Decizia nr. 5 din 23 februarie 2026

Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr. 2.460/1/2025 este legal constituit conform dispoziţiilor art. 516 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi ale art. 31 alin. (4) lit. b) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Lia Savonea, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de doamna Antonia Eleonora Constantin, procuror-şef al Secţiei judiciare.

La şedinţa de judecată participă doamna Georgiana Toader, magistrat-asistent în cadrul Secţiilor Unite, desemnat în temeiul art. 32 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii ia în examinare sesizarea formulată de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Alba Iulia ce formează obiectul Dosarului nr. 2.460/1/2025.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar s-au depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, punctul de vedere al procurorului general şi opiniile specialiştilor în dreptul muncii din cadrul Universităţii Ecologice din Bucureşti şi Universităţii de Vest din Timişoara.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, doamna judecător Lia Savonea, preşedintele completului de judecată, acordă cuvântul reprezentantului procurorului general asupra recursului în interesul legii.

Reprezentantul procurorului general apreciază ca fiind în litera şi spiritul legii prima orientare jurisprudenţială, potrivit căreia, pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, încadrarea anterioară a locurilor de muncă în grupele I şi a II-a de muncă şi plata contribuţiilor de asigurări sociale aferente acestei încadrări nu prezintă relevanţă pentru aplicarea Legii nr. 197/2021 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările ulterioare, aceasta impunând o singură condiţie, respectiv ca activitatea profesională să fie prestată în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare.

Nefiind întrebări pentru reprezentantul procurorului general, doamna judecător Lia Savonea, preşedintele completului, declară dezbaterile închise, iar completul de judecată rămâne în pronunţare asupra sesizării. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele: I. Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Problema de drept soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti

Prin Hotărârea nr. 73 din 4 decembrie 2025, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Alba Iulia a sesizat instanţa supremă cu soluţionarea recursului în interesul legii cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 30 alin. (1) lit. i) raportat la art. 30 alin. (4 4 ) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 263/2010), respectiv dacă pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001 se impune a fi valorificată/asimilată în condiţii speciale de muncă şi perioada în care un salariat a desfăşurat activităţi care au fost încadrate de angajator în grupa a III-a de muncă (condiţii normale de muncă). II. Dispoziţiile legale supuse interpretării

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, modificată şi completată prin Legea nr. 197/2021 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice (Legea nr. 197/2021): Art. 30. – (1) În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiţii speciale sunt cele din: (…) lit. i) activităţile de producţie, mentenanţă şi asimilate din unităţile de producţie a energiei electrice în termocentralele pe bază de cărbune, incluzând şi unităţile de extracţie a cărbunelui, pentru personalul implicat direct şi nemijlocit în utilizarea procedeelor şi utilajelor specifice producţiei energiei electrice şi extracţiei cărbunelui. (…)

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, completată prin Legea nr. 74/2022 pentru completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice (Legea nr. 74/2022). Art. 30. – (4 4 ) Este asimilată stagiului de cotizare în condiţii speciale de muncă perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, în care salariaţii au desfăşurat activităţi dintre cele prevăzute la alin. (1) lit. i), în locurile de muncă încadrate conform legislaţiei anterioare în grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă. III. Practica judiciară neunitară invocată de autorul sesizării

Autorul sesizării a arătat că problema de drept a fost soluţionată diferit la nivelul instanţelor naţionale, existând practică judiciară neunitară referitoare la modalitatea de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, modificată şi completată prin Legea nr. 197/2021, raportat la art. 30 alin. (4 4 ) din Legea nr. 263/2010, completată prin art. I din Legea nr. 74/2022, respectiv dacă pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001 se impune a fi valorificat/asimilat în condiţii speciale de muncă şi timpul în care un salariat a desfăşurat activităţi care au fost încadrate de angajator în grupa a III-a de muncă (condiţii normale de muncă)

Într-o primă opinie s-a apreciat că pentru perioada anterioară datei de l aprilie 2001 încadrarea acestor locuri de muncă în grupele I şi a II-a de muncă şi plata contribuţiilor de asigurări sociale aferente acestor încadrări nu prezintă relevanţă pentru aplicarea Legii nr. 197/2021, aceasta impunând o singură condiţie, respectiv ca activitatea profesională să fie prestată în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010.

În susţinerea acestui punct de vedere s-a considerat că pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001 sunt relevante, în primul rând, considerentele de la paragrafele 85 şi 86 din Decizia nr. 2 din 13 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 2 mai 2023, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, potrivit cărora încadrarea anterioară a acestor locuri de muncă în condiţii speciale (grupele I şi a II-a de muncă) şi plata contribuţiei de asigurări aferente acestei încadrări, înţelese ca fiind condiţii suplimentare celor menţionate de legiuitor pentru acordarea beneficiului reducerii vârstei de pensionare conform art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010, nemodificată, nu mai pot fi analizate de instanţele judecătoreşti în reţinerea stagiului complet de cotizare de cel puţin 25 de ani, faţă de modificarea acestui text de lege prin Legea nr. 197/2021, care impune o singură condiţie, respectiv ca activitatea profesională să fie prestată în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 pentru o perioadă de cel puţin 30 de ani.

