ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 813/2025

Ședința publică din data de 15 mai 2025

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016 coroborate cu cele ale art. 244 din Legea nr. 99/2016 privind achizițiile sectoriale și cu cele ale art. 1.271 C. civ.

Reclamanta A. S.R.L a formulat cerere completatoare și precizatoare prin care a solicitat să se dispună în principal, încetarea contractului de furnizare energie electrică nr. NE21F105 din 26.04.2021, de la data de 26.10.2021, ca urmare a impreviziunii, iar, în subsidiar, a solicitat adaptarea contractului pentru a distribui în mod echitabil între părți pierderile și beneficiile ce rezultă din schimbarea împrejurărilor.

De asemenea, reclamanta a formulat și note scrise prin care a înțeles să precizeze capătul de cerere prin care a solicitat adaptarea contractului, în sensul că a solicitat adaptarea contractului de furnizare energie electrică prin modificarea prețului propriu de furnizare al energiei electrice active (fără TVA), prevăzut în Anexa nr. 1 la contractul de furnizare energie electrică menționat, de la valoarea de 309,40 RON/Mwh la valoarea de 1.100 RON/Mhw, începând cu data de 26.10.2021.

Pârâta Compania Municipală Termoenergetica București S.A. a formulat la data de 23.11.2021 cerere reconvențională, prin care a solicitat instanței de judecată să oblige reclamanta la plata contravalorii energiei electrice achiziționată forțat de aceasta de la furnizorul de ultimă instanță (FUI) datorită comportamentului abuziv și neloial, contrar dispozițiilor legale în vigoare, precizate ulterior la suma de 82.706.964,07 RON pentru perioada 19.11.2021 - 28.02.2022 și la contravaloarea diferenței de preț, față de prețul din contract și prețul achitat conform actului adițional, respectiv suma de 790,06 RON/MWh 04.03.2022 - 30.04.2022, la care se adaugă plata dobânzii penalizatoare echivalentă cu 0,02% pentru perioada 19.11.2021 - 30.04.2022 și reținerea garanției de bună execuție raportat la valoarea obligațiilor neîndeplinite.

Prin încheierea din data de 16 februarie 2022 instanța a constatat că pârâta-reclamantă este scutită de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 30 alin. (2) pct. 2 din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin încheierea din data de 21 septembrie 2022, tribunalul a constatat că a rămas în litigiu prejudiciul calculat de la data de 19.11.2021 până la încheierea actului adițional din data de 28.02.2022.

Prin sentința civilă nr. 43 din 04.03.2024, pronunțată de Tribunalul Galați, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea principală având ca obiect încetarea contractului și restabilirea echilibru contractual, formulată de reclamantă.

S-a admis în parte cererea reconvențională, astfel cum a fost modificată și a fost obligată reclamanta-pârâtă A. la plata către pârâta-reclamantă Compania Municipală Termoenergetica București S.A. a sumei de 50.444.592 RON, reprezentând daune compensatorii și a dobânzii penalizatoare în cuantum de 0,02%, calculate asupra debitului principal în cuantum total de 50.444.592 RON, de la data de 03.03.2022 și până la data achitării integrale a debitului principal, fără a depăși valoarea acestuia.

A fost respinsă în rest cererea reconvențională ca neîntemeiată și a fost obligată reclamanta-pârâta la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 48.331,09 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

De asemenea, împotriva aceleiași sentințe și încheierii de ședință din 21 septembrie 2022, pârâta Compania Municipală Termoenergetica București S.A. a formulat apel.

La termenul de judecată din data de 17 iunie 2024 Curtea a acordat cuvântul părților în susținerea și respectiv combaterea motivelor de apel invocate cu privire la încheierile de ședință din 16.02.2022 și 21.09.2022, pronunțate de Tribunalul Galați, în prezentul dosar și a amânat pronunțarea la data de 26.06.2024 și respectiv 02.07.2024, în cauză fiind formulată de către apelanta Compania Municipală Termoenergetica București S.A. și o cerere de recuzare a completului.

Prin încheierea din 25 iunie 2024, completul legal investit a respins, ca nefondată, cererea de recuzare a completului de judecată compus din doamnele judecător B. și C..

