, fără echivoc, în favoarea primei orientări jurisprudențiale.

41.

Astfel cum rezultă și din considerentele Deciziei nr. 2 din 13 martie 2023 (paragraful 87) și ale Deciziei nr. 28 din 3 iunie 2024 (paragraful 118), prin Legea nr. 74/2022, legiuitorul a intervenit pentru a acoperi o lacună legislativă, relevată de jurisprudența neunitară pe care a generat-o, în sensul inexistenței unor dispoziții legale exprese care să asimileze perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, prestate în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 și încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă, unor stagii de cotizare în condiții speciale.

42.

În raport cu considerentele expuse mai sus, se poate concluziona că pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, în vederea reținerii stagiului complet de cotizare de cel puțin 25 de ani pentru acordarea beneficiului reducerii vârstei standard de pensionare, nu trebuie verificat dacă este îndeplinită condiția privind încadrarea anterioară în grupele I și/sau a II-a de muncă, fiind suficient ca activitatea desfășurată să se circumscrie ipotezei art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, prin introducerea art. 30 alin. (4

4

) din Legea nr. 263/2010 urmărindu-se doar acoperirea în cadrul legislativ a unei ipoteze nereglementate, respectiv clarificarea situației celor care au fost încadrați anterior datei de 1 aprilie 2001 în grupele I și/sau a II-a de muncă.

43.

În același sens sunt și paragrafele 95 și 97 din Decizia nr. 89 din 25 noiembrie 2024.

44.

Condiționarea aplicării dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 de încadrarea activității prestate anterior datei de 1 aprilie 2001, conform legislației anterioare, în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă presupune a interpreta art. 30 alin. (4

4

) din aceeași lege ca o normă de excludere, aspect care ar genera un tratament diferențiat pentru situații de fapt identice, respectiv activități prestate în aceleași condiții, dar încadrate diferit, fără o justificare obiectivă și rezonabilă și care ar contraveni înseși intenției legiuitorului la momentul adoptării modificărilor legislative, acesta urmărind sprijinirea și acordarea de beneficii anumitor categorii de persoane, în considerarea condițiilor periculoase în care și-au desfășurat activitatea, inclusiv anterior datei de 1 aprilie 2001.

45.

Ignorarea unor realități faptice, pe criterii pur formale, precum cel de mai sus, ar crea o situație de inechitate și ar conduce, în mod nejustificat, la neluarea în calcul pentru categoriile de persoane astfel exceptate a unor perioade importante ale stagiului de cotizare și la lipsirea acestora de beneficii esențiale ale încadrării în condițiile speciale de muncă instituite prin Legea nr. 197/2021 (reducerea vârstei de pensionare, majorarea punctajelor lunare).

46.

Totodată, examinând reglementarea în ansamblul său, constată că nu se poate identifica rațiunea pentru care legiuitorul ar fi instituit distincții în privința regimului de asimilare a activităților ca fiind desfășurate în condiții speciale, în funcție de perioada de desfășurare a acestora, respectiv anterioară sau ulterioară datei de 1 aprilie 2001.

47.

În plus, menționează că o problemă de drept similară a fost soluționată de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 36 din 15 mai 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 27 iunie 2023, prin care s-a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea - Secția I civilă în Dosarul nr. 3.678/111/2021, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 427/2001, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 234/2019, și, în consecință, s-a stabilit că:

"

Locurile de muncă din domeniul silvicultură, în care se desfășoară activitățile menționate la art. 20 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, se încadrează ope legis în condiții speciale.

Personalul silvic care a desfășurat activitățile indicate la art. 20 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 234/2019, beneficiază de încadrarea locului de muncă în condiții speciale și de drepturile prevăzute la art. 20 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000.

Obținerea beneficiilor prevăzute de art. 20 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 la data deschiderii drepturilor de pensie nu este condiționată de plata contribuțiilor de asigurări sociale, iar dovada acestora nu trebuie să rezulte din declarația nominală de asigurare pentru perioada ulterioară datei de 1 aprilie 2001."

48.

Potrivit considerentelor deciziei în cauză (paragrafele 122, 131), din interpretarea textului de lege vizat nu reiese că legea nu s-ar aplica perioadelor de activitate în locurile de muncă menționate, anterioare intrării sale în vigoare. Dimpotrivă, indicând în mod expres faptul că "perioadele în care personalul silvic a desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în condiții speciale conform prezentei ordonanțe de urgență reprezintă stagiu de cotizare realizat în condiții speciale de muncă", rezultă că actul normativ recunoaște (la data intrării sale în vigoare) ca fiind încadrate în condiții speciale și perioadele anterioare intrării în vigoare a noii legi, cu condiția să se fi desfășurat (și în trecut) activități în locurile de muncă încadrate în condiții speciale conform acestei ordonanțe de urgență.

49.

Concluzionând, pe fondul chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării, apreciază ca fiind în litera și spiritul legii prima orientare jurisprudențială, potrivit căreia, pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, încadrarea anterioară a acestor locuri de muncă în grupele I și a II-a de muncă și plata contribuțiilor de asigurări sociale aferente acestor încadrări nu prezintă relevanță pentru aplicarea Legii nr. 197/2021, această lege impunând o singură condiție, respectiv ca activitatea profesională să fie prestată în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010.

VIII.

Opiniile specialiștilor consultați

50.

Facultatea de Drept din cadrul Universității Ecologice din București a comunicat că achiesează la prima orientare jurisprudențială, în sensul că dispozițiile legale în discuție nu trebuie interpretate ca fiind condiții cumulative.

51.