Expunerea de motive ce a fundamentat adoptarea Legii nr. 197/2021, care a reglementat încadrarea ope legis în condiţii speciale de muncă a unor activităţi care, înainte de 1 aprilie 2001, erau încadrate în grupe superioare de muncă, extinde beneficiul reducerii vârstei standard de pensionare cu 13 ani pentru toate persoanele care au desfăşurat după data de 1 aprilie 2001 activităţi profesionale care se încadrează în ipoteza legală a art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, chiar dacă anterior modificării legislative aceste activităţi erau încadrate în condiţii normale, nu în condiţii speciale, şi chiar dacă angajatorii/foştii angajatori nu au plătit contribuţii de asigurări sociale majorate.

În plus, instanţele care au adoptat acest punct de vedere au considerat că introducerea art. 30 alin. (4 4 ) prin Legea nr. 74/2022 nu poate avea ca efect restrângerea sferei de aplicare a beneficiilor instituite prin Legea nr. 197/2021 doar la persoanele care au beneficiat anterior de încadrarea în grupele I sau a II-a de muncă, întrucât o atare interpretare ar contraveni scopului reparatoriu al legii şi ar institui o discriminare nejustificată pe criteriul diligenţei administrative a foştilor angajatori, în detrimentul realităţii condiţiilor de muncă.

Prin urmare, o interpretare restrictivă ar goli de conţinut caracterul reparatoriu al legii şi ar institui un tratament discriminatoriu nejustificat între perioade de activitate identice sub aspectul condiţiilor de prestare a muncii. Faptul că, pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, activitatea nu a fost recunoscută formal prin acordarea grupei de muncă nu poate anula realitatea exercitării aceleiaşi meserii în condiţii de risc, întrucât ar însemna ca pasivitatea angajatorului din trecut să primeze asupra stării de fapt, lipsind salariatul de protecţia socială cuvenită pentru întreaga perioadă lucrată în aceleaşi condiţii.

În opinia instanţelor care împărtăşesc acest punct de vedere, art. 30 alin. (4 4 ) din Legea nr. 263/2010 nu trebuie interpretat ca o normă de excludere. Sensul normei introduse prin Legea nr. 74/2022 a fost să clarifice situaţia celor care au fost încadraţi în grupa I sau a II-a de muncă înainte de 1 aprilie 2001, în sensul că perioada respectivă va fi asimilată condiţiilor speciale, însă cu condiţia să îndeplinească şi celelalte condiţii prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, respectiv să facă parte din personalul implicat direct şi nemijlocit în utilizarea procedeelor şi utilajelor specifice producţiei energiei electrice şi extracţiei cărbunelui.

Într-o a doua opinie s-a apreciat că pentru valorificarea perioadei de activitate desfăşurate anterior datei de 1 aprilie 2001 ca reprezentând stagiu asimilat condiţiilor speciale de muncă, pe temeiul dispoziţiilor art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, trebuie îndeplinite cumulativ două condiţii, ce se desprind din textul art. 30 alin. (4 4 ) din Legea nr. 263/2010, respectiv: salariatul să fi desfăşurat activităţi dintre cele prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. i) şi activitatea să fi fost desfăşurată într-un loc de muncă încadrat conform legislaţiei anterioare în grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă.

Pentru a se aprecia astfel s-au avut în vedere aceleaşi dezlegări date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 2 din 13 martie 2023, dar care au fost valorificate diferit.

În concret, s-a opinat că, prin considerentele expuse în paragraful 85 al Deciziei nr. 2 din 13 martie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a concluzionat că încadrarea anterioară a locurilor de muncă în condiţii speciale nu mai poate fi analizată de instanţele judecătoreşti în reţinerea stagiului complet de cotizare de cel puţin 25 de ani pentru acordarea beneficiului reducerii vârstei standard de pensionare. Modificarea din Legea nr. 197/2021, care impune o singură condiţie, respectiv o activitate profesională prestată în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 pentru o perioadă de cel puţin 30 de ani, vizează doar împrejurarea că instanţele nu mai pot analiza dacă, anterior datei de 1 aprilie 2001, activitatea a fost încadrată de angajator în grupa I şi/sau în grupa a II-a de muncă, nu şi în sensul că ar trebui considerat că şi activitatea desfăşurată anterior datei de 1 aprilie 2001 în grupa a III-a de muncă (condiţii normale) s-ar impune, ab initio, să fie avută în vedere ca fiind stagiu asimilat condiţiilor speciale.

Această concluzie s-a fundamentat pe împrejurarea că în una dintre opiniile jurisprudenţiale exprimate şi care au constituit premisa declanşării mecanismului de unificare a practicii judiciare soluţionat prin Decizia nr. 2 din 13 martie 2023 au fost invocate prevederile art. 158 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010, potrivit cărora: „(1) Perioadele de vechime în muncă realizate în grupa a II-a de muncă până la data de 1 aprilie 2001 constituie stagiu de cotizare în condiţii deosebite, în vederea reducerii vârstelor standard de pensionare, cu excepţia celor realizate în activităţile care, conform prevederilor art. 30 alin. (1), sunt încadrate în condiţii speciale. (2) Perioadele de vechime în muncă realizate în grupa I de muncă până la data de 1 aprilie 2001 în activităţile care, conform prevederilor art. 30 alin. (1), sunt încadrate în condiţii speciale, constituie stagii de cotizare în condiţii speciale, în vederea reducerii vârstelor standard de pensionare.”