Prin decizia civilă nr. 203 din 02.07.2024, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, s-a respins, ca inadmisibilă cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată de reclamantă.

S-a admis cererea formulată de pârâtă privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 101/2016, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (5), art. 21 alin. (1) și (2) și art. 53 alin. (1) și (2) din Constituția României.

S-a admis apelul formulat de reclamantă împotriva încheierii din 16.02.2022 și s-a schimbat în parte încheierea, în sensul că s-a admis excepția tardivității formulării cererii reconvenționale, invocată de reclamanta A. S.R.L.

S-a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâtă împotriva încheierii din 21.09.2022 și s-a fixat un nou termen, pentru soluționarea apelurilor formulate împotriva sentinței civile nr. 43 din 4.03.2024.

Prin încheierea din 3 octombrie 2024 a fost respinsă cererea de recuzare a completului de judecată compus din doamnele judecător B. și C., formulate de pârâta Compania Municipală Termoenergetica București S.A.

Prin decizia 268 din 11 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, în același dosar, s-a admis apelul formulat de reclamantă, a fost schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a fost respinsă, ca fiind tardiv formulată, cererea reconvențională a pârâtei Companiei Municipale Termoenergetica București S.A.

De asemenea, a fost respins ca nefondat apelul formulat de pârâta Compania Municipală Termoenergetica București S.A.

Au fost menținute dispozițiile sentinței care nu sunt contrare deciziei.

A fost obligată intimata Compania Municipală Termoenergetica București S.A. să plătească apelantei A. S.R.L. suma de 579.305 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a susținut că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 1 și 13 C. proc. civ. în soluționarea celor două cereri de recuzare, întrucât aceasta și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția pe care o va pronunța în calea de atac a apelului.

În ceea ce privește cererea de recuzare formulată în data de 18.06.2024, respinsă prin încheierea din 25 iunie 2024, cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. este pe deplin aplicabil, deoarece membrele completului și-au manifestat anterior punctul de vedere cu privire la soluția ce urma a fi pronunțată în cauză, prin prioritizarea soluționării apelurilor formulate împotriva încheierilor premergătoare, în condițiile în care acestea făceau corp comun cu hotărârea de fond.

De asemenea, același caz de incompatibilitate este aplicabil și cererii de recuzare formulată în data de 27.09.2024 și respinsă prin încheierea din 03 octombrie 2024, pe motiv că membrii completului de apel au soluționat cu prioritate apelul împotriva încheierilor premergătoare, antepronunțându-se astfel cu privire la apelul împotriva sentinței, care era indisolubil legat de apelul împotriva încheierii premergătoare din 21.09.2022.

Contrar aprecierilor instanței prin încheierea din 25 iunie 2024, în opinia recurentei, completul de judecată s-a antepronunțat atât cu privire la apelul împotriva încheierii premergătoare, cât și cu privire la admiterea probelor, deoarece instanța, cu titlu prealabil a ridicat această problemă, sugerând în mod vădit că dacă va respinge apelul împotriva încheierii nu ar mai fi necesară administrarea probei cu expertiză.

De altfel, instanța nu a motivat în niciun fel în ceea ce privește ordinea de prioritizare a soluționării apelurilor declarate în cauză.

De asemenea, contrar celor reținute prin încheierea din 3 octombrie 2024, imparțialitatea completului a fost afectată pe motiv că același complet care a soluționat apelul împotriva încheierilor premergătoare trebuia să se pronunțe și asupra apelului împotriva sentinței.

Așadar, în condițiile în care instanța de apel se pronunțase deja cu privire la principalele critici care făceau obiectul apelului împotriva încheierii, era complet previzibilă soluția care va fi pronunțată de același complet cu privire la aceleași critici care vizau sentința.

Recurenta a subliniat că nu era necesar să existe o antepronunțare propriu-zisă a instanței, întrucât din motivele de apel și soluția pronunțată cu privire la încheierile premergătoare, rezultă în mod cert soluția asupra apelului împotriva sentinței.

În considerarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a susținut că încheierile recurate nu sunt motivate.