Arată că din interpretarea teleologică a art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 rezultă în mod explicit și fără echivoc categoriile de locuri de muncă ce sunt considerate "speciale". Legiuitorul a înțeles să enumere activitățile respective. Ceea ce este fundamental în această definire este faptul că norma juridică se concentrează pe natura activității și pe expunerea personalului implicat direct în procesele tehnologice și utilizarea utilajelor specifice.

52.

Nominalizarea acestor locuri de muncă în cadrul articolului menționat nu este limitată în timp prin textul legii. Prin urmare, dacă un lucrător a îndeplinit atribuții care se circumscriu sferei descrise la lit. i) a art. 30 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, caracterul "special" al muncii sale este intrinsec naturii efortului depus și riscurilor asumate, indiferent de denumirea administrativă purtată de acea grupă de muncă anterior.

53.

Deși alin. (4

4

) al art. 30 din Legea nr. 263/2010 face referire la lucrătorii care au fost încadrați anterior în grupele I și a II-a de muncă, s-a opinat că aceste două prevederi nu trebuie interpretate ca fiind condiții cumulative.

54.

Dacă s-ar accepta interpretarea conform căreia doar cei care au avut grupele I sau a II-a pot beneficia de asimilare, s-ar goli de conținut protecția oferită de lit. i) a art. 30 alin. (1) din Legea nr. 263/2010. Locurile de muncă speciale sunt definite astfel tocmai datorită riscului crescut pentru sănătatea și integritatea fizică a lucrătorilor. Acest risc recunoscut de lege a existat și înainte de 1 aprilie 2001, cu aceeași intensitate pentru toți cei implicați în procesul de producție și extracție, indiferent dacă angajatorul de la acea vreme a operat sau nu o încadrare formală superioară grupei a III-a.

55.

Este evident caracterul protectiv al normei legale. Scopul legiuitorului a fost de a repara o inechitate pentru persoanele care și-au desfășurat activitatea în medii extrem de solicitante și înainte de 1 aprilie 2001. Prin urmare, consideră că se impune valorificarea ca "perioadă în condiții speciale" a oricărui interval de timp în care salariatul a activat în locurile de muncă descrise la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, fără a segmenta această recunoaștere în funcție de pragul datei de 1 aprilie 2001.

56.

În concluzie, încadrarea administrativă anterioară (în grupa a III-a sau condiții normale) nu are relevanță juridică în fața unei definiții imperative a legii în discuție care clasifică activitatea respectivă drept "specială". Atât timp cât activitatea prestată corespunde descrierii tehnice și profesionale din lege, salariatul are dreptul legal la recunoașterea stagiului de cotizare în condiții speciale, beneficiind astfel de reducerea vârstei de pensionare și de restul drepturilor corelative, ca act de justiție socială și aplicare corectă a legii.

57.

Facultatea de Drept din cadrul Universității de Vest din Timișoara a apreciat că cea de-a doua soluție este cea corectă, respectiv desfășurarea activității într-un loc de muncă încadrat conform legislației anterioare în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă reprezintă una dintre cerințele fundamentale a cărei îndeplinire determină considerarea acestei perioade în calculul stagiului de cotizare asimilat condițiilor speciale de muncă, cu îndeplinirea cumulativă a cerinței privind desfășurarea respectivei activități în una dintre cele prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010.

58.

Punctul de plecare în susținerea acestei opinii îl constituie obiectul dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 (introdus prin Legea nr. 197/2021) și, respectiv, ale art. 30 alin. (4

4

) din Legea nr. 263/2010 (introdus prin Legea nr. 74/2022), în contextul demersului motivațional care a generat adoptarea celor din urmă dispoziții legale.

59.

Pornind de la structura art. 30 din Legea nr. 263/2010, rețin atenția prevederile primului alineat care reglementează locurile de muncă care, drept urmare a încadrării în condiții speciale [incluzând, la lit. i), locurile de muncă specifice producției energiei electrice și extracției cărbunelui], reclamă recunoașterea/acordarea stagiului de cotizare în condiții speciale de muncă, subsecvent fiind particularizat procedeul asimilării stagiului de cotizare în condiții speciale de muncă pentru locurile de muncă de la primul alineat pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, în condițiile în care salariații au desfășurat activități în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă. Este vorba de locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. g), lit. h), lit. i), lit. j)-l), cărora le-a fost instituit un regim juridic unitar, nediscriminatoriu, pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001.

60.

Referirea legiuitorului la grupa I și/sau grupa a II-a de muncă a fost necesară prin raportare la clasificarea locurilor de muncă pe grupe (conform legislației anterioare adoptării Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale), respectiv în condiții normale, speciale sau deosebite de muncă (conform Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, preluate ulterior de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice). Menținerea locurilor de muncă încadrate anterior Legii nr. 19/2000 în grupele I și a II-a de muncă ca fiind locuri de muncă cu condiții deosebite sau speciale a fost realizată prin lege, în temeiul metodologiilor de încadrare stabilite prin hotărâri ale Guvernului, voința angajatorilor nereprezentând un indicator, neavând putere juridică. Prin urmare, operațiunea de asimilare a stagiului de cotizare în condiții speciale de muncă, circumscrisă temporar ulterior adoptării Legii nr. 19/2000, a fost posibilă a se înfăptui prin raportare exclusiv la locurile de muncă prevăzute prin legislația existentă ca fiind în condiții speciale sau deosebite, astfel cum au fost "preluate" din legislația anterioară adoptării Legii nr. 19/2000 ca fiind aferente grupelor de muncă I și/sau II.

61.

Pe de altă parte, ca noțiune, "asimilarea" înseamnă "a considera egal, asemănător cu altă ființă, cu alt obiect, cu alt fenomen". În consecință, voința legiuitorului trebuie interpretată în sensul "egalizării" beneficiilor privind stagiul de cotizare rea