Totodată, s-a apreciat că acest raţionament a fost explicitat prin paragrafele 86 şi 87 ale Deciziei nr. 2 din 13 martie 2023. În concret, argumentele exprimate în paragraful 86 s-au fundamentat pe premisa că, în acord cu expunerea de motive ce a fundamentat adoptarea Legii nr. 197/2021, prin această lege s-a reglementat încadrarea ope legis în condiţii speciale de muncă a unor activităţi care înainte de 1 aprilie 2001 erau încadrate în grupe superioare de muncă (or, grupele superioare de muncă sunt doar grupele I şi a II-a de muncă, nu şi grupa a III-a de muncă).

Prin urmare, cauza încadrării în condiţii speciale a reprezentat tocmai faptul că anterior datei de 1 aprilie 2001 acele activităţi [cele ce se circumscriu dispoziţiilor art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010] au fost încadrate de legiuitor în grupe superioare de muncă.

În plus, s-a plecat de la premisa că sintagma „anterior modificării legislative” cuprinsă în paragraful 86 din Decizia nr. 2 din 13 martie 2023 [din perspectiva încadrării în condiţii speciale a activităţilor prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010] se referă la perioada cuprinsă între momentul în care a fost reglementat de către legiuitor regimul juridic al condiţiilor de muncă (Legea nr. 19/2000 în vigoare începând cu data de 1 aprilie 2001) şi modificările intervenite prin Legea nr. 197/2021.

Astfel, s-a concluzionat că sunt încadrate în condiţii speciale de muncă activităţile prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 prestate de personalul implicat direct şi nemijlocit în procesul de producţie a energiei electrice ori în extracţia de cărbune după data de 1 aprilie 2001 şi este asimilată stagiului de cotizare în condiţii speciale de muncă perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, în care salariaţii au desfăşurat activităţi dintre cele prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, în locurile de muncă încadrate conform legislaţiei anterioare în grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă. Cu alte cuvinte, pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, activităţile prestate pot fi doar asimilate stagiului realizat în condiţii speciale şi nu pot fi încadrate în condiţii speciale, întrucât regimul condiţiilor de muncă a fost instituit doar începând cu data de 1 aprilie 2001.

Concluzia este confirmată de considerentele conţinute în paragraful 87 al Deciziei nr. 2 din 13 martie 2023 în care s-a menţionat: „Orice altă interpretare ar nega raţiunea legii pentru că ar goli de conţinut actul normativ nou-adoptat, fiind susţinută şi de adoptarea Legii nr. 74/2022, care a acoperit lacuna legislativă din Legea nr. 197/2021, în sensul inexistenţei unor dispoziţii legale exprese de asimilare a stagiilor de cotizare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 în grupele I şi/sau a II-a de muncă, printr-o dispoziţie expresă în acest sens inclusă în alin. (4 4 ) al art. 30 din Legea nr. 263/2010.”

De asemenea, în fundamentarea opiniei în sensul că pentru valorificarea perioadei de activitate desfăşurate anterior datei de 1 aprilie 2001 ca reprezentând stagiu asimilat condiţiilor speciale de muncă, pe temeiul dispoziţiilor art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, trebuie îndeplinite cumulativ cele două condiţii reglementate de textul art. 30 alin. (4 4 ) din Legea nr. 263/2010 au avut în vedere şi considerentele expuse în paragrafele 118, 122, 131 şi 137 din Decizia nr. 28 din 3 iunie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 12 iulie 2024, potrivit cărora, prin alin. (4 4 ) al art. 30 din Legea nr. 263/2010, se legiferează, cu îndestulătoare claritate, în sensul unei asimilări depline unui stagiu de cotizare în condiţii speciale de muncă a perioadei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în care salariaţii vizaţi prin aceste dispoziţii au desfăşurat activităţi dintre cele prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) al legii, în locurile de muncă încadrate conform legislaţiei anterioare fie în grupa I, fie în grupa a II-a de muncă, fie în ambele grupe de muncă (în perioade de timp diferite), fără distincţie. IV. Opinia autorului sesizării

Punctul de vedere majoritar al Colegiului de conducere al Curţii de Apel Alba Iulia este în sensul că pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001 încadrarea anterioară a locurilor de muncă în grupele I şi a II-a de muncă şi plata contribuţiilor de asigurări sociale aferente acestei încadrări nu prezintă relevanţă pentru aplicarea Legii nr. 197/2021, care impune o singură condiţie, aceea a activităţii profesionale prestate în locurile de muncă de prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010. V. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