Sub acest aspect, recurenta a menționat că din motivarea încheierilor recurate nu se poate deduce raționamentul instanței în pronunțarea soluțiilor de respingere a cererilor de recuzare, apreciindu-se, în mod vag, că nu au fost aduse dovezi privind imparțialitatea completului de judecată.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă A. S.R.L. a solicitat admiterea recursului.

Cauza a fost înregistrată la 06 noiembrie 2024 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub același număr, iar prin rezoluția din 17 februarie 2025 s-a fixat termen la 15 mai 2025.

Înalta Curte, analizând decizia atacată, în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, va respinge ca nefondat recursul pentru următoarele considerente:

Criticile recurentei privind aplicarea greșită a dispozițiilor art. 42 alin. (1) pct. 1 și 13 C. proc. civ. în soluționarea celor două cereri de recuzare, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nu sunt fondate.

Cazul de incompatibilitate relativă prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. vizează judecătorul care și-a exprimat opinia în legătură cu pricina concretă pe care o judecă, înainte de a se ajunge la deliberare și pronunțare. De asemenea, punerea în discuția părților, din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept potrivit art. 14 alin. (4) și (5) C. proc. civ., nu îl face pe judecător incompatibil.

Totodată, dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ. vizează cazurile de incompatibilitate rezultate din situații când există alte elemente decât cele prevăzute la pct. 1-12, care nasc în mod întemeiat îndoieli privind imparțialitatea judecătorului.

În aprecierea recurentei, în mod greșit curtea de apel a respins cererea de recuzare întemeiată pe dispozițiile legale evocate, prin încheierea din 25 iunie 2024, deoarece membrii completului competent să soluționeze calea de atac a apelului și-au manifestat anterior punctul de vedere cu privire la soluția ce urma a fi pronunțată în cauză, prin prioritizarea soluționării apelurilor formulate împotriva încheierilor premergătoare, în condițiile în care acestea făceau corp comun cu hotărârea de fond.

Așadar, recurenta susține că magistrații s-au antepronunțat atât cu privire la apelul împotriva încheierii premergătoare, cât și cu privire la administrarea probelor în calea de atac a apelului.

Verificând încheierea din 25 iunie 2024, se constată că instanța a analizat situația de la termenul de judecată din apel de la 17 iunie 2024 și a constatat că nu a fost pusă sub semnul îndoielii imparțialitatea judecătorilor învestiți cu soluționarea apelului, întrucât aceștia au pus în discuția părților ordinea de prioritate a soluționării celor două apeluri formulate în cauză, în considerarea probatoriului solicitat de părți, fără a se pronunța cu privire la respingerea sau admiterea probelor solicitate și fără a lăsa să se întrevadă soluția ce s-ar putea pronunța în cauză, îndeplinindu-și atribuțiile și obligațiile prevăzute de lege.

Instanța supremă subliniază că fundamentul instituției recuzării este acela al respectării dreptului la judecata cauzei de către o instanță independentă și imparțială, pentru a se asigura părților obiectivitate în soluționarea pricinii.

Imparțialitatea implică aparența de corectitudine a instanței, imparțialitatea putând fi apreciată sub diverse aspecte, distingându-se un demers subiectiv, ce tinde a determina ceea ce judecătorul gândește în forul său interior într-o cauză anume, și un demers obiectiv, cu scopul de a cerceta dacă acesta a oferit garanții suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în privința sa.

Or, Înalta Curte constată că instanța a analizat dacă completul din apel prin măsura de prioritizare a discutării apelurilor împotriva încheierilor premergătoare s-a antepronunțat cu privire la soluție și administrarea probelor și, în mod just, a reținut că prin acordarea cuvântului asupra acestor apeluri nu și-a spus părerea cu privire la probele ce urmau a fi administrate în cauză și nici referitor la soluție.

Prin urmare, se constată că prin stabilirea ordinii de soluționare a apelurilor nu a fost pusă sub semnul îndoielii imparțialitatea judecătorilor în administrarea probelor și soluționarea apelurilor împotriva încheierilor premergătoare, nefiind incident nici cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

Totodată, recurenta a susținut că au fost încălcate dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 1 și 13 C. proc. civ. atunci când a fost respinsă cererea de recuzare a completului din apel prin încheierea din 3 octombrie 2024, deoarece instanța prin soluționarea apelului împotriva încheierilor premergătoare a lăsat să se întrevadă soluția asupra apelului împotriva sentinței.