Decizia Curţii Constituţionale nr. 446 din 13 iulie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1108 din 11 decembrie 2023, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. (4)-(7) din Legea nr. 263/2010 (paragrafele 18-21): ” 18. Legislaţia anterioară Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale a clasificat locurile de muncă pe grupe, în funcţie de complexitatea activităţii, gradul de expunere la risc şi de solicitare la care era supusă persoana care efectua munca. Astfel, dispoziţiile succesive ale art. 10 din Decretul nr. 292/1959 privind dreptul la pensie în cadrul Asigurărilor Sociale de Stat, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 20 din 10 august 1959, ale art. 6 din Legea nr. 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi pensia suplimentară, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 17-18 din 1 februarie 1969, şi ale Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţa socială, publicată în Buletinul Oficial nr. 82 din 6 august 1977, au stabilit o divizare a locurilor de muncă pe grupe de muncă, grupele superioare referindu-se la activităţi cu un grad sporit de solicitare şi de risc. În acest sens, de exemplu, art. I alin. (2) şi (3) din Legea nr. 3/1977 a prevăzut că pensia se stabileşte în raport cu contribuţia adusă de fiecare om al muncii la dezvoltarea societăţii, potrivit principiului socialist al retribuirii după cantitatea, calitatea şi importanţa socială a muncii, şi se diferenţiază în funcţie de vechimea în muncă, retribuţia avută şi grupa de muncă, precum şi că, în raport cu condiţiile, complexitatea şi importanţa muncii, locurile de muncă se încadrează în grupa I, II sau III de muncă, prin decret al Consiliului de Stat. 19. Abrogând Legea nr. 3/1977, Legea nr. 19/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, dar intrată în vigoare la 1 aprilie 2001 – a propus o nouă clasificare a locurilor de muncă în funcţie de condiţiile în care s-a desfăşurat activitatea, reglementând astfel în art. 19 şi 20 locurile de muncă în condiţii deosebite şi pe cele în condiţii speciale distinct de locurile de muncă în condiţii normale. 20. Aşa cum a observat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 259 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 18 iulie 2014, paragraful 22, deşi încadrarea locurilor de muncă în condiţii speciale sau deosebite a avut ca temei raţiuni asemănătoare divizării activităţii în grupele I şi a II-a de muncă, raţiuni ce ţin de gradul de solicitare, precum şi de factorii de risc prezenţi şi expunerea la aceştia, totuşi, în urma aplicării metodologiilor de încadrare stabilite prin hotărâri ale Guvernului nu s-a realizat o suprapunere perfectă între locurile de muncă încadrate anterior Legii nr. 19/2000 în grupele I şi a II-a de muncă cu cele încadrate ulterior în condiţii speciale ori deosebite. Astfel, unele activităţi şi unităţi care anterior se regăseau în grupa I de muncă au fost încadrate în activităţi şi unităţi în care se desfăşoară activitatea în condiţii speciale, în timp ce altele au fost încadrate în condiţii deosebite, dacă au îndeplinit condiţiile stabilite de art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile şi metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 6 martie 2001. 21. Legea nr. 263/2010, abrogând dispoziţiile Legii nr. 19/2000, a menţinut încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite şi condiţii speciale, reglementând şi categoria locurilor de muncă în alte condiţii, respectiv acele locuri de muncă şi activităţi din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale care implică pericol permanent de vătămare corporală gravă, invaliditate, mutilare, suprimare a vieţii ori de pierdere a libertăţii – captivitate, terorism, răpiri, luări ca ostatici ori alte asemenea situaţii şi pentru care nu se pot lua măsuri de prevenire sau de protecţie.” VI. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Decizia nr. 2 din 13 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 2 mai 2023, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin care s-a statuat că: ” În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 56 2 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, modificată şi completată prin Legea nr. 197/2021, dispoziţiile legale evocate recunosc ope legis o reducere a vârstei standard de pensionare cu 13 ani pentru persoanele care au realizat un stagiu de cotizare de 25 de ani, corespunzător activităţii desfăşurate cel puţin 30 de ani în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, modificată şi completată prin Legea nr. 197/2021, indiferent de condiţiile în care a fost încadrată activitatea de angajator/fostul angajator, conform legislaţiei anterioare şi indiferent de tipul contribuţiei de asigurări sociale datorate de angajator/fostul angajator.”, fiind relevante considerentele de mai jos: ” 85. Prin urmare, încadrarea anterioară a acestor locuri de muncă în condiţii speciale (grupele I şi a II-a de muncă) şi plata contribuţiei de asigurări aferente acestei încadrări, înţelese ca fiind condiţii suplimentare celor menţionate de legiuitor pentru acordarea beneficiului reducerii vârstei de pensionare conform art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010, nemodificată, nu mai pot fi analizate de instanţele judecătoreşti în reţinerea stagiului complet de cotizare de cel puţin 25 de ani pentru acordarea beneficiului reducerii vârstei standard de pensionare, faţă de modificarea acestui text de lege prin Legea nr. 197/2021, care impune o singură condiţie – o activitate profesională prestată în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) şi lit. i) pentru o perioadă de cel puţin 30 de ani. 86. Expunerea de motive ce a fundamentat adoptarea Legii nr. 197/2021, care a reglementat încadrarea ope legis în condiţii speciale de muncă a unor activităţi care înainte de 1 aprilie 2001 erau încadrate în grupe superioare de muncă, extinde beneficiul reducerii vârstei standard de pensionare cu 13 ani pentru toate persoanele ce au desfăşurat după data de 1 aprilie 2001 activităţi profesionale care se încadrează în ipoteza legală a art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, chiar dacă anterior modificării legislative aceste activităţi erau încadrate în condiţii normale, nu în condiţii speciale, şi chiar dacă angajatorii/foştii angajatori nu au plătit contribuţii de asigurări sociale majorate. 87. Orice altă interpretare ar nega raţiunea legii pentru că ar goli de conţinut actul normativ nou-adoptat, fiind susţinută şi de adoptarea Legii nr. 74/2022, care a acoperit lacuna legislativă din Legea nr. 197/2021, în sensul inexistenţei unor dispoziţii legale exprese de asimilare a stagiilor de cotizare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 în grupele I şi/sau a II-a de muncă, printr-o dispoziţie expresă în acest sens inclusă în alin. (4 4 ) al art. 30 din Legea nr. 263/2010.”

Decizia nr. 28 din 3 iunie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 12 iulie 2024, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a statuat că: „În interpretarea dispoziţiilor art. 30 alin. (4 4 ) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, asimilarea perioadei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în care salariaţii au desfăşurat activităţi dintre cele prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din aceeaşi lege, în locurile de muncă încadrate în grupa a II-a de muncă, unui stagiu de cotizare în condiţii speciale de muncă, produce efecte şi sub aspectul majorării punctajelor lunare cu 50%, conform art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010, iar nu doar cu privire la determinarea stagiului de cotizare, potrivit art. 56 alin. (1) lit. d), şi la reducerea vârstei de pensionare, potrivit art. 56 2 din Legea nr. 263/2010.”

Sunt relevante, din perspectiva modului de aplicare a prevederilor art. 30 alin. (4 4 ) din Legea nr. 263/2010, considerentele prevăzute mai jos: ” 118. Prin Legea nr. 74/2022, legiuitorul a intervenit, pentru a acoperi lacuna legislativă pusă în evidenţă cu suficientă claritate prin jurisprudenţa neunitară pe care a generat-o, în sensul inexistenţei unor dispoziţii legale exprese care să asimileze perioadele de activitate anterioare datei de 1 aprilie 2001, prestate în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) şi încadrate în grupele I şi/sau a II-a de muncă, unor stagii de cotizare în condiţii speciale. (…) 122. Interpretarea tuturor acestor dispoziţii legale permite concluzia conform căreia modificările şi completările aduse Legii nr. 263/2010, în sensul celor anterior enunţate, au avut drept scop o recunoaştere legală, ca fiind desfăşurate în condiţii speciale de muncă, a activităţilor de producţie, mentenanţă şi asimilate din unităţile de producţie a energiei electrice în termocentralele pe bază de cărbune, incluzând şi unităţile de extracţie a cărbunelui, pentru personalul implicat direct şi nemijlocit în utilizarea procedeelor şi utilajelor specifice producţiei energiei electrice şi extracţiei cărbunelui, încadrate în grupe superioare de muncă (grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă), anterior datei de 1 aprilie 2001, pentru a oferi acestor salariaţi, în mod explicit, condiţii de excepţie la obţinerea drepturilor de pensie pentru limită de vârstă şi, în mod implicit, toate efectele legale pe care activarea acestor condiţii le produce în ceea ce priveşte calculul pensiilor, potrivit textelor de lege în vigoare. (…) 131. Or, prin alin. (4 4 ) al art. 30 din Legea nr. 263/2010, se legiferează, cu îndestulătoare claritate, în sensul unei asimilări depline, unui stagiu de cotizare în condiţii speciale de muncă, a perioadei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în care salariaţii vizaţi prin aceste dispoziţii au desfăşurat activităţi dintre cele prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) al legii, în locurile de muncă încadrate conform legislaţiei anterioare fie în grupa I, fie în grupa a II-a de muncă, fie în ambele grupe de muncă (în perioade de timp diferite), fără distincţie. Pentru toţi aceşti salariaţi s-a dorit o asimilare cu munca desfăşurată în condiţii speciale, pentru ca, astfel, ei să poată beneficia de condiţii speciale pentru deschiderea dreptului la pensie, sub imperiul noii legislaţii. (…) 137. Modificările şi completările aduse Legii nr. 263/2010 prin cele două acte normative analizate, Legea nr. 197/2021 şi, respectiv, Legea nr. 74/2022, nu au cuprins, în mod expres, şi prevederile art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010, întrucât acestea existau ca atare şi vizau toate acele situaţii în care o activitate a fost desfăşurată în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale, ulterior datei de 1 aprilie 2001. Perioada asimilată de legiuitor unui stagiu de cotizare în condiţii speciale de muncă, conform art. 30 alin. (4 4 ) din aceeaşi lege, a fost şi ea desfăşurată efectiv, anterior datei de I aprilie 2001, în locuri de muncă încadrate în grupele I şi/sau a II-a de muncă [problema de drept supusă interpretării vizează exclusiv efectele asimilării activităţilor desfăşurate în grupa a II-a de muncă, în condiţiile în care, pentru cele desfăşurate în locuri încadrate în grupa I de muncă, art. 100 lit. b) prevede explicit majorarea punctajelor lunare cu 50%], însă ea nu mai poate fi încadrată pentru trecut în condiţii speciale de muncă, ci doar asimilată acestora, prin texte normative incluse în cuprinsul legii active la data deschiderii dreptului la pensie.”