Examinând încheierea recurată, se constată că instanța a analizat decizia civilă nr. 203 din 02.07.2024, prin care au fost soluționate apelurile împotriva încheierilor premergătoare și a constatat că judecătorii din apel nu au făcut nicio afirmație cu referire la soluția pe care o vor pronunța în cauză privind apelul împotriva sentinței, iar prin modalitatea de soluționare a apelurilor și din motivarea deciziei, completul de judecată nu a lăsat să se întrevadă soluția din dosar.

În consecință, instanța supremă constată că instanța a analizat dacă completul de apel s-a antepronunțat în cauză și, în mod corect, a reținut că prin modalitatea de soluționare a apelurilor și din considerentele deciziei civile nr. 203 din 02.07.2024 nu rezultă că aceștia s-au antepronunțat și nici elemente care să pună la îndoială imparțialitatea magistraților.

Așa fiind, Înalta Curte constată că în mod corect au fost respinse cererile de recuzare prin încheierile din 25 iunie 2024 și 03 octombrie 2024, întrucât curtea de apel a verificat cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 42 alin. (1) pct. 1 și 13 C. proc. civ. și a constatat că din măsurile procesuale efectuate în dosar nu rezultă că judecătorii ar fi lăsat să se întrevadă soluția din dosar.

Totodată, este de subliniat faptul că în soluționarea cererilor de recuzare instanța nu este învestită cu verificarea legalității măsurilor procesuale luate de completul de apel, eventualele greșeli de judecată urmând a fi remediate prin intermediul căilor de atac și nu prin intermediul cererilor de recuzare.

Prin urmare, nefiind încălcate normele de procedură invocate de către recurentă, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 este nefondat.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a susținut că încheierile recurate nu sunt motivate deoarece din considerentele acestora nu se poate deduce raționamentul instanței în pronunțarea soluțiilor de respingere a cererilor de recuzare.

Verificând încheierea din 25 iunie 2024, se constată că instanța a analizat măsurile procesuale luate de completul de apel la termenul din 17 iunie 2024 și a constatat că magistrații au pus în discuția părților ordinea de prioritate a soluționării celor două apeluri formulate în cauză, în considerarea probatoriului solicitat de părți, fără a se pronunța cu privire la respingerea sau admiterea probelor solicitate și fără a se antepronunța în cauză, ci îndeplinindu-și atribuțiile și obligațiile prevăzute de lege.

De asemenea, examinând încheierea din 03 octombrie 2024, se constată că instanța a analizat decizia prin care au fost soluționate apelurile împotriva încheierilor premergătoare și a constatat că judecătorii din apel nu au făcut nicio afirmație cu referire la soluția pe care o vor pronunța în cauză privind apelul împotriva sentinței, iar prin modalitatea de soluționare a apelurilor și din motivarea deciziei, completul de judecată nu a lăsat să se întrevadă soluția din dosar.

Prin urmare, se constată că au fost analizate cazurile de incompatibilitate invocate și au fost înlăturate în mod argumentat îndoielile privind imparțialitatea completului de apel, într-o manieră care permite înțelegerea raționamentului juridic care a fundamentat soluția instanței.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivarea instanței din cele două încheieri recurate cuprinde raționamentul logico-juridic prin care s-a demonstrat imparțialitatea completului din apel, este conformă dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., nefiind în ipoteza unei nemotivări a deciziei recurate.

Împrejurarea că recurenta nu este de acord cu motivarea instanței de apel, nu determină incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În considerarea celor prezentate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Compania Municipală Termoenergetica București S.A. împotriva încheierilor din 25 iunie 2024 și 3 octombrie 2024, ambele pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat pârâta Compania Municipală Termoenergetica București S.A. împotriva încheierilor din 25 iunie 2024 și 3 octombrie 2024, ambele pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 mai 2025.