Decizia nr. 89 din 25 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1291 din 20 decembrie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a statuat că: „În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, stabileşte că drepturile de pensie deschise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 197/2021 pot fi recalculate în condiţiile art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, cu acordarea tuturor beneficiilor specifice valorificării unui stagiu realizat în condiţii speciale, cele referitoare la determinarea stagiului de cotizare, potrivit art. 56 alin. (1) lit. d), şi la majorarea punctajelor lunare, conform art. 100 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010.”, relevante fiind următoarele considerente: ” 95. Această încadrare ope legis în condiţii speciale de muncă a unor activităţi profesionale vizate prin ipoteza legală a art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, chiar dacă anterior modificării legislative aceste activităţi erau încadrate în condiţii normale nu în condiţii speciale, şi chiar dacă angajatorii/foştii angajatori nu au plătit contribuţii de asigurări sociale majorate, extinde beneficiul valorificării stagiilor de contribuţii realizate anterior intrării în vigoare a legii, prin asimilare cu stagii în condiţii speciale, pentru a oferi acestor salariaţi, în mod explicit, condiţii de excepţie în obţinerea drepturilor de pensie pentru limită de vârsta şi, în mod implicit, toate efectele legale pe care activarea acestor condiţii le produce în ceea ce priveşte calculul pensiilor, potrivit textelor de lege în vigoare. Orice altă interpretare ar nega raţiunea legii, pentru că ar goli de conţinut actul normativ nou-adoptat, fiind susţinută şi de Legea nr. 74/2022, care a acoperit lacuna legislativă din Legea nr. 197/2021, în sensul inexistenţei unor dispoziţii legale exprese de asimilare a stagiilor de cotizare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001. În acest sens s-a statuat, cu valoare de principiu, prin Decizia nr. 2 din 13 martie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, ale cărei considerente obligatorii pot fi aplicate mutatis mutandis.” VII. Opinia procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat ca fiind în litera şi spiritul legii prima orientare jurisprudenţială, potrivit căreia, pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, încadrarea anterioară a locurilor de muncă în grupele I şi a II-a de muncă şi plata contribuţiilor de asigurări sociale aferente acestei încadrări nu prezintă relevanţă pentru aplicarea Legii nr. 197/2021, această lege impunând o singură condiţie, respectiv ca activitatea profesională să fie prestată în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010.

Astfel, potrivit expunerii de motive, modificările prevăzute de Legea nr. 197/2021 au avut în vedere, în esenţă, că, prin prisma condiţiilor de muncă care îi expun frecvent la anumite afecţiuni grave, speranţa de viaţă în rândul angajaţilor din sectorul producţiei de energie electrică şi termică este una dintre cele mai mici din România, ceea ce justifică pe deplin ca aceştia să beneficieze de încadrarea lor în condiţii deosebite de muncă. Astfel, angajaţii din acest sector vor putea beneficia, potrivit modificărilor propuse la art. 56 din Legea nr. 263/2010, de reducerea vârstei de pensionare cu 13 ani şi un stagiu de cotizare redus la 25 de ani pentru persoanele care au realizat cel puţin 30 de ani în locurile de muncă din sector.

De asemenea, potrivit expunerii de motive, completarea prevăzută de Legea nr. 74/2022 a venit în sprijinul unei categorii de persoane care a lucrat în activităţile de producţie, mentenanţă şi asimilate din unităţile de producţie a energiei electrice în termocentralele pe bază de cărbune, incluzând şi unităţile de extracţie a cărbunelui, pentru personalul implicat direct şi nemijlocit în utilizarea procedeelor şi utilajelor specifice producţiei energiei electrice şi extracţiei cărbunelui. Aceasta a urmărit să înlăture discriminările create ca urmare a acordării, prin ordonanţe de urgenţă, a beneficiului grupei de muncă pentru alte categorii de activităţi, fiind necesară recunoaşterea perioadelor anterioare datei de 1 aprilie 2001 ca locuri de muncă încadrate conform legislaţiei anterioare în grupa I de muncă şi pentru aceste activităţi. Neasimilarea perioadelor anterioare datei de 1 aprilie 2001 nu ar fi făcut posibilă aplicarea reducerii de vârstă, întrucât persoanelor respective nu li s-a recunoscut grupa de muncă şi, ca atare, nu pot beneficia de reducere.

În raport cu aspectele mai sus menţionate se poate concluziona că modificările şi completările aduse Legii nr. 263/2010, anterior expuse, au avut drept scop recunoaşterea legală, ca fiind desfăşurate în condiţii speciale de muncă, a activităţilor prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, anterior datei de 1 aprilie 2001, pentru a oferi acestor salariaţi, în mod explicit, condiţii de excepţie la obţinerea drepturilor de pensie pentru limită de vârstă.

În continuare, învederează că relevanţă pentru soluţionarea prezentei probleme de drept prezintă şi Decizia nr. 2 din 13 martie 2023, în special considerentele din paragrafele 85 şi 86, care, deşi au fost interpretate diferit de instanţele care au pronunţat soluţii opuse asupra problemei de drept ce face obiectul prezentei sesizări, pledează, fără echivoc, în favoarea primei orientări jurisprudenţiale.

Astfel cum rezultă şi din considerentele Deciziei nr. 2 din 13 martie 2023 (paragraful 87) şi ale Deciziei nr. 28 din 3 iunie 2024 (paragraful 118), prin Legea nr. 74/2022, legiuitorul a intervenit pentru a acoperi o lacună legislativă, relevată de jurisprudenţa neunitară pe care a generat-o, în sensul inexistenţei unor dispoziţii legale exprese care să asimileze perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, prestate în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 şi încadrate în grupele I şi/sau a II-a de muncă, unor stagii de cotizare în condiţii speciale.

În raport cu considerentele expuse mai sus, se poate concluziona că pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, în vederea reţinerii stagiului complet de cotizare de cel puţin 25 de ani pentru acordarea beneficiului reducerii vârstei standard de pensionare, nu trebuie verificat dacă este îndeplinită condiţia privind încadrarea anterioară în grupele I şi/sau a II-a de muncă, fiind suficient ca activitatea desfăşurată să se circumscrie ipotezei art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, prin introducerea art. 30 alin. (4 4 ) din Legea nr. 263/2010 urmărindu-se doar acoperirea în cadrul legislativ a unei ipoteze nereglementate, respectiv clarificarea situaţiei celor care au fost încadraţi anterior datei de 1 aprilie 2001 în grupele I şi/sau a II-a de muncă.

În acelaşi sens sunt şi paragrafele 95 şi 97 din Decizia nr. 89 din 25 noiembrie 2024.

Condiţionarea aplicării dispoziţiilor art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 de încadrarea activităţii prestate anterior datei de 1 aprilie 2001, conform legislaţiei anterioare, în grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă presupune a interpreta art. 30 alin. (4 4 ) din aceeaşi lege ca o normă de excludere, aspect care ar genera un tratament diferenţiat pentru situaţii de fapt identice, respectiv activităţi prestate în aceleaşi condiţii, dar încadrate diferit, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă şi care ar contraveni înseşi intenţiei legiuitorului la momentul adoptării modificărilor legislative, acesta urmărind sprijinirea şi acordarea de beneficii anumitor categorii de persoane, în considerarea condiţiilor periculoase în care şi-au desfăşurat activitatea, inclusiv anterior datei de 1 aprilie 2001.

Ignorarea unor realităţi faptice, pe criterii pur formale, precum cel de mai sus, ar crea o situaţie de inechitate şi ar conduce, în mod nejustificat, la neluarea în calcul pentru categoriile de persoane astfel exceptate a unor perioade importante ale stagiului de cotizare şi la lipsirea acestora de beneficii esenţiale ale încadrării în condiţiile speciale de muncă instituite prin Legea nr. 197/2021 (reducerea vârstei de pensionare, majorarea punctajelor lunare).

Totodată, examinând reglementarea în ansamblul său, constată că nu se poate identifica raţiunea pentru care legiuitorul ar fi instituit distincţii în privinţa regimului de asimilare a activităţilor ca fiind desfăşurate în condiţii speciale, în funcţie de perioada de desfăşurare a acestora, respectiv anterioară sau ulterioară datei de 1 aprilie 2001.

În plus, menţionează că o problemă de drept similară a fost soluţionată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 36 din 15 mai 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 27 iunie 2023, prin care s-a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea – Secţia I civilă în Dosarul nr. 3.678/111/2021, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 427/2001, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 234/2019, şi, în consecinţă, s-a stabilit că: ” Locurile de muncă din domeniul silvicultură, în care se desfăşoară activităţile menţionate la art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, se încadrează ope legis în condiţii speciale. Personalul silvic care a desfăşurat activităţile indicate la art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 234/2019, beneficiază de încadrarea locului de muncă în condiţii speciale şi de drepturile prevăzute la art. 20 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000. Obţinerea beneficiilor prevăzute de art. 20 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 la data deschiderii drepturilor de pensie nu este condiţionată de plata contribuţiilor de asigurări sociale, iar dovada acestora nu trebuie să rezulte din declaraţia nominală de asigurare pentru perioada ulterioară datei de 1 aprilie 2001.”

Potrivit considerentelor deciziei în cauză (paragrafele 122, 131), din interpretarea textului de lege vizat nu reiese că legea nu s-ar aplica perioadelor de activitate în locurile de muncă menţionate, anterioare intrării sale în vigoare. Dimpotrivă, indicând în mod expres faptul că „perioadele în care personalul silvic a desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale conform prezentei ordonanţe de urgenţă reprezintă stagiu de cotizare realizat în condiţii speciale de muncă”, rezultă că actul normativ recunoaşte (la data intrării sale în vigoare) ca fiind încadrate în condiţii speciale şi perioadele anterioare intrării în vigoare a noii legi, cu condiţia să se fi desfăşurat (şi în trecut) activităţi în locurile de muncă încadrate în condiţii speciale conform acestei ordonanţe de urgenţă.

Concluzionând, pe fondul chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării, apreciază ca fiind în litera şi spiritul legii prima orientare jurisprudenţială, potrivit căreia, pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, încadrarea anterioară a acestor locuri de muncă în grupele I şi a II-a de muncă şi plata contribuţiilor de asigurări sociale aferente acestor încadrări nu prezintă relevanţă pentru aplicarea Legii nr. 197/2021, această lege impunând o singură condiţie, respectiv ca activitatea profesională să fie prestată în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010. VIII. Opiniile specialiştilor consultaţi

Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Ecologice din Bucureşti a comunicat că achiesează la prima orientare jurisprudenţială, în sensul că dispoziţiile legale în discuţie nu trebuie interpretate ca fiind condiţii cumulative.

Arată că din interpretarea teleologică a art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 rezultă în mod explicit şi fără echivoc categoriile de locuri de muncă ce sunt considerate „speciale”. Legiuitorul a înţeles să enumere activităţile respective. Ceea ce este fundamental în această definire este faptul că norma juridică se concentrează pe natura activităţii şi pe expunerea personalului implicat direct în procesele tehnologice şi utilizarea utilajelor specifice.

Nominalizarea acestor locuri de muncă în cadrul articolului menţionat nu este limitată în timp prin textul legii. Prin urmare, dacă un lucrător a îndeplinit atribuţii care se circumscriu sferei descrise la lit. i) a art. 30 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, caracterul „special” al muncii sale este intrinsec naturii efortului depus şi riscurilor asumate, indiferent de denumirea administrativă purtată de acea grupă de muncă anterior.

Deşi alin. (4 4 ) al art. 30 din Legea nr. 263/2010 face referire la lucrătorii care au fost încadraţi anterior în grupele I şi a II-a de muncă, s-a opinat că aceste două prevederi nu trebuie interpretate ca fiind condiţii cumulative.

Dacă s-ar accepta interpretarea conform căreia doar cei care au avut grupele I sau a II-a pot beneficia de asimilare, s-ar goli de conţinut protecţia oferită de lit. i) a art. 30 alin. (1) din Legea nr. 263/2010. Locurile de muncă speciale sunt definite astfel tocmai datorită riscului crescut pentru sănătatea şi integritatea fizică a lucrătorilor. Acest risc recunoscut de lege a existat şi înainte de 1 aprilie 2001, cu aceeaşi intensitate pentru toţi cei implicaţi în procesul de producţie şi extracţie, indiferent dacă angajatorul de la acea vreme a operat sau nu o încadrare formală superioară grupei a III-a.

Este evident caracterul protectiv al normei legale. Scopul legiuitorului a fost de a repara o inechitate pentru persoanele care şi-au desfăşurat activitatea în medii extrem de solicitante şi înainte de 1 aprilie 2001. Prin urmare, consideră că se impune valorificarea ca „perioadă în condiţii speciale” a oricărui interval de timp în care salariatul a activat în locurile de muncă descrise la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, fără a segmenta această recunoaştere în funcţie de pragul datei de 1 aprilie 2001.

În concluzie, încadrarea administrativă anterioară (în grupa a III-a sau condiţii normale) nu are relevanţă juridică în faţa unei definiţii imperative a legii în discuţie care clasifică activitatea respectivă drept „specială”. Atât timp cât activitatea prestată corespunde descrierii tehnice şi profesionale din lege, salariatul are dreptul legal la recunoaşterea stagiului de cotizare în condiţii speciale, beneficiind astfel de reducerea vârstei de pensionare şi de restul drepturilor corelative, ca act de justiţie socială şi aplicare corectă a legii.

Facultatea de Drept din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara a apreciat că cea de-a doua soluţie este cea corectă, respectiv desfăşurarea activităţii într-un loc de muncă încadrat conform legislaţiei anterioare în grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă reprezintă una dintre cerinţele fundamentale a cărei îndeplinire determină considerarea acestei perioade în calculul stagiului de cotizare asimilat condiţiilor speciale de muncă, cu îndeplinirea cumulativă a cerinţei privind desfăşurarea respectivei activităţi în una dintre cele prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010.

Punctul de plecare în susţinerea acestei opinii îl constituie obiectul dispoziţiilor art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 (introdus prin Legea nr. 197/2021) şi, respectiv, ale art. 30 alin. (4 4 ) din Legea nr. 263/2010 (introdus prin Legea nr. 74/2022), în contextul demersului motivaţional care a generat adoptarea celor din urmă dispoziţii legale.

Pornind de la structura art. 30 din Legea nr. 263/2010, reţin atenţia prevederile primului alineat care reglementează locurile de muncă care, drept urmare a încadrării în condiţii speciale [incluzând, la lit. i), locurile de muncă specifice producţiei energiei electrice şi extracţiei cărbunelui], reclamă recunoaşterea/acordarea stagiului de cotizare în condiţii speciale de muncă, subsecvent fiind particularizat procedeul asimilării stagiului de cotizare în condiţii speciale de muncă pentru locurile de muncă de la primul alineat pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, în condiţiile în care salariaţii au desfăşurat activităţi în locurile de muncă încadrate conform legislaţiei anterioare în grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă. Este vorba de locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. g), lit. h), lit. i), lit. j)-l), cărora le-a fost instituit un regim juridic unitar, nediscriminatoriu, pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001.

Referirea legiuitorului la grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă a fost necesară prin raportare la clasificarea locurilor de muncă pe grupe (conform legislaţiei anterioare adoptării Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale), respectiv în condiţii normale, speciale sau deosebite de muncă (conform Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, preluate ulterior de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice). Menţinerea locurilor de muncă încadrate anterior Legii nr. 19/2000 în grupele I şi a II-a de muncă ca fiind locuri de muncă cu condiţii deosebite sau speciale a fost realizată prin lege, în temeiul metodologiilor de încadrare stabilite prin hotărâri ale Guvernului, voinţa angajatorilor nereprezentând un indicator, neavând putere juridică. Prin urmare, operaţiunea de asimilare a stagiului de cotizare în condiţii speciale de muncă, circumscrisă temporar ulterior adoptării Legii nr. 19/2000, a fost posibilă a se înfăptui prin raportare exclusiv la locurile de muncă prevăzute prin legislaţia existentă ca fiind în condiţii speciale sau deosebite, astfel cum au fost „preluate” din legislaţia anterioară adoptării Legii nr. 19/2000 ca fiind aferente grupelor de muncă I şi/sau II.

Pe de altă parte, ca noţiune, „asimilarea” înseamnă „a considera egal, asemănător cu altă fiinţă, cu alt obiect, cu alt fenomen”. În consecinţă, voinţa legiuitorului trebuie interpretată în sensul „egalizării” ben